18.08.2007 - Cantec, umor si voie buna (Muntii Bucegi)

18.08.2007 - CANTEC, UMOR SI VOIE BUNA

Itinerariu :

- Busteni - Valea Caraiman - Braul lui Raducu (Brana Mare a Jepilor) - Valea Urlatorilor ( coborare pe drumul lui Schiel) - Busteni

Participanti :

- Brasov : Nicolae Preda (nycbv) ;

- Bucuresti : Ioana Ene ; Gabi Petrisor (gabriella)

- Braul lui Raducu : 3 dulai :)

" Prin padurea braduluuui / Prin padurea braaaaduluui,/

Trece mama Raduluuuuui / Trece mama Raduluuui,

Radu mamii, Raadulee...

Din ochi negri lacrimaaaand / Si de Radu Radu intrebaand,

Radu mamii, Raadulee… "

Imi place foarte tare acest cantec si imi bucura inima ori de cate ori il ascult, reamintindu-mi ce folclor variat si deosebit avem, ce traditie vasta si ce istorie impresionanta care ne-au facut un renume de popor unit, plin de ospitalitate si buna dispozitie.

Am emotii ori de cate ori vine vorba de mers pe munte, de oameni dragi, de descoperirea locurilor despre care citesc sau aud de la altii! Dar ce sa mai zic de o tura alaturi de Nea Nae despre care eu si buna mea prietena, Ioana, am fost foarte incantate; stiam nu numai ca vom invata lucruri noi si utile, dar si ca vom fi insotite de un cunoscator al locurilor si ca vom merge pe un traseu nemarcat pe care nu se incumeta multa lume! :)

Avea sa fie o zi demna de notat in jurnal, asa ca am batut palma pentru inalnirea din Gara Busteni, la ora 9:00. :)

Dintr-un suflu, m-am urcat in ultimul moment in trenul accelerat, la ora 7 :08, unde am gasit-o pe Ioana, facuta ghemotoc pentru ca eu nu mai apaream ! :) Una peste alta, mi-a venit inima la loc repede si m-am bucurat ca reusisem sa zoresc soferul taxiului care nu prea se dadea dus, fiind o zi de sambata... Dar, nu i-a mers cu mine, mai ales cand am punctat, cu fermitate, ca trebuie sa ma urc pe munte (!) si ca il pun sa-mi restituie banii de bilet sau sa-mi plateasca diferenta pentru alt tren daca il pierd pe acesta! ;)

In compartiment, am mancat, am ras din plin, " am deranjat " cateva doamne dornice sa traga un pui de somn :) si am coborat la 8 :55 pe peron unde ne-am intalnit cu Nea Nae! :)

Ne-am imbratisat, am facut prezentarile de rigoare si am pornit voiniceste spre liziera padurii de la poalele Jepilor - nu inainte ca Nea Nae sa faca unele precizari referitor la abruptul prahovean al muntilor Bucegi... ;)

Astazi aveam sa fac cunostinta cu Brana Mare a Jepilor sau Braul lui Raducu, denumire data dupa numele unui vanator de capre negre din trecut - cuprinsa intre Valea Caraiman (Jepilor) si Drumul Urlatorilor (poteca Schiel).

Trebuie punctat ca noi am abordat traseul dinspre Valea Caraiman, opus descrierilor pe care le-am gasit in " Drumuri spre culmi " (W. Kargel) si "Monografia muntilor Bucegi " (E. Cristea), sau in alte referinte, unde se porneste, de regula, dinspre Valea Urlatorilor, marcaj triunghi albastru.

Poteca noastra, marcata cruce albastra, traverseaza o portiune abrupta si intortocheata de padure unde Nea Nae imi reaminteste elementele de baza ale catararii, insistand pe punctele mele slabe, iar Ioana este tinuta, strict, sub observatie.

Ca o mentiune, Ioana a mai fost in mici plimbari prin Piatra Mare, Postavarul, Apuseni si pe alte cateva trasee turistice cu colegii, prin tara ! Dar, practic, acesta este primul ei traseu mai dificil unde vede ce inseamna ascensiunea, unde descopera ca este capabila de mai mult decat se stia in stare, si este fascinata de privelistile de care are parte la tot pasul.

In ceea ce ma priveste, am auzit pareri diverse despre acest traseu si mi-a starnit curiozitatea de a il vedea eu insami. Nu mi s-a parut dificil, ba chiar lejer, si a fost o oportunitate foarte buna de a studia indeaproape cotloanele muntelui Jepii Mici, pe care m-am straduit sa le retin cat mai bine si sa mi le amintesc ulterior.

Nu am facut un studiu aprofundat asupra traseului inainte de a pleca de acasa si imi pare rau pentru ca as fi inteles si mai bine toate explicatiile pe care mi le-a dat Nea Nae dar aceasta imi va fi invatatura de minte si lectie pe viitor !

Usor, usor, " gheata se sparge " iar Ioana devine din ce in ce mai degajata, depasind cu usurinta greutatea urcusului, razand si incercand sa fie cat mai atenta la detalii ! :)

Totodata, Nea Nae se imprieteneste de minune cu Victor (aparatul foto, pentru cine a uitat !) si fac echipa buna! Unul stie locurile, altul este dibaci, ochios, spontan si surprinzator ! Asa ca nu ma bag ! :D

Este multa lume, in majoritate neechipata corespunzator, galagioasa si neatenta de care incercam sa ne indepartam pentru a ne vedea de treaba noastra! Reusim de minune pentru ca noi mergem domol dar constant, fara opriri, iar ceilalti fac " picnicuri " dese si semnificative.

Depasim o serie de astfel de grupuri si, iesind din padure, ajungem la o cascada mica, punct unde se colecteaza apele din mai multe surse dar nu este recomandabila ca si potabila - poluarea si diverse alte " influente " nu tocmai igienice. ;)

Ne mutam pe fata sudica a muntelui Caraiman unde se inscriu serpentine care ne conduc catre o pajiste plina cu flori si o priveliste nemaipomenita asupra intregii vai! :)

Urmeaza o fata stancoasa, cu cablu de asigurare, si o gama larga de bolovanisuri peste care trecem tantos si cu interes. Trebuie sa va marturisesc faptul ca asta este partea care imi place cel mai tare ! Ador padurile si potecile cu multa iarba, in locuri uitate de lume, insa este fantastic ori de cate ori ma urc pe piatra ! Cineva ma intreba de curand ce imi place mai mult : drumetia sau catararea? Ambele in mod egal! Practic, nu vad alpinismul fara drumetie, fara cunoasterea locurilor, fara stapanirea temeinica a tuturor tehnicilor care te ajuta sa urci si sa ajunci in varf! :)

Daca exista cineva care poate ajunge sus mereu doar cu una dintre ramuri, il felicit ! Dar eu consider ca trebuie sa fii foarte pregatit pentru absolut orice ca sa te poti bucura din plin de fiecare clipa!

Poteca se muta a doua oara pe muntele Jepii Mici si dupa cateva minute, o luam spre stanga, intrand in traseul nostru nemarcat unde 3 caini ne intampina veseli si ni se alatura la drum. :)

Tufele de zmeura ne atrag instantaneu ! Desi micute si acrisoare, nu ma pot stapani sa nu ma infrupt ! Merg ca focul ! :)

Vis-a-vis, pe muntele Caraiman, turistii se impotmolesc desi marcajul este langa ei iar unii se incapataneaza sa mearga prin locuri mai " accesibile ", netinand seama de sfatul celor care stiu si au mai fost pe acolo ! Cand se intampla asa, imi pare nespus de rau pentru ca ceea ce ar putea sa fie frumos, sanatos si aducator de satisfactie este transformat in vandalism. Si eu am facut " nebunia " de a pleca pe munte fara pregatire dar cand mai multi oameni mi-au atras atentia ca ma avantasem cu prea mult elan, am tinut cont si m-am straduit sa ma documentez !

Dar, sunt de admirat cei carora le place muntele ! Inca imi bat capul cu privire la o modalitate de a populariza muntele cat mai corect, frumos si inspirat, pentru ca oamenii sa inteleaga faptul ca acest monument al naturii este o perla ce trebuie pastrata cu multa grija si chibzuinta !

Pana la urma, nu-i poti fura omului libertatea de a lua propriile decizii, ci poti numai spera ca prin bunatate, blandete, rabdare si exemplu personal poti face o schimbare ! :)

Dupa cateva minute de leneveala, o luam la pas pe poteca ciobaneasca, pe alocuri acoperita cu iarba deasa, avand grija la jnepeni si unde punem piciorul !

Mergem in sir indian; eu stau la coada, Ioana la mijloc - ca sa fie tinuta sub observatie - si Nea Nae in frunte ! Este foarte grijuliu la tot ce facem si ne puncteaza ce avem de corectat, luandu-ne chiar prin surprindere atunci cand noua ne scapa teoria! ;)

Urcam pieptis prin padure, vorbim, dezbatem, radem si lasam in urma Valcelul Lupului, Creasta cu Zimbri si Valcelul Claitei.

Ioana este in culmea fericirii si nu ii vine sa creada ca a ajuns pana aici ! ;) Ii place, nu este obosita si incepe sa inteleaga de ce Nea Nae si cu mine ii spuneam ca pe unde a fost ea este " zarzavat " . :)

Sa nu ma intelegeti gresit ! :) Ador fiecare munte si chiar si pe cei pe care nu i-am vizitat! Exista minuni la sanul fiecaruia, indiferent de altitudine (ex : Macin, cu 467m in Culmea Pricopanului, ma fascineaza prin detalii, liniste si pajisti pline cu tot soiul de flori), dar incercam sa precizez ca limitele pot fi depasite intotdeauna iar ceea ce credeai ca este ca un prag superior se dovedeste, in timp, a fi o trambulina catre o alta limita superioara, la care anterior nici nu gandeai !

Din poteca vad Claia Mica a Jepilor (Claita) si aflu ca dincolo de ea se afla Claia Mare (1863 m.) intre care se desfasoara Valea Seaca a Jepilor (sau Valea Seaca dintre Clai) - marginita la nord de Claita - care este un traseu de alpinism de gradul 1B.

Ma uit atenta, incercand sa imi dau seama pe unde vom trece peste Claita si, ca de fiecare data, ceea ce pare inaccesibil devine floare la ureche atunci cand ai rabdare, cand nu te pripesti si cand evaluezi pe indelete :)

Curba de nivel strabate alte paduri de jnepeni, urcand si coborand domol. A trebuit sa ii atrag atentia Ioanei sa nu mai dea drumul, brusc, crengilor de copaci pentru ca de cateva ori m-a pocnit peste ochi ! :D

Ei, este si ea " mica ! :). Nu s-a suparat, fireste; ba chiar s-a conformat si am apreciat mult ca a tinut cont de tot ce a fost sfatuita ! Are potential fata asta ! :)

Drumul nostru trece peste Valea Seaca a Jepilor, atingand punctul unde aceasta se incheie, in Saua Claii Mari, la cca. 1850m., si de unde accesul la platoul Jepilor Mici se poate face, mai departe, prin Hornul cu Florile.

Trecem pe langa Peretele cu Florile, o alta portiune de catarare, cuprinzand 8 trasee, in mare parte roca friabila, care se ridica din Brana lui Raducu, intre muchia Claii Mari si muchia Claitei. Aici am dat nas in nas cu doi drumeti foarte cumsecade cu care am stat de vorba pret de 10 minute, timp in care " am spalat creierul " lui Victor :) pentru a face atat poza de grup, cat si alte poze, am impartasit impresii, iar Nea Nae i-a pus la curent cu ceea ce facem noi si cu site-ul care aduna oameni ce leaga prietenii durabile. :)

Nu am putut sa nu remarc aparatul Fujifilm FinePix S 6500, al unuia dintre cei doi si, dupa ce "m-am maimutarit" putin, am capatat trecere la pozat! ;)

Eu am si inceput "sa bat campii" despre draga de Margaret Bourke-White si potretele miscatoare ale Dorotheei Lange sau despre peisajele si "trucajele" pline de culoare si sensibilitate ale lui Alex Axon, dar cei doi nu prea intelegeau "unde bat eu"! ;) Eh, asta e! De cand cu tehnica asta digitala si la indemana, care iti face toata munca, omul nu se da in vant dupa amanunte si "basme". Prietenii stiu de ce! :)

Din Saua Claii Mari ni se ofera o imagine de ansamblu asupra platoului Bucegilor si a Casei Naturalistilor (Canton Jepi-1960m.).

Dupa strangeri de mana, urari si simpatii, am luat-o iar la pas, traversand cele trei fire despletite ale Vaii Comorilor. Ascensiunea acestei vai, tot de gradul 1B, afluent al Vaii Urlatoarea Mica, incepe din poteca Schiel (denumire data dupa numele fratilor Schiel care au investit bani in construirea acestui drum, devenind cunoscuti prin contributia majora pe care au adus-o la dezvoltarea Busteniului, odata cu ridicarea fabricii de hartie), ramificandu-se pe parcursul urcusului spre Brana Mare a Jepilor. Firul Nordic al vaii trece exact pe la baza peretului sudic al Claii Mari.

Peretele sudic al Claii Mari este comparabil cu cei patru pereti ai Costilei, ca dificultate, si ofera posibilitatea escaladarii unui numar de 9 trasee, de gradele 3A - 6B. Mi-au ramas ochii pironiti intr-acolo! :D Intr-o zi!

Dulaii s-au despartit aici, lasandu-ne pe noi cu gura cascata si cu intrebarea: Ce i-a apucat dupa atata drum laolalta? Dar, s-au reintalnit la confluenta dintre Braul lui Raducu si Drumul Urlatorilor unde poteca se inscrie pe traseul spre Piatra Arsa.

Aici ne permitem si noi sa ne retragem spre stanga, prin buruienis inalt pana la brau, unde poposim vreo 20 de minute, pe un damb acoperit cu muschi si iarba moale.

Ne scoatem bocancii si sosetele, ne intindem binisor si ne bucuram de racoarea placuta a dupa-amiezei in inalt, de liniste, de o masa naturista a la Nea Nae, "stinsa" cu apa si suc, de tot farmecul ce ne inconjoara, simtindu-ne stapani! :) Credeti-ma ca nu as mai fi plecat de-acolo, la fel cum nu m-as mai cobori de pe oricare munte unde ma regasesc si unde simt ca renasc! Este o bucurie indescriptibila si nu se poate explica in cuvinte! :)

Coboram drumul lui Schiel si mergem usurel pentru ca Ioana este putin obosita si nu este nevoie sa o zorim intrucat avem timp. Am mers pe munte de dimineata, de la ora 9:30 pana seara la 18:30. Tin sa o felicit cu acest prilej pentru ca a facut fata atat de bine si pot sa spun ca s-a descurcat mai bine ca mine in prima tura, acum un an si o luna. Este adevarat, tura aceea a tinut doua zile dar in prima zi, dupa 7 ore de urcat, eram franta si am dormit vreo 2 ore zdravene ca sa pot sta seara la ras, cantat si vorba! :)

Eu sunt mandra de ea si ma bucur din inima ca ii place, ca pune intebari, ca este dornica sa isi puna echipamentul la punct serios. Este o fire vesela, optimista, deschisa si cu mult echilibru iar prietenia noastra a luat nastere instantaneu, ca o scanteie! Avem multe in comun si imi este ca o sora mai mica! ;)

Rasul izbucneste in explozii, din nimic, dar nu ma pot abtine si ma simt in elementul meu! Nici nu vad cum altfel ar putea fi!!! :D

Un ultim popas, de cateva minute, il facem in apropiere de cascada Urlatoare unde instalatia de apa ne furnizeaza resurse de potolire a setei, de racorire si de "material" de drum. Apa aceasta este strasnica: rece, cu gust bun, revigoranta! Beau cu pofta si pe saturate! :)

Bietii caini, de caldura s-au asezat chiar in baltoaca formata de scurgerea apei si sunt in culmea bucuriei; le atarna limbile de placere si ne privesc cu impacare. Mi-e asa drag de ei de i-as lua acasa; dar ce fac cu Daisy, cu Nikki, cu Tom si Lulu (1 catea dalmatian, 1 pisica, 1 motan-pui si 1 pisica-pui)? :P

Cascada este o frumusete si ne zbenguim putin sub stropii reci. N-am mai ajuns aici de mica si iata ca amintirile se improspateaza, am crescut si am invatat despre un nou traseu! :)

Sprinteni, cu entuziasmul intiparit pe fete, ajungem in Busteni si dam iama intr-o carciuma unde turcii se bat la gura noastra pe o farfurie cu varf cu mici, proaspat scosi de pe gratar, cu mustar, paine, suc pentru noi si bere pentru Nea Nae! Mmmmmm, "pui de-o masa copioasa", nu? :D

Cu burtile pline, tragand la lancezeala, ne indreptam spre gara sa ne luam bilete.

Ma distrez pentru ca l-am luat pe Victor in primire iar si incerc sa fac o poza prim-plan, din mers, dar nu-mi iese! :)

Mai vorbim si radeam olecutica si ne luam, cu regret, ramas bun, intrucat trenurile noastre, venite din directii opuse, aveau sa se intersecteze: unul spre Brasov, celalalt spre Bucuresti!

Dupa o zi de asemenea anvergura, am invatat lucruri pretioase pe care le voi adauga la cunostintele anterioare! Sunt nespus de bucuroasa pentru aceasta oportunitate si pentru ca muntele imi da posibilitatea sa il explorez! Ma fascineaza pentru ca intotdeauna descopar cate ceva nou care ma stimuleaza, care imi starneste interesul si ma determina sa ma inclin cu umilinta!

Privesc cu multa incredere in viitor si stiu ca marile realizari se cladesc pe munca multa, pe efort, pe rabdare si continua evaluare! Sunt gata pentru pasii pe care ii am de facut si ma simt unica pentru ca stiu aceste lucruri! :)

Dati-mi voie sa inchei cu versurile unui cantec foarte drag mie care imi lasa sentimentul ca uneste oameni de pretutindeni:

"Lumea toata ne intreaba, iar si iar plecat
Iara noi lor le raspundem, muntii ne sunt frati.
Caltuneilor le place viata sus pe creste
Pentru noi muntele este taramul de poveste

Hai cu noi unde ciobanul isi pazeste turma,
Hai si tu cu noi, mai frate, sa cunosti natura.
Sa le spui acelor care se-nrudesc cu ura
Ca remediu-i unul singur, sa iubesti natura.

Refren:

Hai cu noi la drum, o sa-ti placa tare
Nu esti in Caltun, nu e suparare
Hai si tu cu noi, sa fim impreuna
Ne uneste sigur cantecul de struna." (Hai cu noi, formatia Caltun)

NOTE:

(1) Toate parerile bine intentionate sunt binevenite - fie placute sau mai putin placute! Plecaciune! ;)

(2) In viata mea nu am scris 7 pagini, format A4, intr-o saptamana - de regula, imi ajung cateva ore pentru cca. 15 - 20 pagini! :) Dar asa se intampla cand esti interrupt intr-una trebuie sa fii omniprezent, facand fata tuturor solicitarilor! Dar zambesc acum pentru ca in sfarsit am reusit sa postez acest RT, pentru ca nu mai am capul "prins in menghina" :) si pentru ca in curand vine vacantaaaaa si pentru mine si merg putin departe! Unde?! Mmmmm, o sa va zic! :)

(3) Multumiri colegilor de tura pentru timpul frumos petrecut impreuna si, desigur, tuturor celor care au rabdare sa citeasca, sa analizeze, sa puna o vorba sau, pur si simplu, sa arunce doar o privire! :)

(4) Eventualele "decalaje" - modificari de aspect ale textului - nu sunt vina mea si sper ca nu va fi cazul sa iesiti din spatiul PC-ului pentru a citi! :)

---

Gabi

Ioana

Nea Nae

Echipare la intrare pe Valea Caraiman. Haidem! :D

Pe muntele Jepii Mici, o sumedenie de turisti de care am incercat sa ne indepartam. :)

Prin padure, la umbra placuta a copacilor :)

Jos, in ale, este o adancime de cca. 150 - 200m. unde adesea o patesc cei mai multi, din neatentie, lipsa de echipament si incapatanare!

Eu, fermecata de natura. Ioana, razand... inca nu a obosit! :)

In amonte

O mica saritoare

Apa nerecomandata pentru baut - colectarea se realizeaza din mai multe surse; despre unele nu vreti sa stiti...

Zambim la pozar! :)

Tezaur! :D

Poza asa cum se cuvinte, conform exigentelor lui Nea Nae - "Cu tot cu picioare, mah!" :D

"En garde!" Ca-ntre muschetari, pe poteca ce s-a mutat pe muntele Caraiman.

Trec inaintea Ioanei sa-i dau lectii de mers dar uit de respiratie si mi-e ciuda! Nu-i de gluma cu regulile!!!

Tot mai sus!

Bondareala! Toata lumea e a noastra! :D

Miraj! Valea caraiman in toata maretia ei!

Sprinteneala!

Ioana prinyand elan, atacand poteca dintr-o suflare! Eu... sub rucsac! :D

Ne tragem sufletul olecutica :)

Bolovaneala! Ce-mi place! :-b

Turistii... Unuia i-a cazut rucsacul in vale si a vrut sa coboare de-a dreptul sa si-l recupereze, nevrand sa dea ascultare atentionarilor lui Nea Nae care i-a tot atras atentia...

Mmmmmmmmmmmmmm

La "pascut" de zmeura :)

Primul valcel inspre Claia Mica a Jepilor (Claita)

Am intrat pe Braul lui raducu (Brana Mare a Jepilor) - traseu nemarcat - dificultate 1B

Crucea Caraiman cu zoom-ul la maxin; nu pot aproxima distanta...

Al doilea valcel inspre Claita

Tot pe Brau, desigur! :)

Un moment de respiro si de pozat, evident! :)

Multumesc, Nea Nae, pentru poza! ;)

De 3 X Bubi - catei care ne-au intampinat la intrarea pe traseul nemarcat si s-au tinut dupa noi tot drumul. :)

In asteptare... Poate pica ceva...

Urcus peste Claita

Perspectiva asupra orasului Busteni

Hohote printre jnepeni :D

Va zambim cu drag! ;)

Salbaticiune! :)

La cros!

Ceea ce am lasat in urma.

Fara cuvinte!

Eu si curba de nivel pe care am trecut ;)

Domolind natura! ;)

P-aici: Hornul cu Florile si Peretele cu Florile despre care va vorbeam mai sus

Platoul + Casa Naturalistilor (Canton Jepi - 1960m.)

Poza de grup :D

I-am prins la inghesuiala! N-au mai zis nimic; doar s-au conformat! :)

Cateva ocheade si zambete si iata cu ce m-am ales, chiar si pentru cateva minute! :D

Asaaaaaaaaaa! :b

Peretele cu florile. La trap din nou! :)

Valea Comorilor

Colt de Rai :)

Alt fir al Vaii Comorilor

Peretele sudic al Claii Mari a Jepilor - trasee de pana la gradele 5, 6

O gustare frugala!

Ioana uitandu-se gales la Nea Nae :)

Fashion-show pe stanca! :)

Intr-acolo!

Trap prin iarba...

... si peste stanci!

Claia Mare: de la dreapta spre stanga - muchia si varful Claii Mari, saua Claii Mari si Coama Jepilor Mici

Popas la confluenta cu Valea Urlatorilor

Coborare pe drumul lui Schiel

Am ras in asa hal de s-a cutremurat padurea si s-a stricat poza!!! :D

Ascultand ropotul Cascadei Urlatoare, din apropiere

Iaca-ta! ;)

Ca ursii la miere! :D

Inca un tezaur! :)

Toate ca toate dar nimic nu se compara cu o farfurie cu varf cu mici proaspat scosi de pe gratar! La Rovine! :D

Nea Nae, ramas fara replica! :)

??????

Asa mai venim de-acasa, nu? :)

Plecaciune, Nea Nae si pe curand! :D

A fost o zi strasnica! :)

Marţi, 28 august 2007 - 16:34 
Afisari: 2,506 


gabriella