1-2 Martie 2008 --- Escalada la Velico Tornovo si Basarbovo (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)
Povestea asta a mea a inceput de mult si .... pare ca are sa continue .... Totul pleaca de la zilcala "Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!"
Prin August-Septambrie 2007 (anul trecut) am inceput sa fac vai alpine cu ajutorul lui Cristi (Boreal2007). In acele cateva drumetii, fascinata de alpinistii din pereti, am deschis subiectul despre alpinism. Atunci Cristi mi-a aratat fel de fel de trasee din peretele Vaii Albe si nu numai, si m-a sfatuit sa incerc sa intru intr-un club de alpinism din Bucuresti sau sa incep sa fregventez o sala de escalada ... Peste 2 luni deja venise iarna si pe vremea aceea nu credeam ca aveam sa ies la munte pe perioada iernii din cauza lipsei de echipament, experientei, "cu cine?". Ma decid sa caut pe Google o sala de escalada si, intre timp, ma apuc sa intreb lumea pe messenger. Atunci aflu si eu ca o parte dintre pinguini fregventau asa ceva ... nu ramanea decat sa-mi iau inima in dinti si sa rog unul dintre pinguini sa ma ajute si pe mine cu treaba asta deoarece fusesem avertizata ca nu e bine sa merg singura caci am nevoie de notiuni elementare (marimea espadrilelor, nodul de asigurare, procedura de filare). Ma gandeam ca pe perioada iernii exersez la sala, si imediat ce vine vara ... cine stie ce sanse am?!
La 1 Noiembrie 2007 imi fac primul abonament la GalacticGym, imi cumpar espadrile ... si incep antrenamentul sapatamanal (2-3 antrenamente/sapt). In ciuda descurajarilor fregvente ("sala nu te ajuta la nimic!") eu am continuat sa trag de mine. Am inceput cu un mic curs la Sain Cornel despre care fusesem avertizata ca e inutil (Parerea mea e ca a fost mai mult decat util!) in care am invatat tehnicile de catarare de baza: pozitia trapez, cum se tine o priza, cum se pune piciorul pe o priza, escalada pe diedru, bavareza ... m-a ajutat sa capat incredere in poziti care mi se pareau ciudate, sa-mi gasesc echilibrul pe perete ... lucruri pt care as fi muncit mult sa le invat singura, sau le-as fi facut gresit si as fi plecat cu un "minus" in sportul asta. Pe vremea aceea nu constientizam toate lucrurile astea .... stiam doar ca .... trebuie sa ma dau pe verticala, cu toate prizele sus, de cat mai multe ori ca asa imi spusese Cornel. Pana pe la sfarsitul lui Decembrie 2008 am urmat strategia: verticala sus, diedru sus, fisura sus cu toate prizele. Jocul asta devenise plictisitor, asa ca m-am apucat sa ma joc cu cateva trasee ... in mod uimitor, unele chiar imi ieseau!
A venit primavara si, odata cu ea, un nou sezon de catarare! Prima data cand am laut cunostinta cu stanca anul asta: Piatra Mare alaturi de Pinguini. A urmat o iesire de o zi in Bulgaria la Basarbovo..... Cine zicea ca sala nu ajuta, s-a inselat rau!
Am de gand sa va "povestesc" despre a treia iesire a mea la stanca...
Echipa: Cornel Sain, Vlad si eu (silvique_ms)
Zona de escalada: Bulgaria - Velico Tarnovo si Basarbovo
Specificatii: Pentru trecerea granitei in Bulgaria sunt necesare buletinele, taxa de pod (26 RON dus 6 EURO intors), vinieta (5 EURO).
Sambata dimineata eram in drum spre Velico Tarnovo, o localitate foarte frumoasa din Bulgaria ce se afla la 190 km de Bucuresti, si pe langa care se afla mai multe zone superbe de escalada. Din cate mi s-a povestit aici exista trasee de escalada de la gradul 6(-/+) in sus. La 12:30 eram pe faleza pe care urmam sa ne cataram .... O biserica construita pe faleza, specifica Bulgarilor. Pe langa biserica (stanga) exista o poteca bine definita care ne duce catre diverse sectoare .....

Parcurgem toata cararea, pana ajungem in capatul falezei. Cornel se gandea la niste trasee abordabile pentru mine si Vlad .....

Cornel monteaza prima mansa pe un traseu prevazut de i fisura, in care exista trandafiri salbatici. Vlad il fileaza cap, si eu ... fac poze!

Cornel incercand sa evite trandafirii salbatici ....

Eu m-am legat in coarda imediat dupa ce Cornel terminat de montat traseul. La-m legat din prima, dar recunosc ca m-am intepat si zgariat destul de mult in spinii trandafirilor ....

Dupa ce s-a dat si Vlad pe traseul cu trandafiri, a urmat un alt traseu mai usor pe care Vlad a fost cel care s-a dus cap si a montat mansa ... am urmat eu.

Prizele din perete sunt mult diferite decat cele artificiale, insa tehnicile de catarare sunt cam aceleasi: opozitie, spraitz, fisura, bavareza, echilibru si ridicarea pe picioare ... Am avut nevoie de putin timp sa experimentez si sa capat increderea in prize minuscule, sau chiar in aderenta peretelui ....

Era deja al doilea traseu pe care il legam din prima ..... Cum traseul asta ni s- aparut destul de usor, eu si Vlad am decis sa ne mai dam si sa exersam alte abordari, care mai de care mai indraznete .... si sa incercam sa ne concetram pe tehnica si miscari ... asa ca ne-am mai dat fiecare cate o data ...

La baza peretelui se stransese gasca mare de romani, cunoscuti, in mare parte, de la sala. Uimitor este ca nu vorbisem cu cestia sa ne vedem aici, ci se intamplase pur si simplu. Am fost 3-4 grupuri de romani distincte .... Din cate am inteles, acesta este locul unde, in mod frecvent, vin romanii, fiind foarte accesibil. Bulgarii stiu deja, si prefera alte locuri .... 

Cornel s-a intalnit cu un prieten, si s-a apucat sa se dea cu acesta pe trasee mai tari .... cu ocazia asta e reusit primul 9- din viata lui ..... Bravo lui!!!
M-am catarat si eu pe traseul acela, insa numai pana la miscarea cheie .... era prima data cand abordasem un traseu care nu era prevazut cu vre-o fisura, ci doar fata verticala, si am urcat la echilibrul picioarelor, prizele de mana fiind foarte mici ... 

Antrenamentul l-am incheiat cu un traseu dintr-un alt sector. A fost
vorba de un traseu, pe o fata verticala cu prize artificiale, sapate in stanca .... nu prea mari, nu prea mici ... destul de greu de identificat .... interesant!!!
Ziua s-a terminat cu o iesire in oras, la restaurnat. A fost destul de strasanta iesirea, caci, fiind 1 martie, toate mesele de la toate restaurantele bune erau rezervate si a trebuit sa ne multumim cu un restaurant mai "modest" ... adica preturi mai mari, portii mai mici, servire foarte proasta

. In cautarile noastre ne-am intalnit cu un alt grup de 3 romani cu care am servit masa. La final, ei s-au retras catre locurile unde sa cazasera, iar noi .... la corturi.

Vremea era superba, cu o sigura problema: batea vantul foarte tare! La Velico Tarnovo nu se mai putea face nimic ... escalada era exclusa ..... insa am decis sa incercam la Basarbovo. Acolo aveam sanse ceva mai mari sa ne putem continua antrenamentul deoarece locul de escalada este pozitionat "in groapa", si deci este ferit de vant, si , pe deasupra, este in drum spre casa .... In drum spre Basabovo ne oprim pentru sedinta foto: cetatea din Velico Tarnovo!!

Faleza pe care ne catarasem cu o zi inainte, si biserica pe langa care trece poteca ce parcurge toate sectoarele de catarare .... Abia acum imi dadusem seama pe unde fusesem ...

Pe la 12:00 ajungem la Basarbovo. Aceasta este o localitate situata la 90 Km departare de Bucuresti, deci este cel mai apropiat loc de catarare pentru cei ce locuiesc in Bucuresti. Localitatea nu mi s-a parut prea frumoasa, insa sunt in zona niste constructii destul de interesante .... dar atentie ca soseaua e ingrozitoare!!!
Cornel pune prima mansa, un traseu foarte lung, si destul de greu ~7, insa interesant .... Tot Vlad il fileaza! Urmeaza sa invat sa filez si eu cap, si sa ma dau cap la sala ... poate saptamana asta ... Cornel zicea ca face treaba asta in unul din cursurile lui, dar eu am chiulit de la lectia aia

.

Il urmaresc cu atentie ... ma ajuta mult sa ma uit la persoane care se catara bine ... mai invat miscari ... cu alte cuvinte: "Fur meserie!!" 

Se pare ca nu suntem singurii romani nici de aici de la Basarbovo .... acesta fiind un alt loc de escalada "dedicat" Romanilor. Inainte sa ne dam pe mansa montata de Cornel, eu si Vlad ne dam intai pe un traseu mai usurel, de incalzire ... o mansa pusa de cei cu care fusesem la restaurant cu o seara inainte .... Intre timp, Cornel se intalnise cu alti prieteni, si nu a incetat sa se depaseasca pe sine in realizari ....
Vlad la aparat!

Peretele era impanzint de corzi ......

Dupa ce mi-am facut si eu incalzirea in traseul mai usurel si l-am filat pe Vlad, am decis sa incerc prima traseul pe care il pregatise Cornel initial pentru noi .... Nu pot spune ca l-am legat: am cazut de 2 ori in coarda, si o data m-am odihnit. Deci am 3 minusuri pentru traseul asta ... L-am mai facut o data dupa ce m-am odihnit ... si am cazut in coarda de 2 ori ... e bine! Poate data viitoare il leg dintr-una ...

Si Vlad muncind la traseu ... lung mai e!!!

Dupa traseul de ~7 am mai incercat unul de ~6 sustinut, si cel cu grota de 7- ... si mainile mi-au murit de tot. Intre timp Cornel a continuat sa se dea pe trasee de noua si s-a surprins pe sine pentru reusitele din weekendul asta. Sa mai zica careva ca a imbatranit si nu mai poate!!!
...

CONCLUZII si RECOMANDARI:
1. La Basarbovo sau Veloco Tornovo sutn trasee de la 5+ in sus, cele de 5+ - 6- fiind foarte putine.
2. Velico Tornovo e o localitate foarte frumoasa si placuta. Un restaurant misto e Tempo, dar aveti grija sa va faceti rezervare cand ajungeti, sa nu patiti ca noi. Cu 20 RON (10 leva) se mananca bine. Se gasete cazare la 5-6 EURO/noapte.
3. Antrenamentul artificial (la sala de escalada) e foarte util, la fel si cursurile specifice .... insa depinde care sala, si cine tine cursul
..
4. "Ai grija ce-ti doresti ca poate ti se intampla!"
Bravo, pentru toti trei. Am avut dreptate in privinta lui Cornel, un exemplu elocvent fiind Silvia. Repede mai avansezi !
Alex.
Luni, 3 martie 2008 - 00:45