1 Mai in Crai (Muntii Piatra Craiului)

O tura planuita mai demult, insa nerealizata la timp... Trebuia sa fim mai multi, dar pana la urma Alberto si Bala au plecat de vineri seara si au dormit in Diana. Razvan a plecat de Pasti in Sambata. Nu a reusit sa faca nimic, din cauza zapezii mari si a avalanselor. A ajuns in Crai, unde a urcat pe Lanturi si a facut singur nordica pana in Padina Popii, coborand prin Diana.

Dupa ce l-am "recuperat" din Zarnesti, inghetat tot, si l-am convins sa mai mearga si cu noi pe sus, am lasat masina in Gura Raului si am plecat spre Curmatura. Am mers mai mult "pe aratura" decat pe poteca si dupa vreo ora am ajuns in Zanoaga, unde ne-am oprit la poze.

Am mai facut aproximativ o jumatate de ora pana la Curmatura, unde am mancat o ciorba - tare buna - am baut un ceai si am vorbit cu cativa cunoscuti. Am pornit apoi pe PR spre Turnuri. Pe poteca gheata si zapada, dar si unele portiuni numai cu pamant. Lume destul de multa, slab echipata, pentru ture in jurul cabanei. Am fost insotiti si de un caine mititel, care a trecut ceva obstacole pentru a ne urma. Ne-am oprit sa admiram Piatra Mica si Acul Crapaturii si apoi am plecat mai departe.

La primele lanturi cainele nu a mai avut ce face si a inceput sa planga... A ramas acolo si nu am mai aflat nimic de el. Traseul pana sus a fost super, panorama la fel. Nu am dat peste nici o portiune cu gheata sau zapada.

Sus insa a fost o alta situatie. Zapada si putin vant. Pana in Padina Popii am mers lejer, insa de la bifurcatie am fost nevoiti sa coboram in padure cam 10-20 de metri, pentru a evita portiunile mai expuse. In padure inca este zapada de peste un metru; am reusit sa ne afundam pana la brau de cateva ori. Am mers si pe jnepeni destul de mult - unde se putea - pentru a nu mai ocoli pe jos.

Nu ne-am intalnit cu nimeni, insa urme erau destule. Pana in Ascutit - zapada mare, uneori si gheata. Nu am avut nevoie de coltari, doar de piolet, pentru sprijin. Pe ultima portiune a batut vantul destul de tare.

Am ajuns la refugiu destul de devreme si, desi am fi vrut sa incercam sa mergem pana la Om, ne-am oprit. Eram obositi, iar vantul incepuse sa bata foarte tare. Mai erau 3 persoane, motiv pentru care a trebuit sa vedem cum ne impartim. Priciul este distrus exact pe partea din mijloc, iar in refugiu este o mizerie de nedescris. Am mancat si am stat la povesti. Baietii au improvizat un sistem de "aparare impotriva intrarii vantului in refugiu prin spatiile dintre usa si rama" - cateva parazapezi legate intre ele si de usa, pentru a nu fi luate de vant in cazul aparitiei unor "rataciti tarzii".

Afara a batut vantul toata noaptea, ca in plina iarna. A fost si destul de frig. Alberto si Bala au dormit in Grind sus, impreuna cu alte 3 persoane.

Ne-am trezit cu speranta ca putem merge la ei, pentru a petrece cu totii seara de duminica in Funduri. Vantul inca batea, bocancii erau bocna, la fel si zapada... Am hotarat sa coboram, prin Padinile Frumoase... unii pe coltari, unii pe fund, altii pe rucsac...

Ne-am oprit in poiana de la liziera, unde am stat cam 2 ore. Vreme superba, flori si - evident - putin vant. Am incercat sa il convingem pe Yeti sa vina in Crai cu un cort si cu echipament de catarat, insa n-am avut succes. Pana la urma am coborat la cabana, unde am mancat si am stat la soare. Lume foarte multa.

Am coborat in poiana, iar Razvan, vazand o chitara la un grup, a tinut mortis sa auda cateva melodii "cu Craiul"... Am mai stat si acolo o jumatate de ora si apoi am ajuns - desigur, tot "pe aratura" - la Botorog.

Cei doi prieteni ai nostri au incercat sa mearga pe sudica, insa au renuntat din cauza zapezii. Au coborat in Grind, unde era ocupat si pana la urma au ramas in stana. Noi... dupa o tentativa esuata de a ajunge in Iezer, am plecat acasa, sarbatorind maretul 1 mai nefacand nimic... ma gandesc ca asta e si ideea... nu?!

Luni, 15 mai 2006 - 12:11 
Afisari: 1,984 


varverica
(admin)