1 MAI muncitoresc pe Valea Alba (Muntii Bucegi)

Sambata, 1 mai, ora 4 si un pic, alarma telefonului, melodioasa in general, imi zgaria cu obstinatie creierii. Deci, a sosit momentul, imi zic din nou, putin trista pentru somnul dulce ce ar fi urmat, pe cai ! Matizelul toarce prietenos amarul de drum de la Braila la Busteni.

­

­Parca nici nu stim cand am ajuns in gara de la Busteni, unde la 9 ne astepta nea Nae putin cam uimit de ce vedea. Am fost foarte deficitari la comunicare de data asta. Se astepta sa vina doar Cerasela si Gabi, cu trenul, pe cand noi eram vreo 5 si am tropait cu masina. Nea Nae e de vina ca nu are calitati de vizionar ! Asa-i trebuie ! Si am pornit ! Destul de veseli si bucurosi ca "se intampla iar". Munticelul era si el vesel, ne-a intampinat cu ghiocei si alte floricele neidentificate de niste oraseni de campie, cum suntem noi. Nimeni nu perfect ! ;)

Cineva totusi suferea : Alina a incurcat bateriile la aparatul foto si le-a luat pe cele aproape descarcate. Mai bine se prabusea Caraimanul pentru ca fotografiile sunt viata ei ! Avea o fata de om indelung torturat. A facut totusi poze, datorita faptului ca nea Nae i-a imprumutat pentru o perioada bateriile lui. Asa am putut sa decorez acest raport de tura cu o parte din poze.Nea Nae nu s-a dezmintit si a inceput cursurile inca din Busteni. Ma uitam la peretele Vaii Albe si ma cam indoiam ca ajungem noi pe acolo. Nu prea vedeam cum. Am inteles apoi si cum...

Ziua se anunta superba, am tropait pana "La verdeata" fara nici un fel de probleme. Poze, lectii de orientare..., lectii de orientare... si multe glume. Valea Alba se desfasura din ce in ce mai maiestuoasa in fata noastra. Mult mai spectaculoasa cum o stiam din relatarile de pe net.Am urcat, am urcat si am urcat. Zapada foarte buna, urme deja lasate de altii. Drumul ne era intretaiat de zapada scursa din avalase vechi. Nea Nae ne explica ca pasim pe un strat de 8 pana la 15 metri pe alocuri. Ne-a aratat cele trei circuri, atat cat se vedeau. Ne-a aratat cam pe unde sunt diversele brane ce traveseaza peretele vaii, traseele de catarare, traseele de vara si multe alte lucruri, pe care, ca o ignoranta ce sunt, le-am cam uitat. Sper ca el sa nu afle asta!

A facut si nea Nae poze si o sa-l rog sa le posteze pe site astfel incat, impreuna cu pozele Alinei sa refaca tot traseul nostru din acea zi. Am urcat fara sa ne intrebam cum vom cobora :)

Mai bine ! Pe la Saritoarea Carnului (ora 14.30) ne-am dat seama ca nu vom puteam ajunge pe platou si sa ne intoarcem la timp in Busteni. Pe noi ne astepta inca un drum lung pe sosea. Obosisem si zapada devenise foarte alunecoasa. Ca sa le facem o placere si carcotasilor o sa spun ca nu aveam decat bocanci. Asta e ! Trebuia sa ne gandim si la intoarcere acum. La "bolovanul carnului" am intalnit si doi "colegi de suferinta" din Sfantul Gheorghe. Ei deja coborau de undeva de mult mai sus, presupun ca ajunsesera pe platou. Ii salutam si asteptam sa se alature marii familii a "carpatistilor".

Dar sa revenim la coborare. Stiti cum s-a intamplat ? Pur si simplu cand a trebuit sa coboram, am ramas toti blocati. Blocat a ramas si nea Nae, ca nu stia ce ne-a apucat. Ce s-a intamplat ? Greu de spus, dar cred ca nu prea stiam cum s-o facem sau mai exact daca putem s-o facem. E de ras, dar asta a fost. Nea Nae era cel mai stupefiat de reactia noastra. Parca il vad si acum, putin mai in vale, cum ne indemna : Haide Kya ! Ce mama dracu', calca pe calcai ! Si eu ii spuneam doar: Nu! Haha ! A fost frumos ! Dupa cum incepuse treaba se pare ca trebuia sa asteptam vara ca sa ne dam jos de acolo. Nea Nae ne-a tarat cativa pasi ca sa vedem ca nu ni se poate intampla nimic ceea ce era cat se poate de adevarat, dar te pui cu cerebelul care iti comanda altceva ? Nu stiu sa dau amanunte cum am facut, dar dupa cateva lectii de coborare, ba pe picioarele din dotare, ba folosind tehnica fundeni, atat de discutata cu ceva timp in urma, am coborat. Toti!

Pentru cei care si-ar putea da din nou cu parerea cat s-a riscat la coborarea pe funduletz, pot sa spun ca zapada a permis o foarte usoara ghidare din piolet sau batul de schi. Daca spun chiar si eu asta, apoi asa a fost ! Secretul era sa strigi din toate puterile un "iiii-haaaa !" cat mai din suflet si sa-ti dai drumul la vale ! Mai trist a fost cand n-am aluncat de loc si a trebuit sa-mi folosesc din picioarele !Am iesit din vale si rar cred ca s-au vazut oameni atat de fericiti ca noi ! Ne uitam la valea ce a ramas impasibila in urma noastra si i-am strecurat printre dinti : Te-am facut !La coborare prin padure am prins aripi de fericire, ca am avut o zi minunata, ca l-am avut pe nea Nae cu noi, ca am facut o vale frumoasa si salbatica, ca traim din plin...Am facut iar poze la greu, de-am stors tot ce-a fost in baterii si am ajuns pe la 16.30 in Busteni la bere, evident. Toti eram convinsi ca am facut o treaba foarte buna !Asa am sarbatorit 1 Mai! Prin munca tovarasi, prin munca!

Bye-bye Vale Alba!

Kya

P.S. Cer scuze pentru amanuntele atat de netehnice care le-am dat. Si mai vreau sa adaug ceva. Daca nu fac asta inseamna ca nu am spus adeverarul : tot ce s-a intamplat atat de minunat si spectaculos pentru noi, se datoreaza lui nea Nae. Stiu ca ma va certa pentru asta, dar trebuie s-o spun. Stiu ca unii vor stramba din nas si vor afirma ca asta e opinia unui novice si ca nu stiu nimic despre cum trebuie sa fie un om al muntelui. Poate asta nu o stiu, dar ce stiu este ca nea Nea este un OM adevarat si aici ma pricep sa-mi dau cu parerea. Va salut pe toti si carari cu soare !

Cataratorul din el isi scoate coltii ori de cate ori poate! ;)

Joi, 25 septembrie 2008 - 12:12 
Afisari: 2,213 


kya