16.06.2008 - Valea Priponului - Valea Cerbului (Muntii Bucegi)

Ma trezesc duminica la 5:20 buimacita de zgomotul ceasului si urmatoarele sunete pe care le aud sunt cele facute de picaturile zdravene de ploaie care ropotesc „duios” pe pervaz.

Dar vorba cantecului:

"Cand Bucegii dau zvon de piatra si izvoare, Oriunde ai fi raspunde la a lor chemare!"

Asa ca plecam de-acasa, eu si Corina, ne intalnim cu tata in Ploiesti si o pornim pe Valea Prahovei. Abia pe la Comarnic abordam subiectul delicat: ce facem? Apai, indiferent de ce planuri am avea noi un lucru e clar: ramane de vazut ce planuri are muntele cu noi, sa vedem ce ne permite vremea.

Ne hotaram sa incercam Valea Priponului. Intram pe traseul de Valea Cerbului, trecem de Plaiul Fanului si ajungem la intrarea pe Valea Caprelor: brrrr...



Iat-o si pe dansa, valea vizata astazi, Valea Priponului:



Ocolim acest canion de la intrare si intram mai sus pe vale, intr-un punct numit La Bordei, unde este bordeiul de la stana. Aici e un loc de refugiu unde mancam.

Corina in poza de profil carpati



Tata si fiica:



Cam asa arata valea in sus:



Ocolim aceasta saritoare prin stanga si ne „incadram” mai bine pe vale.



Pe masura ce urcam, abruptul Morarului se zareste in spate, presurat cu mioare:















Apoi valea se deschide intr-o caldare, minunat presurata cu rododendroni si gentiane:





Omul muntilor:





Nelipsita poza cu muntele la picioare:



Este momentul in care ma simt pur si simplu din nou cuprinsa de acea fericire primordiala de a trai si de a putea sa ma bucur de asemenea experiente.

E cam de fiecare data la fel, dar totusi parca altfel, intensitatea trairilor ma determina sa fac diferite comparatii incercand sa exprim cat mai fidel cum ma simt. La momentul acela ce-mi trecea prin minte era ca traiesc un fel de „epurare a sufletului”, inmagazinez energie asemenea fosforului ca sa radiez mai tarziu...

Sunt surprinsa sa descopar ca si pe o vreme ca asta, muntele are farmecul lui, ba mai mult, ploaia si ceata umeda ii adauga un plus de misticism tot verdelui cu care s-a gatit.

Gandim apoi retragerea pe Valea Cerbului si traversam Valea Caldarilor pe o brana:



Ceata devine deja laptoasa, urmeaza o portiune de schi fara schiuri:





Si, dupa ce iesim in poteca dam intr-o turma de oi:



Verde (cr)ud:







Povestim, coboram, si iata-ne inapoi, intr-un punct unde se zareste Valea Verde si Santinela Vaii Verzi - stanca ce o strajuieste.



Final de tura: cand cuvintele nici nu-si mai gasesc rostul… pastrez roua de tacere sub pleoape de amintiri, si mai radiez inca...

Miercuri, 18 iunie 2008 - 22:21 
Afisari: 2,476 


cristina.mol..