12-14.09.2009 Caraiman-Omu (Muntii Bucegi)

Data: 12 - 14.09.2009

 

Tura:

1) Busteni – Cab. Caraiman

2) Cab. Caraiman – Crucea Eroilor – vf. Omu – Cab. Malaiesti – Cab. Poiana Izvoarelor

3) Cab. Poiana Izvoarelor – Busteni

 

Participanti: Alex, Catalin, Croco, Tovarasul, Alina, Camy, Gabi

 

Dupa terminarea sesiunii de restante (in cazul nostru, re-restante), hotaram sa ne relaxam cateva zile pe munte. Stabilim cati, cat, unde, si plecam joi din bucuresti sa raportam parintilor cat de productiva a fost sesiunea de toamna, urmand sa ne revedem dupa doua zile.

Sambata la 7:17 plecam din Braila, (Alex, Croco, Gabi) urmand sa ne intalnim in Floresti Prahova cu Alina, Cata si Tovarasul, cu totii avand acelasi tren de legatura. Acceleratul merge bine si ajungem in Busteni la 11:54, unde ne asteapta Camy.

Facem ultimele provizii, apa, paine si nelipsitul pate, mancam fiecare cate ceva si pornim spre Silva. Mergem pe drumul forestier pana la rascrucea de trasee (PR spre cascada Urlatoarea si CA spre cab.Caraiman), unde facem pauza pentru imbracat/dezbracat, schimb de rucsaci intre Alina si Tovarasu` si discutat probleme organizatorice, dupa care pornim la drum.

 

 

Planul era sa urcam pana la Caraiman, bem un ceai, mergem la Cruce, la Babele si apoi innoptam la Padina. Dar niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Urcam prin padure, mai incet, mai repede, voiosi, fiecare cu planurile sale in minte. Unul vrea sa vada Crucea, altul Babele, fetele vor apa calda si oglinda, tovarasul vrea vodca din rucsac.

 

Abia dupa ce iesim din padure, vedem de ce mama mi-a povestit de crucile din valea Jepilor si tata m-a sfatuit sa luam o coarda dupa noi motivand ca prea multa siguranta nu a omorat pe nimeni.

Pe portiunile expuse de care am fost avertizat, traseul este amenajat, nici un lant rupt, nici un cablu desfacut.

 

Facem o pauza mai lunga, punem ceva pe noi ca a inceput sa ne sufle vantul, timp in care zarim o capra neagra. Prima capra neagra pe care o vedem pana atunci, moment deosebit, surprins cu un aparat dubios si incapatanat de 5 M pixeli.

(capra e undeva in mijloc ... jos ... mica dar existenta:) )

 

Ajungem la cab. Caraiman si discutam optiunile: continuam traseul initial, mergem la cruce si innoptam la Babele, mergem la Babele si innoptam la Caraiman ... Dupa ce ne sfatuim, hotaram ca cel mai bine ar fi (pentru economia zilei de maine) sa ramanem la Caraiman sa ne refacem fortele pentru a 2 a zi. Vorbim cu cabanierul, ne cazam la priciuri, mancam, bem, stabilim ce facem maine si seara ne culcam.

 

Duminica ne luam la revedere de la cabanier si ceilalti pe care i-am cunoscut la cabana si pornim spre Cruce pe brana mare a Caraimanului.

 

(Croco, Camy, Tovarasul, Cata, Alina, Alex, Gabi)

 

Ne pare rau ca nu am trecut si pe la Babele dar le vedem din departare si le promitem alta tura dedicata lor.

In drum spre Omu, ne abatem de la traseu si urcam pana la releul de pe Costila. La vremea aceea nu auzisem nimic despre acest releu, nu era trecut pe harta, fapt ce ma duce cu gandul ca ar fi statia meteo de la Omu. Dar totusi, unde este cabana ... ne despartim si cercetam imprejurimile, fiind ferm convins ca am ajuns la Omu. Ne regrupam si discutam: nici urma de cabana, am facut prea putin pana aici, deci nu are cum sa fie. Si totusi ce este? Tovarasul scoate telefonul (cu GPS) dar din pacate nu mai are baterie. Intr-un final, dupa ce fiecare isi dadea cu presupusul, salvarea vine de la Catalin care vorbise cu parintii lui la telefon. Suntem la Costila, releul de pe Costila.

 

Coboram pana gasim marcajul si pornim spre o cabana pe care o vedeam de sus de la releu si dupa parerea mea nu ajungeam la ea decat dupa 2 zile de mers. Dupa aceasta intamplare care ne-a facut sa pierdem mai mult de jumatate de ora, marim ritmul sa recuperam intarzierea.

 

Ajungem la cabana Omu bem un ceai, cerem indicatii si pornim spre valea Malaiesti.

 

Aici ne confruntam cu una din cele mai grele decizii pe care trebuia sa o luam ... ramanem la Malaiesti sau coboram la Poiana Izvoarelor? Cum nu puteam sa iau o decizie care sa multumeasca pe toata lumea, supunem la vot: Alina, Camy, Gabi vor sa ramanem la Malaiesti;  Alex, Tovarasul si cu mine vrem sa continuam ... asa ca votul decisiv il are Catalin. Acesta voteaza sa continuam pana la Poiana Izvoarelor, fapt ce-l transforma in tinta ironiilor(si injuraturilor) Alinei.

Pornim la drum pe Take Ionescu, constienti ca daca vrem sa ajungem inainte sa se innopteze, trebuie sa fortam pe fiecare portiune pe care putem. Dupa o ora de mers, nimeni nu mai intreba cat am facut pana acolo, sau cat mai avem pana se intuneca, nu se mai faceau poze, toti ne confruntam cu gandurile si temerile interioare: Camy se temea de urs, Catalin isi pregatea frontala, Alina injura bocancii care-i facuse bataturi (si pe noi ca nu am ramas la Malaiesti) ...

La Pichetul Rosu ne prinde noaptea din urma dar nu mai conta ... pana la cabana am mers la lumina lunii cu pasi teleghidati. Aici avem parte de inca o surpriza. La Poiana Izvoarelor nu este nimeni, doar o doamna care ne spune ca nu poate sa ne cazeze deoarece ea doar are grija de cabana si nu face cazari. Dupa lungi rugaminti si insistente vorbeste intr-un final cu cabanierul la telefon si hotarasc ca suntem prea obositi si ca poate sa ne dea 2 camere de cate 4 persoane.

Mancam, bem un ceai si somn de (ne)voie. Oboseala a pus stapanire pe noi: nu am simtit nici frigul din camera, nici sforaiturile celorlalti, fetele nu au mai vrut oglinda nici apa calda.

Luni, singura intamplare ce merita mentionata este legata de CFR. Acceleratul a ajuns in Campina exact cand trebuia sa ajunga in Ploiesti Vest (unde aveam legatura spre Braila). Ne dam jos si ne uitam in jur, cautand trenul de legatura. Nu prea semana peronul cu cel din Ploiesti. Trenul se pune in miscare si noi inca nu stim unde suntem. Intrebam pe cineva care coborase si raspunsul vine rapid: Campina! Fugim pe langa tren in cautarea unei usi deschise si in cea mai dezordonata maniera ne aruncam cu tot cu rucsaci in tren. Suntem toti.

Restul drumului, cat si urmatoarele 2 zile, sunt caracterizate doar de somn:)

Aceasta tura a avut cateva premiere:

- traseul pe valea Jepilor

- caprele negre

- dormit la priciuri

- crucea eroilor

- vf. Omu (si releul Costila)

- hornurile Malaiestilor

- poteca Take Ionescu

 

Si invataturi:

- GPS-ul e nefolositor fara baterii

- Sa luam suficienta apa la noi

- Sa rezervam locuri la cabana

- Sa luam cu noi un aparat foto fara personalitate si toane

Sâmbătă, 6 martie 2010 - 19:54 
Afisari: 3,923 


croco28