Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Saua Batrana
Muntii Bucegi

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

12-16 august 2009 - Fagarasul meu, vara (Muntii Fagarasului)

"Miez de septembrie ca un miez de nuca ...

Si totusi vara mai dainuie in mine

Pastrez roua de tacere sub pleoape de amintiri

Ma risipesc inca ..."


... La fiecare inceput de toamna ma urmaresc versurile acestea, decupate de pe o ilustrata veche primita de mama de la o colega de ture de munte.

Surprind exact starea care ma cuprinde la fiecare inceput de toamna, cand, la fel ca in fiecare an, trebuie sa "impachetez" inca o vara, si sa o asez, cuminte, pe raftul amintirilor.

Si ma ia un dulce-amar, si imi savurez nostalgia autumnala, rememorand vara, si m-apuc de scris, incercand sa o zugravesc si in cuvinte. Ca sa-mi aduc de toate cele cate am vazut si am trait, sa nu se astearna praful timpului peste ele.


Am citit pe blogul unor oameni frumosi de munte despre nevoia asta de a scrie despre munte cam asa ceva: suntem cu totii niste calatori, plecati in lumea asta cu cate o valiza, in care adunam amintiri. Si, pe masura ce timpul trece si valiza se umple, suntem nevoiti sa mai scoatem din ele, pentru a face loc unora noi. Si de aceea scriem ... ca, asternand undeva cele vazute si traite, sa facem loc pentru cele ce vor sa vina, fara a uita, daca se poate, nimic din cele ce au fost.


... Si asta fac si eu, starnindu-mi gandurile, pentru a materializa intr-o forma muntii verii asteia, cu mine in ei, aproape de toate si departe de lume. Am spus-o si o mai spun: iubesc vara. E timpul meu din an, cand nu prea scriu ... sunt plecata, sunt acolo, afara, traiesc si ma bucur slavind viata. Ma lupt cu mine pe creste si varfuri de munti, in "luxul" turelor mai lungi decat sfarsitul de saptamana, care sa te smulga de tot din cotidian. Ma las in voia valurilor marii, si ma purific de toate ... E  singura perioada din an cand reusesc sa citesc cu adevarat: sunt doar eu si cartea din mana mea, fara toata palavrageala gandurilor si grijilor omniprezente pe care le port cu mine, altfel, zi de zi.

Si imi trag seva din toate astea cu o apetenta maxima, ca sa am cu ce ma hrani in vremuri mai seci. Si inmagazinez lumina, ca sa am ce radia in intuneric. ... Si reiau, cu sfintenie, de la capat ciclul asta in fiecare an, fara sa mai intreb "incotro" ? si "pentru cat timp?", si doar ma bucur de tot ce mi-a fost dat sa traiesc.


Incep sa scriu, asadar, despre Fagaras acum, o luna mai tarziu dupa tura. Desi dupa fiecare tura vin cu sufletul plin si simt ca as vrea sa ma apuc imediat de scris, acum simteam ca e nevoie sa treaca ceva timp. Dupa fiecare fapta, lucru mare, trebuie sa se astearna o vreme tacerea.

... Am invatat asta in urma trairilor din copilarie: de fiecare data cand ma intorceam din vacanta (vacantele erau mereu minunate) ma incapatanam sa raman suspendata in timp, tot gandind la cele proaspat traite, pana ce, in scurt timp, incepeau sa doara, numai la gandul ca nu mai sunt, si trebuie sa infrunt prezentul. Ma simteam neputincioasa cand, dupa cateva zile, trairile isi "inmuiau" intensitatea si nu mai puteam sorbi din cupa lor savuroasa.


De-atunci dau timp: timp mie, ca sa nu ma mai copleseasca maretia faptei abia savarsite, timp ei  sa se "aseze", si sa gaseasca din nou o cale catre mine, fara sa mai doara.(se pare ca totul in lumea asta tinde sa se echilibreze: o mare bucurie aduce si o mare suferinta ...)

Timp sa treaca starea in care simti orice ai spune imediat dupa e de prisos, timp in care sa gasesti cuvintele care sa-ti permita sa zugravesti cum se cuvine momentele acelea.

Timp in care sa nu faci altceva, pentru ca orice altceva nu s-ar ridica la nivelul anterior, si ca atare experienta ti s-ar parea fada, nu pentru ca asa ar fi, ci doar din cauza elementului de comparatie.

Concret: Am fost in Fagaras in 12 - 16 august. Si n-am mai fost la munte de atunci. Si-n timpul asta m-am pregatit sa scriu despre Fagaras si mi-am savurat linistea acasa si m-am pregatit sa-mi fie din nou dor mistuitor de munte. (Caci asta mi se intampla: freamata  din nou in mine chemarea, vreau iara liniste, sunt gata sa ma mangaie lumina soarelui de toamna pe vreo culme, sa-mi fie frig si sa ma bucur ca mi-e frig, sa fiu departe de lume ...)


Am plecat in Fagaras imediat ce m-am intors din lunga plimbare din Balcani (urmeaza un jurnal cu episodul Mtii. Durmitur din Muntenegru). O zi ca sa-mi fac bagajul, oprire peste noapte, in tranzit, la sora mea la Ploiesti, si plec la drum cu un sentiment puternic ca asta e ceea ce trebuie sa fac acum, patrunsa de importanta misiunii mele.

Imi fiecare an imi revenea in plan gandul de a parcurge creasta Fagarasului, si cumva, niciodata nu am reusit pana acum. Poate ca asa a fost sa fie, imi spun cum mai imi spun uneori cand mi se intampla tarziu unele lucruri, sa vina abia acum, cand timpul pare perfect pentru a gusta din plin bucuria asta.


Plec la drum cu Corina, cu care m-am cunoscut pe Carpati. La o tura de mai multe zile in Fagaras...e bine sa pleci la drum cu oameni de incredere. Corina e cea care mi-a aratat muntele iarna, imi e prietena, tovarasa de munte, si colega de apartament...si ma bucur sa o fi intalnit in viata asta, si sa trecem prin atatea impreuna. Nu puteam, deci, sa plec la drum cu mai mare incredere. Sa vedem cum o sa reziste Tudor, prietenul ei, care abia acum face cunostinta cu un rucsac atat de greu...va avea destul timp sa se imprieteneasca cu el... In plus sunt sigura ca Corina va gasi metode sa-l motiveze daca va avea nevoie, e puternica pentru amandoi.


ZIUA 1 : Sambata ( 670 m ) - Fereastra mare a Sambetei ( 2188 m )


Lasam maiastra Dacie cu huse roz plusat a lui Tudor  la Sambata si ma incearca diverse sentimente cand ma uit la rucsacul meu. Saracul se uita si el la mine spunandu-mi parca: " dar eu ce vina am?"

Ne fofilam cateva momente, precum copii lui Moromete inainte de seceris, si apoi ne asternem la drum ... As vrea sa ma pot gandi si la altceva decat la greutatea din spate ... Sunt absolut sigura ca nu am nimic in plus, dar echipamentul complet si mancarea pentru 4 zile cantaresc ceva.

Dau inainte pe forestier ... si intram pe Valea Sambetei apoi. Popasuri ca sa ne intelegem cu rucsacii, mai reglam, mai cantarim, n-avem ce face. Vad ispravile apei in drumul ei la vale, si nu pot sa nu ma gandesc ca de-aici vine expresia "S-a dus pe apa Sambetei" ... trebuie sa vezi ca sa intelegi: ce ar scapa pe apa Sambetei e bun scapat, nu vreau sa fiu pe-aci cand matura totul. respect pentru forta ei :

Carpati.org Si merg, cu capul in pamant, cand la un moment dat, ce vad ?

Carpati.org "Vezi, Cristina - parca imi spune muntele - geaba visezi tu numai la goluri alpine, la maretia de sus ... ia cata de arunca ochii la minunatiile ce le-am pregatit in calea ta prin padure. Privesc fascinata curgerea asta de apa aruncata pe versant, ca o naframa de borangic pe gatul unei copile. "Ok, am inteles, iertare " - zic eu in gand si continui, de-acum zambind. Poposim la cabana Valea Sambetei, mancam o ciorba, schimbam tricouri, si ne vedem apoi de treaba, caci azi vrem sa ajungem in Fereastra Mare. N-arata prea vesel lucrurile in fata:

Carpati.org Corina tot ne spune ca prognoza zice ca de maine se indreapta vremea ... sper ce-i mai bun si continuam, azi avem de urcat 1400 m ... Ba chiar ne obisnuit cu cerul innorat si succesiunea norilor, doar suntem in Fagaras, nu ?

Carpati.org

Carpati.org

Asa de mult ne obisnuim ca eu, una, aproape ca-s mirata cand incepe ploaia, chiar ma incapatanez sa nu scot geaca, in prima faza, sperand ... la ce ?

O ploaie "corecta" se asterne linistit, in vreme ce ating si eu Fereastra Mare, unde Corina si Tudor, sositi putin mai devreme deja intind cortul lor. Scot si eu pe temerarul Sahara 2: nici mie nu-mi vine sa cred cata viata are cortul asta. Are zile, zau ... e mic si rau, nu se lasa. L-am tot cusut si ras-cusut, cu gandul la un cort nou ... dar pur si simplu nu ne putem debarasa de el.

Eu, una, sunt deja legata sentimental de el, numai cu gandul a cate nopti am petrecut in Vama in el... Universalitatea lui impune respect, si-apoi, greutatea lui mica e cea care l-a facut perfect pentru Fagaras. S-a udat putin in timp ce-l intindeam, dar, iata, la ora 20 suntem deja in cort. Mananc ceva, singura in micul meu adapost, apoi imi intind spatele si adorm ascultand ploaia, si tot sperand sa nu se inteteasca mai rau. M-am tot trezit noaptea...greu moment sa constat ca izoprenul meu ar cam fi trebuit scos la pensie, caci nu mai tine cum trebuie, si nimic nu-i mai rau decat sa te traga frigul de jos ...


ZIUA 2 : Fereastra Mare a Sambetei - cabana Podragu


Dimineata superba ... Tudor a plecat sa-si faca incalzirea, pana pe vf. Slanina, si se intoarce cu instantanee frumoase.

Carpati.orgCarpati.org

Carpati.org Ne-ntindem pe toate pietrele udaciunile si pregatim plecarea... Sunt total in imparatia muntelui, de-acum ... asa ca nu mai am ce comenta si chiar fac pace cu rucsacul, asa se cade, suntem in asta impreuna, doar. Norii la serviciu, asa cum ii sade bine unui munte serios: se dezvaluie treptat, sa nu-ti arate totul din prima, sa te incite si perpeleasca, sa te tina cu sufletul la gura, intrebandu-te cat iti va ingadui sa vezi de data asta ...

Repede, poza: va stiu, Vistea si Moldoveanu, ce mai faceti ?

Carpati.org

 

Ma bucur sa va vad si din unghiul asta, mai tineti minte cand ne-ati primit in familie: pe mine, sora si tata pe acoperisul vostru ? reuniune "4x Moldoveanu" am chemat-o atunci...ce clipe... Pana acolo insa salutam, mai intai Lacul Estic Valea Rea

Carpati.org

Carpati.org Si lacul vestic Valea Rea

Carpati.org Lume multa catre Moldoveanu azi ... ma multumesc sa-i astept pe tovarasii mei pe Vistea Mare, in timp ce Tudor merge insotit de Corina sa atinga si el acoperisul Romaniei...

Carpati.org

Carpati.org Doar ce-am coborat, si iata ce frumos au ramas in spate, si cat de insorit e totul acum:

Carpati.org Privesc inainte cu nesat ... ce bucurie sa ma astern pe traseul de creasta ... mi-am dorit atat de mult sa fac asta, la fiecare tura de week-end cand urcam cate o vale lunga de-a Fagarasului doar ca sa trebuiasca a doua zi sa cobor pe alta la fel de lunga. Nu c-ar fi fost rau, dar ramaneam mereu ne-ndestulata, mereu cu senzatia ca n-am cuprins destul din muntele asta, ca avea mult mai multe sa-mi spuna, si eu prea putin timp sa ma las in voia lui ...

Carpati.org Deh, poteca nu-i totusi asa lina, abia ne obisnuim cu urcat si coboratul varfurilor ... dar merg usor distantata de cei doi, cu gandurile mele.

Carpati.org

Mi-e bine ca-s cu ei, la popasuri, seara la masa, la poze, dar ...imi place sa-mi iau Fagarasul in cap, de una singura, sa stam si sa ne spunem pe-ndelete tot ce aveam de spus, sa scoata untul din mine si sa ma bucur de el. Oricum, e bine ca reusim sa imprimam un ritm traseului, si, daca ei sunt mai rapizi la urcus, ii prind si eu din urma la coborare, si totul merge lin. Dupa experienta cu izoprenul din noaptea anterioara ma hotarasc sa dorm la cabana: e foarte important, pentru un asemenea efort prelungit sa ma odihnesc bine. Sa nu-mi fie frig ar cam fi o conditie obligatorie, asa ca, coboram catre cabana.

Carpati.orgCarpati.org

 

Carpati.org

Carpati.org

De cabana...prefer sa nu-mi amintesc prea mult de "ospitalitatea" locului: de cat timp a trebuit sa astept pentru un ceai, inghetata dupa o spalare cu apa rece, pentru ca doamna imi spune ca trebuie sa serveasca intai un grup ... Daca nici un ceai nu poti primi repede ca sa te incalzesti ... nu stiu ce poti sa mai ceri de la o cabana. Prefer sa-mi amintesc de simpaticii 3 ieseni ajunsi mirandu-se si ei cum pana aici, cand planul lor initial era Balea. M-am trezit zambind privind la unul ce dormea cu gura deschisa, si razand apoi de altul caruia i-am dat un leucoplast si nu stia unde sa si-l puna mai intai de cate basici avea, dar nu uita sa faca misto de el insusi pe tema asta. Dorm rezonabil, trezita insa de dna cabaniera la ora 23 ca sa-mi zica ca am uitat sa-i dau buletinul (nu ca mi l-ar fi cerut) ! Probabil ii era frica ca plec a doua zi fara sa platesc ... Lacul si totul in jur arata superb in lumina diminetii cand pornim din nou la drum, hotarand sa urcam din nou in creasta, decat sa o luam prin Podragel.

Carpati.org

Carpati.org
ZIUA 3: Lacul Podragu - Refugiu Caltun
Am o senzatie de deja vu. De ce oare trebuie sa incepem ziua cu urcare ? N-am putea sa incepem cu o coborare ? 

Nu te-ai invatat inca pe ziua in curs cu ritmul, cu cazna, si in primele 15 minute esti cu sufletul in gat, cu inima facand o galagie pe care ti s-ar parea firesc s-o auda si alti, la cum se zbate ... Genunchii iti amintesc de ce le-ai facut ieri si totul in corpul tau parca e impotriva a ceea ce il pui sa faca ... Nu pentru mult, din fericire ... totul se calmeaza dupa o vreme, inspiri din ce in ce mai usor, durerea de genunchi amorteste prin nu-stiu-ce miracol numai de munte stiut, te bucuri de prospetimea unei zile noi, chicotesti complice cu muntele - aveti iar o zi doar pentru voi doi - si mergi mai departe ... Trecem de lacul Podul Giurgiului

Carpati.org

Carpati.org

 

Carpati.orgsi, Doamne, cat mai urcam pana pe Vf, Mircii...Din cauza cetii nici nu am vazut ca putea sa ocolim portiunea finala, asa ca avem nevoie de o reculegere dupa momentul asta ... Se ridica iara ceata, si iata ce frumos se vad Arpasul Mare si Buda ! Carpati.org Frati de arme ...

Carpati.org Pe-aici ar trebui sa fie Turnu Vartopel, pe semne, dupa cat de zimtuit incepe sa arate totul ...

Carpati.org Vedere catre Portita Arpasului, unde se soseste si traseul prin Podragel, de care, marturisesc, m-am speriat, dupa ce am auzit ca urca si coboara vreo trei muchii.

Carpati.orgNu te-ai prins, Cristina, inca, ca nu ai cum sa scapi ? Si, doar de-asta de-asta ai venit aici, nu-ti amintesti ? Ultima portiune de vizibilitate, catre varful Capra, unde mai tragem un urcus care scoate sufletul din noi.

Carpati.org Pauza de pranz e programata la Lacul Capra, si se dovedeste a fi una tare frugala ... numa' ce incepe o ploaie rece ...

Carpati.orgMarele Mohican, Tudor de la Mancha:

Carpati.orgNe-ncalzim, insa urcand varful Iezerul Caprei ...

In drum catre Vf. Paltinul arunc o privire catre Balea ... un ochi rade si-unul plange cand ma uit la vale ... dar imi continui, demna, drumul catre Caltun.

Carpati.org

Carpati.org Simt ca a fost deja mult ... si mai stiu, ca de-aici chiar stiu traseul, cat mai e pana la Caltun ... poate n-ar suna asa rau daca n-ar fi ploaia si ceata... Am constatat cat de demotivanta poate fi vremea asta. Moment de panica: marcajul urca pe Vf. Paltinu, pe unde o iau Corina si Tudor, dar eu vad o poteca clara ce ocoleste varful si decid sa o iau pe-acolo, pentru a nu mai repeta experienta cu Vf. Mircii. Ceata totala, insa, si, cand mi se pare ca am depasit varful pe dreapta si ar fi cazul ca poteca mea sa intre din nou in marcaj ... stupoare...nici urma de banda rosie. Acum inteleg cum se simte magarul, din expresia:" Ca magarul in ceata " in ceata.  Not funny ... Incep sa strig la ai mei tovarasi, dar nici nu stiu daca sunetul meu ii ajunge, pare ca se pierde undeva in neantul cetei. Si-apoi nici nu stiu daca nu cumva au luat-o deja inainte. Cam oabla treaba ... bajbai, incercand sa nu ma departez prea tare de drumul pe care am venit. Curand vad marcajul si ma linistesc, nu putea fi asa departe, realizez. Oricum, deloc placuta senzatie. Sunt, cumva, aproape convinsa ca tovarasii mei sunt deja in fata, la ritmul lor, e clar. Si incep sa bag si eu viteza, mai cant de una singura, mai ciulesc urechile in jur, si mai ales scrutez zarea sa nu pierd urmatoarea banda rosie din vizor. Mai intalnesc oameni care merg catre Balea, asa ca nu ma mai simt asa singura, nu-i rau. Stiu traseul, e unul din primele mele trasee in Fagaras, facute pe vremea cand stateam in Brasov, cu doi prieteni buni ce mi-au fost atunci alaturi, si in multe preumblari dupa. Va salut, Calin si Marcel ! Mi-amintesc ca erau niste culori frumoase de toamna si ne doream noi sa ajungem pe Negoiu din Balea. Dar la Caltun de-o data s-a schimbat vremea, erau niste "valuri" in lac de sarea apa, nu am nimerit mai repede drumul catre Balea inapoi.

Remember: 

Carpati.orgEu in trening si cu geaca lui Marcel ... Inapoi la drumul meu ... rucsacul e din ce in ce mai greu, doar pentru ca oboseala incepe sa-si spuna cuvantul ... stabilesc, prin bunavointa unei ferestre in nori, contactul vizual cu tovarasii mei de drum, care de fapt sunt la ceva distanta in spatele meu ! Mi-am povestit si ei, apoi, ca m-au tot asteptat crezand ca eu sunt in urma. Apuc sa zaresc si refugiul si sa imortalizez pe jumatate una din privelistele mele preferate, mi-o aduc aminte din tura cu baietii...cat de impunator s-ar vedea Negoiu ... se vede mai sus. Acum arata asa:

Carpati.org Am urcat Vf. Laitel numarand pasii si fiindu-mi teama sa ma opresc la gandul cat de greu imi va fi sa pornesc din nou. Am ajuns aproape teleghidata la refugiu, deja un pic speriata ca refugiu e plin, judecand dupa numarul mare de corturi din-mprejur. Dar nu-i deloc asa, oamenii doar vor, pur si simplu sa doarma la cort daca l-au carat, nu, Cristina ? Eu nu am deloc remuscari ca micutul ud va ramane in rucsac in seara asta si imi iau in primire un colt de prici in refugiu.

Carpati.org Ce bucurie sa mananc pe masa facuta de inimosii carpatisti ! Gabi, Mike, Andrei, locurile "la etaj" sunt preferatele tuturor, s-au ocupat primele. Ma bucur enorm ca totul arata impecabil si ca-i cunosc pe oamenii care au facut asta ! Si va multumesc ! Mananc fara incetare, ce delicioasa e supa de galuste !

Carpati.orgSi dai cu paste instant cu parmezan, ce rasfat ! Si ceai cu oala ... ciudat cum dupa atata apa de azi, peste tot, tot imi mai trebuie. Dam stingerea devreme, toti suntem obositi in refugiu. E bine ca nu dorm pe pamant, dar nu e bine ca ma dor genunchii chiar si cand stau, nu stiu ii ce pozitie sa mai tin picioarele.


ZIUA 4 : Ref. Caltun - Poiana Neamtului
Zic, hai, ca-i ultimul asalt, dam tot ce avem azi si gatam. O, da, si inca ce-am mai dat ... nici nu stiam eu ce ma asteapta. Dimineata e superba

iar, Corina si Tudor sunt gata, au si strans cortul si tropaie deja, ca doar si ei au bocancii uzi ca si mine si sunt nerabdatori sa se astearna la drum. Si eu as fi, daca nu mi-as fi bagat pelerina de ploaie la fundul rucsacului, ia-te si scoate tot, si baga iar la loc ... ce adanc iti pare un rucsac atunci. Ii reped pe-ai mei tovarasi, zicandu-le sa o ia inainte sau sa intre in refugiu sa se incalzeasca. Iertati-ma, dragilor, ce vina aveti voi ca eu sunt cascata si mi-am bagat pelerina la fundul rucsacului ? Frumos ramane Caltunul in spate:

Carpati.org Si iata-ne intrand pe Strunga Dracului.

Carpati.orgStrang betele si ma apuc de treaba ... E, asa mai zic ... ma simt ACASA. Pe stanca sunt acasa ... Mainile mele cauta si gasesc cu infrigurare prizele si ma apuc si ma trag ... intreaga energie e cand intr-o mana, cand se sprijina intr-un picior. Cand ma catar devin extrem de constienta de trupul meu, care-mi vorbeste pe limba lui, si ma ajuta, ma propulseaza. Il simt, ca pe un mecanism perfect uns cum se coordoneaza cu totul pentru a ma duce sus undeva, unde se termina cataratul.

E ciudat cum toate durerile dispar, uit de genunchi, de rucsac, nici nu am rabdare, parca, sa respir intre opinteli. Nu gandesc decat cum abordez intrarea, primul pas - poate nu e cel mai bine asa - restul doar las sa curga, las corpul sa se mobilizeze si sa-si faca treaba, cu o senzatie stranie de FIRESC. In timp ce spiritul e invadat de un sentiment ca n-ai vrea sa fii niciunde in alta parte si ca ceea ce faci e bine, si exact ce trebuie sa faci. Am prins din urma un grup de baieti, care redescopera si ei muntele dupa cativa ani.

Carpati.orgStau un pic dupa ei, dupa care ii atat : "Acuma, daca-mi dau voie domnisoarele ..." Ingrat din partea mea, stiu, dar oamenii prind gluma si se dau la o parte din calea mea, vazandu-ma asa pornita. Ba unul din ei le spune: " Eu va astept sus" - pesemne, testosteronul din el se ingramadi si-i dadu imbold. Ajungem sus cam impreuna si-i multumesc pentru poza asta :

Carpati.org Pe Vf. Negoiu ma echipez si-mi astept tovarasii. Am incredere ca se descurca, si ca vor merge normal, nu ca mine "hamesita" de stanca. Din pacate nu se vede nimic in jur, dar ma bucur de o pauza, ma rasplatesc cu dulciuri si apa. Ne intregim formatia, ne pozam,

Carpati.org si continuam. Uitandu-ma acum inapoi pot spune cu siguranta ca ziua aceea a fost ziua mea preferata, iar traseul facut cel mai frumos traseu marcat din Romania, dupa parerea mea. Ce a urmat a fost, asemenea unui solo de chitara, un recital de stanca.

Carpati.org

Cand am vazut ca se complica lucrurile m-am oprit din pornirea mea, mi-am asteptat tovarasii si i-am ajutat sa trecem cu bine saritorile

Carpati.org pasajele mai expuse si de catarare.

 

CUSTURA SARATII 

Carpati.org

Din punctul meu de vedere totul a fost antrenant si palpitant, lucrurile sunt mai grele cu rucsac mare. Dar, nu stiu ce forta din mine ma arunca in continuare, ma strecuram prin toate astfel de pasaje si le trageam lor rucsacii.

Carpati.org Frumoasa dantelarie de stanca ... Carpati.org

Carpati.orgRegrupare pe Vf. Serbota, pauza, merit un baton energizant de la Tudor. Ha, asta e vederea de pe coperta hartii ... deci asa s-ar vedea daca s-ar vedea Negoiu ...

Carpati.org Sunt multumita totusi, ca-mi este ingaduit sa vad macar si atat ... Porinim din nou la drum, trecem de refugiul Scara. Adrenalina o data scursa isi face si oboseala aparitia. Si ma tarasc agale, cu gandul deja la coborarea ce va urma. Sub varful asta e lacul Avrig si din saua asta incepe coborarea.

Carpati.org Partea buna e ca, in ciuda oboselii, de-acum functionez ca un soldat, fiecare celula din corpul meu lucreaza impreuna si stie ca nu are voie sa se planga pana ce misiunea nu va fi indeplinita. Mai trage o repriza de ceata, noroc ca marcajul cu cruce rosie catre Barcaciu e proaspat refacut si Corina tine ritmul ridicat.

Carpati.org Mici incidente cu cainii de la cabana, pe care Corina ii suduie pentru ca ne incetinesc, dar Tudor ii imbuneaza cu biscuiti si alte bunatati. Afinele sunt coapte, culeg din merg cateva aflate mai la inaltime, nu-mi permit sa risipesc energie aplecandu-ma dupa ele. Si incep sa delirez, visand la cazare la Poiana Neamtului, un dus cu apa calda, o ciorba, si alte bunataturi culinare, pe care nu ma sfiesc sa le insir, spre disperarea totala a lui Tudor. Trecem in graba pe la Barcaciu

Carpati.orgsi continuam coborarea. N-am inteles nimic din ea, jur, concentrarea mea era numai sa nu mai calc in strachini si sa-mi scrantesc vreun picior, atat de tare nu ma mai coordonam. Si ai mei colegi sunt la fel, ne adunam de pe jos, si ne salutam cu tot soiul de onomatopee unul altuia caderile, ezitarile si impleticirile. Ne incurajam reciproc si iata-ne la Poiana Neamtului. Ce s-a ales din fantasmele mele ? Pensiunea era total ocupata, bucatarul era plecat. Asa ca ia-te, Cristina, si intinde cortul ud intr-o semi-mlastina, mai bagam ultima supa la plic, mai culegem ultimele felii de salam ratacite pe fundul rucsacului, un ceai si la culcare. Cu ultima bruma de energie fac o miscare inteligenta, ca sa nu mai sufar de frig: mi-am pus izoprenul in doua sub mine iar picioarele mi le-am bagat in rucsac. Tehnica asta am invatatat-o de la Mike, surprinsa cu sacul de vara de cancerul pe care l-am tras in mega-tura din Parang - unde au fost -1 grad in cort. Probat, aprobat: am dormit excelent !Smiley Ma trezesc dimineata si sunt prima la masa: omleta si cafea ... ce viata ! Ii astept pe Corina si Tudor sa se trezeasca ... si astept ... abia pe la ora 9 fac ochi. Mai bag un rand de omleta, cafea, toate striga in mine hidratare, mancare. Stragem tabara si ne postam la sosea.

Carpati.orgE doar de poza , o luam la vale. Dupa numai 6 km de mars opreste un crestin cu o duba si ne ia pana in Avrig, dai-ar Dumnezeu sanatate. Ma despart in Avrig de Corina si Tudor care raman la "ia-ma, nene" pentru ca sa recupereze masina de la Sambata iar eu merg linistita catre gara, cu tot timpul din lume, cu sufletul sus si tot cerul peste mine. Tren la 15.20 cu sosire la ora 21 in Bucuresti. Ar fi fost prea simplu, insa ... Aventura continua ... doar ce ajung in gara si ma uit pe panou - vad ca trenul e anulat. Pana sa ma dezmeticesc bine in gara soseste un tren, il intreb pe nas daca merge macar la Brasov si imi raspunde afirmativ, "cu transbordare". N-am timp de intrebari, imi iau bilet de la el, si apoi ma gandesc si mi se aprinde becul, acum imi amintesc de povestea lui Rupi, care imi spunea cum s-a intors si el tot asa din Fagaras, cu transbordare cu autobuzul o statie de tren, din cauza unui pod rupt. Simpatic a fost cand povestea cum incerca sa explice faza unor bulgari care nu pricepeau ce se intampla, totul reusind a se surprinde intr-o expresie: "Romania - balamuc", care pe bulgari se pare ca i-a lamurit, nemaicerand alte explicatii. Sunt amuzata de situatie si  savurez sansa pe care o am: sa interactionez cu un mediu cu care in mod curent nu prea mai apuc. Ne-asteapta cele doua autobuze de la firma Codreanu - din Brasov. Care-mi amintesc cu nostalgie de "tinerete" cand am fugit in Iezer cu autobuzul asta din Brasov. Si-apoi oamenii: sunt oameni simpli, stau langa o gasca de olteni cu un umor sanatos, care glumesc pe seama situatiei intr-un fel care-mi aminteste ca romanul stie, neaos, sa faca haz de necaz si sa treaca peste astfel de momente si altfel decat cu isterie si nervi, cum observ, din ce in ce mai des in jurul meu. Ne suim intr-un personal pana in Brasov, de unde un tren (intarziat si el) abia pleaca, ca sa mai intarzie o ora jumatate din cauza unui stalp electric prabusit pe sine de catre cineva care a intrat cu masina in el. Cu cat ma apropii de civilizatie cu atat se complica lucrurile ... uneori as vrea sa raman sus, unde grija pentru hrana, adapost si picioare e tot ce trebuie sa conteze, unde spiritul umbla neingradit si neconditionat. Final de tura ... un vis implinit ... multumesc, Corina si Tudor ! Sunt fericita ca mi-a fost dat sa traiesc tot ce am trait in ultimele zile si pot de-acum sa-mi iau timp ... 



Sâmbătă, 26 septembrie 2009 - 16:31 
Afisari: 5,780 


Postari similare:





Comentariile membrilor (32)

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
1
Prea putine poze cu autoarea Carpati.org Mai trimite ceva pe privata Carpati.org


Sâmbătă, 26 septembrie 2009 - 17:00  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
2
Fagarasul tau Cristina ,minunat!! Carpati.org)


Sâmbătă, 26 septembrie 2009 - 17:43  

exo
exo

 
3
serios acu..in poza cu tipul acoperit cu pelerina (peste rucsac)..e trucata sau alea sunt chiar picioarele lui ?


Sâmbătă, 26 septembrie 2009 - 18:21  

oleg
oleg
Coarda
 
4
Vai ce mi-a placut jurnalul tau. Mi-a amintit cat de mult imi plac si mie muntii astia. Carpati.org Imaginile sunt superbe, iar junarul scris cu mult talent pentru care te felicit din toata inima.Carpati.org


Sâmbătă, 26 septembrie 2009 - 18:34  

condor
condor

 
5
citit in fuga, cu sufletul la gura, cu ochii lipiti de poze, superb... ma astern la lectura in urmatorul moment de pauzaCarpati.org v-a fi altfel...linistit, aprofundat... De ce pleaca toata lumea varaCarpati.org? eu am intrat in concediu acum... si desi nu mi-a calcat piciorul decat pe langa Transfagarasan, imi doresc din suflet o trecere prin Fagaras... nu este primul RT citit de la tine si ai un stil uimitor de-a decrie locuri, personaje, persone, trairi.. carari cu soare si multe alte ture frumoase.


Sâmbătă, 26 septembrie 2009 - 22:04  

annastan
annastan
Busola
 
6
Fain jurnalul, ma bucur ca vremea nu a reprezentat o piedica pentru voi.


Duminică, 27 septembrie 2009 - 01:03  

kya
kya
Coarda
 
7
Foarte frumos jurnal, asa cum au fost toate cele pe care le-ai scris pana acum Carpati.org


Duminică, 27 septembrie 2009 - 10:09  

alexus
alexus
Busola
 
8
Mai, mai, ce pantaloni incandescenti avem!
Fain hurnal!


Duminică, 27 septembrie 2009 - 13:04  

pauless
pauless

 
9
"avem", adica ai si tu iegari din aia? Carpati.org)


Duminică, 27 septembrie 2009 - 16:05  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
10
Faina tura cat si pozele (ca sa-l citez pe domnul @miparv).
Citesc cu placere jurnalele tale...felicitari.

P.S. - cand eram in toiul studiului sa identific firma producatoare de colanti Carpati.org mi-a aparut "ultimul mohican" si m-a convins ... asemenea piese vestimentare sunt numai pentru fete. Tare urate sunt picioarele de barbat in astfel de vesmante (asta pt. ca s-a mai legat cineva mai sus de picioarele colegului de tura)

Si apropo : celui ce ti-a facut poza la iesirea din strunga nu trebuie sa-i multumesti prea mult. Cred ca placerea a fost cu siguranta de partea lui.


Duminică, 27 septembrie 2009 - 16:08  

cristina.moldoveanu
cristina.mol..

 
11
Multumesc de aprecieri !
@mihai : mi-e greu sa cred, dar...simt o usoara ironie ? :-)
am priceput: prea multe poze cu mine.
Bine, mihai, urmatorul jurnal numai cu peisaje. sic!
@ curiosi : colanti meisunt marca "Dristor - magazin cu 10 lei", si s-au dovedit in repetate randuri numai buni de mers, de luat si sub suprapantaloni , se usuca usor si nu tin rece.

colantii colegului - nu pot preciza marca, stiu sigur ca e mult mai de soi, el fiind un alergator si ciclist bun.
Aspectul disproportionat e datorat si unui contrast mare intre partea de sus devenita f mare datorita pelerinei si partea de jos...

Oricum, o sa-i transmit aprecierile voastre , impreuna cu rugamintile voastre insistente de a va face rost la fiecare care comentati de cate o pereche de colanti asemenea, caci vad ca tare va pasioneaza...


Duminică, 27 septembrie 2009 - 21:35  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
12
Ca de obicei foarte bine scri Cristina.
Felicitari.
Salutari Corinei.
Ture frumoase.


Luni, 28 septembrie 2009 - 12:38  

baltarel
baltarel
Busola
 
13
Intai de toate, felicitari, pentru acest minunat jurnal.
Vesnic, Fagarasul, voua v-a ramane in amintire aceasta tura fara cusur.
Anii, ... au trecut si mult mi-am dorit, pe unde voi ati purces, sa mai merg inca o data.


Luni, 28 septembrie 2009 - 14:44  

conrad
conrad
(admin)

 
14
"freamata din nou in mine chemarea, vreau iara liniste, sunt gata sa ma mangaie lumina soarelui de toamna pe vreo culme, sa-mi fie frig si sa ma bucur ca mi-e frig, sa fiu departe de lume..."

Curand, Cristina, foarte curand Carpati.org. Si sper sa te impaci si cu Galbinele.
iar daca vei face abstractie de noi, vei fi si departe de noi.

referitor la jurnal: l-ai scris atat de melancolic, mentionandu-l ca pe o amintire placuta si asezata acolo unde ii e locul, incat mi-ai transmis si mie aceasta 'asezare". Acum nu mai stiu daca amintirile ce au rama sin mine din "fagarasul meu" sunt ale tale, ori ale mele. Nu mai stiu!


Luni, 28 septembrie 2009 - 21:19  

mike
mike
Rucsac
 
15
Ai mai adaugat un jurnal la colectia ta montana...ai mai purtat oameni pe carari de vise, ai provocat amintiri, planuri, exclamatii.
A mai iesit un jurnal asa cum ma astept de fiecare data sa citesc cand mai postezi ceva Carpati.org.
Vorba Marei cu care vorbesc acum: "Luxuriant" !!!


Marți, 29 septembrie 2009 - 16:32  

mihaiburo
mihaiburo
Busola
 
16
Frumos scris ! Acum ... "cand schimbi balerinii verii cu esarfele toamnei..." vei avea timp sa ne povestesti si celelalte parti a ceea ce scriai in iunie si iata ca s-a adeverit: "Stiu ca va fi o vara memorabila, in care voi simti din nou ca traiesc din plin." Mare si munte ... in tara si afara ... contraste si iesirea din cotidian pe care ti-o doreai ... iar preocuparea ta constanta a luat o "pauza" ... si ai fost sleampata, iar esarfa, sandalele Tewa au fost parte a acestei perioade ... pe care o vei trai peste inca un an.
De departe ... mi-a placut fotografia cu galusca din refugiul Caltun ! Carpati.org


Marți, 29 septembrie 2009 - 19:52  

zentai
zentai
Coarda
 
17
foarte romantic jurnal, cu început liric....
apreciez "tehnolgia" jurnalului, "camuflarea" trairilor sincere in vesmantul elegant al talentului literar!

Felicitari si admiratia mea sincera...basca Faragars...doua fete aruncandu-se in noriCarpati.org
Salutari Corinei!


Miercuri, 30 septembrie 2009 - 12:01  

andronic.ionel
andronic.ion..

 
18
Un jurnal perfect ,fotografii frumoase ,Felicitari ,am facut si eu traseul pana la balea cu multi ani in urma ! Se observa ca esti trup si suflet cu muntele ,inca o data sincere FELICITARI!!


Vineri, 9 octombrie 2009 - 17:25  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
19
Colegul tau are pantaloni de ciclist nu sunt colanti obisnuiti. Si eu folosesc asa ceva si ii recomand cu caldura in perioadele reci. Ofera o protectie foarte buna la vant si sunt foarte comozi. La umezeala tragi peste ei foarte usor suprapantalonii.
Si tie iti sta foarte bine in rosu, nu-i baga in seama pe rautaciosi. Iar persoanele din fotografii eu cred ca pun in valoare mai bine maretia naturii.


Duminică, 11 octombrie 2009 - 09:52  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
20
Si inca ceva despre colanti:

"Colantii scad riscurile de boli la prostata
02/02/2009 - 00:44 — Livia
Cercetarile facute publice zilele trecute de cativa profesori de la Academia Romana de Stiinta si Cunoastere au demonstrat ca academia nu a fost un loc inactiv in care s-a frecat menta, dimpotriva, acestia au cercetat foarte multe fenomene, incercand sa le gaseasca explicatia logica si evidenta.

Conform rezultatelor studiului, s-a aratat ca barbatii care poarta colanti au sanse sa faca boli la prostata de 1,2% spre deosebire de cei care nu poarta, care sunt expusi riscurilor 90% si dezvolta tot felul de boli, inclusiv stari de neliniste si angoasa.

Ce efect au colantii asupra barbatilor?

Pe langa faptul ca acesti pantalonasi mulati perfect pe corp le confera o gratie aparte, incredere in sine si optimism, ei au un rol energoizotermic, astfel incat caldura si energia organismului sa nu fie lasata sa se piarda si sa fie pastrata intotdeauna o temperatura constanta.

"Cauza principala a bolilor de prostata este oscilarea temperaturii, colantii, indiferent de model, previn aceasta afectiune", a declarat acadamicianul Constantin Balacila-Stolnici pentru times.ro. "


Miercuri, 14 octombrie 2009 - 17:55  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
21
No, apai eu pun la vânzare toti pantalonii, sa-mi iau numai colanti Carpati.org


Miercuri, 14 octombrie 2009 - 17:57  

pauless
pauless

 
22
Constantin Balacila-Stolnici? Carpati.org)

Vai de neamul Balacenilor, dupa ce ca asta e ultimul vlastar, natiunea valaha ii si poceste numele! Oare o purta si el colanti, precum voievozii din care se trage? Carpati.org


Joi, 15 octombrie 2009 - 09:39  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
23
Asa era in articol. Nu am schimbat nimic, poate e doar gresala celei care a postat. Linkul mai jos:

http://www.times.ro/sci-tech/colantii-scad-riscurile-de-boli-la-p
rostata


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:03  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
24
Pai nu asa se procedeaza! Înainte de a posta, se face o verificare. Si se ajunge la asa ceva : http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Bălăceanu-Stolnici
Va rog, da ?


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:08  

kya
kya
Coarda
 
25
@mugurel64: vezi ca times.ro este un site special Carpati.org Acolo nu se scriu adevaruri stiintifice, ci doar se rade Carpati.org La greu Carpati.org
Adica, asa cum spune romanul, e site de caterinca.


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:11  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
26
Cine e Catherine ?


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:12  

ad078
ad078
(admin)

 
27
Carpati.org

Din ciclul titlurilor de pe times.ro: (am mai zis eu acum ceva vreme cu ce se ocupa ast site)

Este frigul doar o noua manevra electorala a lui Traian Basescu?

Top 500 cei mai saraci romani

S-a inființat scoala de moaște!

Gigi Becali va mulge oile in direct la Antena 1, in aceasta seara de la 22.30 in direct numai pe ProTv


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:15  

kya
kya
Coarda
 
28
Sunt unii admini cam diversionisti Carpati.org
Uite asa cadem in pacatul numit offtopic.
Gata! Redevenim atenti la frumosul jurnal al Cristinei Carpati.org


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:16  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
29
Si mai bine ca ma documentam sa scriu despre prostata Carpati.org


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:21  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
30
La gluma am si zis-o. Daca era o chestie serioasa, si de interes general, aparea la sectiunea "stiri". Il crezi pe Mihai ca-si pune toti pantalonii la vanzare si trece la colanti?


Joi, 15 octombrie 2009 - 10:42  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
31
Splendida descriere!!!Imi vine sa iau chiar acu ,pe ploaia asta,rucsacul si sa plec.Cit despre Apuseni(inteleg ca e in plan),merita.Nu la fel de spectaculosi ca Fagarasul dar muuult mai pitoresti.


Marți, 20 octombrie 2009 - 13:05  

dmg
dmg

 
32
Foarte frumos jurnalul si draguta foc autoarea


Miercuri, 17 martie 2010 - 15:08  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0884 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org