1 Mai pe Galbenele/Coltilor: munte, zapada, vreme buna, ursuleti si trupa vesela (Muntii Bucegi)

­­­­­Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.

Valea Galbenele- 1B

Valea Coltilor- 1B 

1 Mai se apropia repede si eu nu ma hotarasem inca ce sa fac. Primisem diverse invitatii, dar eram indecis. Pana la urma, vineri dimineata plec spre serviciu cu rucsacul dupa mine, hotarat sa balauresc un pic prin Crai, prin zona Hornurilor Grindului. Il sun pe Nucu cu gandul sa il chem si pe el, dar avea deja alte planuri- Valea Galbenele cu coborare pe Alba. Hmmm, suna interesant! 

­Ma gandesc toata ziua si schimb planul: merg pe Galbenele! Asa ca ma intorc acasa si schimb echipamentul, urmand sa ma intalnesc cu Nucu in Busteni pe la 9.

Trezirea cu noaptea in cap, pe la 4:30, o cafeluta si repede fuga la microbuz sa prind loc. Am noroc ca autogara e peste drum de mine :)

Pe langa Ploiesti

Ma las putin asteptat, Nucu ajunsese de vreo 15 minute si parcase masina pe strada Valea Alba. Fac cunostinta cu Ovidiu (omicumba) si Remus si plecam spre Caminul Alpin, unde lasam si masina.

Pornim pe Plaiul Munticelu, pe o portiune comuna cu traseul turistic. Dupa a doua poiana, poteca marcata se abate usor catre dreapta in timp ce o varianta fara marcaj urmareste muchia delimitata spre stanga de panta abrupta dinspre Valea Alba. Dupa aproape o ora de urcus traseul prezinta o prima ramificatie, unde se desprinde spre stanga poteca  spre Valea Alba. Putin mai sus urmeaza a doua ramificatie in dreptul unui izvor, unde se desparte, tot spre stanga, poteca  pe care o urmeaza traseul la Refugiul Costila.

Trecem de poiana Sfatul Uriasilor, ajungem la izvor unde facem un mic popas pentru a ne alimenta cu apa si sa rontaim o bucata de ciocolata.

Primavara in padure

Putin mai sus de izvor, traseul iese din padure si intra in etajul subalpin cu raristi de limita si tufarisuri, molizi izolati, zade si anini de munte. Deasupra potecii se ridica impresionant Peretele Policandrului.

Cum poteca nu se vedea foarte bine, fiind ocupati si cu pozatul, la un moment dat am cam balaurit aiurea. Eu am luat-o inainte si m-am luptat cu niste jnepenis, Nucu, Ovidiu si Remus s-au intors sa caute o cale mai accesibila. 

Am iesit din jungla de jnepeni si tufarisuri in firul Vaii Costila, putin sub refugiu. Spre refugiu am vazut ceva miscare, dar cum sunt cam chior la distanta :)) (deh, statul cu ochii in calculator 10 ore pe zi) nu imi dadeam seama ce e: om, vreo caprita...

Mai fac ceva pasi si ma dumiresc ca ceea ce vedeam eu era de fapt un pui de ursache. N-avea nici o grija, se juca, facea tumbe, se lasa sa alunece pe zapada. Parca era un copil! Puiutul era scump foc, dar daca aparea cumva si Doamna Urs nu prea era de bine.

Puiul de urs 

Am inceput sa fac galagie, sa ii atentionez si pe ceilalti 3 colegi de tura. Faza haioasa e ca la inceput nu m-au auzit, iar apoi au crezut ca ma tin de glume :))

Ursuletul statea si se uita la mine, parca ar f venit sa facem impreuna o tavaleala in zapada :). Intr-un final a fugit, exact pe unde aveam sa urcam noi, spre Galbenele.

Refugiul si Tancul Ascutit 

Refugiul Costila a fost ridicat intre 12 iunie si 15 august 1938 de catre Clubul Alpin Roman. Aici, la Refugiul Costila, dupa doua stagii de perfectionare in Italia si Austria, Niculae Baticu a organizat prima scoala de catarare de la noi, in 1938.

La refugiu- pustiu! M-a mirat faptul ca la sfasit de saptamana, pe o vreme superba, sa nu fie nimeni.­ Am facut si aici o pauza, mai mare de data asta. Am mancat, am stat la soare, ne-am incercat talentul fotografic ca doar subiecte aveam destule :)

 Zapada pe duca in Baiului

 Valea Costila

­

De la refugiu, hatasul merge in sus  pe o mica portiune din Valea Costilei (pe partea dreapta, cum urcam) trece pe sub un bot stîncos, de unde se abate brusc la dreapta si urca pieptis in saua denumita Coama cu Jnepeni - punte de legatura intre Tancul Ascutit (in dreapta, spre E) si ultimele clinuri ale Crestei Costila-Galbinele (Kargel)

Tancul Ascutit, vazut din Coama cu jnepeni

De aici iar am luat-o putin aiurea, si am coborat in firul Vaii Galbenele printr-un horn acoperit partial cu zapada. Coborarea, ajutata si de un cablu, era putin mai sus. Odata ajunsi pe firul vaii, dam de urmele prietenului nostru :)

In vale, ne echipam cu coltari. Dupa un scurt urcus ajungem la confluenta Vaii Galbenelelor (drept in sus) cu Valcelul Secundar al Galbenelelor (in dreapta).

Vreme faina, zapada bunicica, grup vesel, munte...ce sa iti doresti mai mult?  :) Trec primul la sapat urme, schimbat apoi de Ovidiu.

Incet, valea se deschide si ne ofera noi perspective

Marele perete al Galbenelelor, cu ceva trasee "istorice"

Aici, in 20 octombrie 1935, cap de coarda, Niculae Baticu secondat de Ion Trandafir si Dan Popescu, a realizat traseul Furcile.

Ca sa va dati seama de importanta acestui moment, un citat din "Amintirile unui alpinist" de Niculae Baticu, in care descrie ce echipament au folosit:

 "... chiar de a doua zi am început pregătirile, îmi dădeam seama că nu puteam urca în bocanci cu cuie. Espadrile nu aveam. Am cumpărat nişte pantofi de plajă cu talpa de sfoară. Ion a cumpărat de la Obor două frânghii a cîte 25 de metri fiecare, din acelea folosite de căruţaşi. Habar n-aveam noi, la vremea aceea, de rezistenţa pe care trebuia să o aibă o frînghie la cădere. Ş-apoi, noi mergem, să urcăm, nu să cădem... În afara materialelor menţionate mai sus, frînghii şi sandale de plajă, eu mai aveam un ciocan de fier, dintr-o singură bucată, cu gheară extractoare, de cuie, nu şi de pitoane. Ion avea, de asemenea, un ciocan de bătut cuie, cele şase pitoane şi patru carabiniere pe care le folosisem şi în Fisura Umărului. Cam la atît se reducea „arsenalul" nostru cu materiale de căţărătură. Toţi trei mai aveam încă ceva: tinereţea, entuziasmul tinereţii şi, în plus, un foarte bogat şi temeinic antrenament; toţi fusesem întreaga vară pe munte, efectuînd numeroase trasee pe văi."

La Hotel Galbenele facem o oprire. In timp ce mancam niste dulciuri, scot monografia lui Cristea si mai studiez un pic zona.

Privelistea de la fereastra Hotelului Galbenele

Si drumul de acces

Obarsia Vaii Galbenelelor este inchisa de contraforturile Umarului Galbenele in stanga, iar in dreapta, peste despicatura adanca a Strungii Galbenelelor, de blocurile masive ale Coltului Strungii. 

Nu mai avem mult pana in Strunga Galbenele

­

Nu mult dupa ce trecem de Coltul Galbenele deviem spre dreapta, pe o brana, si lasam bagajele intre niste jnepeni, ca sa urcam mai cu spor spre Strunga. Cum era destul de tarziu, hotarasem sa coboram pe Valea Coltilor sau Valea Hornului.

Deoarece nu mai mersesem pe nici una dintre ele, am ales varianta "Suna un prieten", asa ca ii dau in telefon lui Cristi (boreal2007) pentru ceva lamuriri :)

Plec in recunoastere pana in Strunga Coltilor, vad ca se poate merge, si ma intorc la grup.

Coltul Galbenele (care ne rezerva o surpriza, vedeti mai incolo :D )

Ii dam bataie mai departe pe scurta bucata care ne desparte de Strunga Galbenele. Inainte de iesirea in strunga a fost o bucata mai delicata, cu gheata acoperita de zapada, dar cu atentie am trecut. 

Ei...si ajunsi in strunga, la baza Coltului Strungii, peisaje de vis in toate directiile. Nici nu stiam ce sa pozam mai intai: indepartatul  Postavaru, Coltul Galbenele, valea pe care tocmai urcasem, varful Omu, Creasta Morarului, Creasta Malinului...si cate si mai cate.

La baza Coltului Strungii

Postavaru

 Coltul Galbenele

De partea cealalta a Strungii, Valea Scorusilor si drumul spre Braul Mare al Costilei care nu arata imbietor deloc. La iesirea in platou se vedeau si ceva cornise.

Din nou Coltul Galbenele, in stanga, si valea urcata de noi

Zoom la maxim spre Varful Omu

Cornisele de la iesirea in platou

Am facut cativa pasi si spre Scorusi pentru cateva cadre, dar nu prea mult pentru ca zapada era moale si instabila.

Ovidiu si Nucu in strunga

 Creasta Malinului in prim plan si Morarul in fundal

Dupa ce am stat cam o ora, ne punem pe coborat spre rucsaci. Am coborat putin in Galbenele,  apoi s-a auzit un zgomot puternic, ca un tunet. Hmm, avalansa? Fuga inapoi in strunga, impreuna cu Ovidiu, si vedem o scurgere de zapada. Se rupsese o bucata de cornisa, cel mai probabil. Ce am mai prins noi era scurgerea de zapada de dupa, se formase ca un rau de zapada.

Ajungem la bagaje si ne pregatim de coborare, cand Nucu ne atrage atentia ca se misca ceva in jnepenii de pe Coltul Galbenele.

Ma chiorasc eu-nu vad nimic.

"E un urs!" zice Nucu.

"Mai sa fie, urs pe coltul Galbenele? Ce sa caute tocmai acolo?"

In sfarsit il vad si eu. De fapt numai capul, un cap imens.

 Locul unde era ursul

Si Domnul Urs, care ne studia si el

 Ne minunam noi de locul si de inaltimea la care se afla ursul, si imi aduc aminte de anul trecut, pe Valea Seaca a Costilei, cand am vazut urme de urs tot pe la 2000m, pe o panta inghetata bocna.

http://www.carpati.org/jurnal/valea_seaca_a_costilei_-_valea_malinului_15_04_2009/1394/

Dupa cateva poze am zis sa nu "intindem coarda" totusi, ca poate ii vin idei de prietenie ursului, si am inceput coborarea pe Valea Coltilor. Zapada era si mai buna decat pe Galbenele, si erau si mai multe urme facute.

 Valea Coltilor vazuta de sus

La coborare pe Coltilor am avut parte si de un mic incident, terminat cu bine. Ovidiu a alunecat dar a reusit sa se opreasca in cativa metri, cu ajutorul pioletului. Asta desi era la primul lui traseu de genul asta. Oricum, i s-a facut instructajul inainte de intrarea pe traseu :)

Foarte repede ajungem jos. De aici mai avem urcarea pe Hornul Pamantos, coborarea  pe Valcelul Poienitei pana in Poiana Costilei si pe Munticelu pana la masina.

 In stanga Valea Coltilor, in dreapta Valea Malinului. Saritoarea mare de la intrarea pe Malin era descoperita

Deasupra Hornului Pamantos, asteptandu-i pe ceilalti

­

 Din Poiana Costilei am mai facut cam o ora si ceva pana la masina, ne-am dezechipat, am facut un popas scurt pentru o bere apoi Nucu m-a transportat pana la Tohanul Nou.

Cam asta a fost. Ma bucur ca am schimbat planul initial, de a merge in Crai. A fost o tura faina, vremea a fost buna si trupa glumeata :)

 Echipa: Remus, eu, Ovidiu, Nucu

Schita traseului 

­


­­

Marţi, 18 mai 2010 - 16:41 
Afisari: 2,924 


ad078
(admin)