16 iulie - Plaiul Foii - Muchia Cotofenei - Braul de Mijloc - Cioranga Mare, ramura de sus - Vf. Ascutit - Cioramga Mare, ramura de jos - Padina Popii - Coltii Chiliilor (Muntii Piatra Craiului)

Ne trezim la 5,30, ne strangem la focul care inca mai ardea si "punem tara la cale": cativa dintre noi renunta la tura, din diferite motive, altii, cu jale, isi contempla bocancii asezati in jurul focului, din care ieseau aburi... numai Nicu e in continuare vesel.

In "dormitorul" baietilor din Sf. Gheorghe...

Dupa ce m-am hotarat sa renunt si eu la tura, constat ca m-am relaxat si am curaj chiar sa incalt bocancii!! In 5 minute sunt gata. Mai prindem un rasarit si plecam la ora fixata (6,30). Suntem 23 de persoane.

De la Cabana Plaiul Foii constatam ca avem insotitori: 2 albi, mai mari si unul negru si mic. Dupa cum se miscau, eu zic ca aveau multe ture la activ... chiar si acum, cine stie in ce tura sunt...

Pornim pe Muchia Cotofenei, pe poteca nemarcata, cu "mercenarii" in frunte: Catalina si Calina; de vreo 2 ori gresesc poteca, dar Nicu, pus pe sotii, ne lasa sa descoperim singuri.

Fiecare miscare a lui Nicu e urmarita de 22 de perechi de ochi - chiar si atunci cand te invata sa legi un siret...

O echipa adevarata!

Fetitele din Bucuresti... sa continue baietii

O poza cu NICU!!

Cu Nicu in frunte (si in spate, si pe flancuri, si peste tot) ajungem si la Termopile:

De aici suntem pe Braul de Mijloc, pe marcaj cruce verde; "ce-a fost mai greu a trecut, de aici e un fleac, n-aveti voi treaba!..." (cuvintele pe care le-am auzit cel mai des in aceasta tura...)

E momentul sa deconspir identitatea noilor nostri tovarasi de drum (ii propun pentru inscriere in familia carpatistilor, datorita calitatilor de care au dat dovada):

Totusi, Nicu nu e de acord:

"Nu faceti ca el!"

Noi i-am iubit atat de mult... chiar daca ni s-au incurcat mereu printre picioare

Traversam Valea Podurilor, Padina lui Calinet, Nicu ne descrie absolut tot ce ne inconjoara, din pacate nu avem un reportofon...

(Dar am avut la dispozitie un elicopter, pentru filmari speciale)

"Tineti minte, de aici aveti tot timpul in dreapta peretele..."

(Pun pariu ca la scoala nu eram asa de atenti)

Oameni si caini

Ultimul obstacol spre Refugiul Sperantelor

Aici trebuie sa spunem ca ne-am intrebat ce se va intampla cu cateii.. Nu s-au putut catara. Pana la urma, ZSOLT (la atentionarea lui Dani ... macar numele tau e corect? sau preferi Shatterhand?) din Sf. Gheorghe l-a urcat pe cel mic si negru pe umar, iar cel mare si alb a fost ridicat cu cordelina...

Remarcati tandretea acestei scene?...

Metalgreu, intr-o conversatie cu un tovaras de tura (cam incapatanat, ce-i drept...)

Baietii ajuta pe toata lumea

La Refugiul Sperantelor, la 11,40, avem 20 de minute pauza de masa; Nicu e ingrijorat pentru ca nu ne-am respectat graficul de drum...

S-ar zice ca tot timpul ne-am odihnit...

Iata ca cineva mai si merge!

Ce sa mai zic... iar ne odihnim... (in prim-plan eupaul)

Inaintea ultimului asalt

Varful Ascutit

"Era o lumina de dupa-amiaza, neverosimil de verzuie, dublata de inca o lumina, de o culoare care inca nu exista" (Nichita Stanescu)

(Cum, n-ati vazut acelasi lucru ca si mine? E foarte bine, asta e si ideea - fiecare "vede" ce-i place sa vada...)

De aici, din pacate, trebuie sa continue altcineva povestirea; noi am format o trupa speciala de "accidentati si grabiti" si am coborat pe la Curmatura. Ceilalti, din cate stiu, au urmat traseul pe creasta si au coborat la Coltii Chiliilor.

Ei sunt cei care au terminat traseul propus! Felicitari!

Noi... am avut si noi parte de niste lanturi...

5 o clock teaVisand la... pot sa va spun doar la ce visa Dani (ceva cu multa branza si multa mamaliga si smantana...)

Si-uite asa, dupa 12 ore, am ajuns la Gura Raului, de unde am fost preluati cu promptitudine de un sot de-al meu foarte plictisit... Dar am avut surpriza sa intalnim acolo si microbuzul cu restul echipei, venit dupa Calina, Dani, Gabriella si Christa; terminasera traseul!

La miezul noptii, am ajuns la Braila.

Si gata!

"Daca marea e aproape monotona la suprafata si plina de aventuri in interior, muntii sunt prapastii marine intoarse pe dos, cu toate intamplarile in afara, cu pestii schimbati in pasari, cu plantele acvatice in brazi" (daca tot am amintit de Nichita Stanescu...)

De data asta nu mai uit - foto by Alois si Alina

Miercuri, 19 iulie 2006 - 08:46 
Afisari: 2,091 


alina-maria