Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Mare
Muntii Gurghiu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Șirnea - Curmătura Groapelor - Satul Ciocanu (Muntii Piatra Craiului)

   Din experienta anilor trecuti, stim ca prima decada din octombrie are zile cu vreme buna. Soarele bland si varietatea de culori a padurilor de foioase impun drumetii in zone montane mai joase.

   Pentru prima zi am ales un traseu in aria magurilor de sub fata estica a Pietrei Craiului.

   Drumul DN73, de la Rasnov la Fundata, strabate o insiruire de culmi inalte, cu frumoase perspective pe ambele parti ale soselei. Oprim sa vedem zapada deja instalata in zona somitala Scara - Gaura - Omu din Bucegi.

Carpati.org

   Indicatorul rutier ne trimite la vale, pe un drum ingust. Chiar dupa prima curba ne trezim bot in bot cu o basculanta rosie, imensa.  

   Spune-mi, ai privit vreodata un IVECO drept in ochi? De la 50cm?

   Putin mai jos drumul urmeaza malul stang al unui parau, iar calcarul alb ajuns la lumina zilei induce deja o senzatie de canion. Abandonam masina in fata scolii, sub zidul de sprijin al unei bisericute.

Carpati.org

   Deasupra izvorului cu tuturoi descoperim cu surprindere o caligrafiere in piatra a unor ziceri cu iz poetic. Initial vroiam sa le folosesc de "motto", dar asa, cu un singur clic le ofer in sistem autoservire.

Carpati.org

   Pornim prin sat pe drumul principal, cel de pe vale si spre sud deja incepe parada peisajelor specifice locurilor.

Carpati.org

   Pe partea dreapta, faneata se ridica abrupt in spatele caselor. Doi pasi inapoi si pozez calul ce-si facea de treaba pe pajistea de pe coasta.

   Cand faci o fotografie, cand alegi cadrul, ii dai in minte si un titlu: calul DP casa.

Carpati.org

   Ceva mai sus gasim strutii, de care auzisem. Adultii si puii stau in tarcuri diferite. Mai degraba curiosi decat speriati, se apropie de noi cu intreg cardul. Cand imi fac de treaba cu aparatul sunt atent sa nu ma trezesc cu un cioc in obiectiv.

Carpati.org


   Ia sa trec si eu in fața obiectivului.

   În spate, de la ultimile case și până la orizont, se întinde cea dea doua mare depresiune carstică din această zonă a Pietrei Craiului.


Carpati.org


   Vedere spre sud. Culmea împădurită din dreapta se cheama Muchia Iorghii.

   Dincolo de ea se află o altă mare depresiune carstică, strabatută de poteca de pe creasta principală a Carpaților.

   Cu toate ca ne aflam la peste 1200m altitudine, locurile sunt foarte linistite.


Carpati.org


   Trecem de ultimile case ale satului Șirnea și poteca noastră marcată de la început cu triunghi roșu, coteste spre stânga, urmand un drum de căruță.


Carpati.org



   Un fag siguratic. Pe cât de singur, pe atât de falnic…


   Privindu-l mi-a venit in minte mesajul unui slagar al micuței cântărețe australiene.


   Printre rânduri ea spunea: ,,…dacă esti singur, descurajat, dacă te simți străin printer oameni, daca te sperie viața, daca ai decepții…” zice să o suni pe ea…

Foarte bine! Nu contest ca din partea ei n-ar putea venii un sfat salvator…


   Totuși, când te simți singur, eu zic să privești acest fag falnic.

   Și gândește-te că el s-a născut dintr-o biata samânță uscată, purtată de vânt… Și nu i-a fost deloc ușor… N-a crescut sprijinit de o parte si de alta de părinți … Și nici prieteni n-a avut, ca-ntr-o pădure…

   De unul singur a făcut față furtunilor ce-l puteau doborî, secetelor ce-l puteau usca și vântului ce-l putea rupe.


   Te simți singur? Privește acest fag puternic! Ca și el, ești întreg și nu ai decât un lucru de făcut: să razbești.


Carpati.org


   De la fag privim în urmă spre ultimile case ale satului.

   În negurile dimineții se conturează culmea masivă a Bucegilor vestici.


Carpati.org


   Înainte de a trece de un cot al drumului, auzim îndemnurile răgușite ale unui căruțaș: ,,Hai, Sorinele, tată! Hai că tre s-ajungem acas degrabă!”


   Ajungem in dreptul atelajului cu lemne si stam de vorbă cu gospodarul. Sorinel, măgărușul, e simpatico foc si drăgălaș ca un iepuraș.

   Dimineața, când îl duce la ham, cred ca stapânul îl ia în brațe…


Carpati.org


   Ne desparțim si cei doi parka se indreapta spre satul Peștera. Atâta doar ca puțin mai jos au făcut dreapta și au coborât înspre Șirnea, așa cum spuneau.


Carpati.org


   Noi urcăm pe drumul bolovănos, printer crengile fagilor atinse de brumă și trecute astfel spre alte culori ale spectrului.


Carpati.org


   Luăm înălțime și privim la casele răzlețite ale satului Șirnea. Pe acolo, pe drumul de js am urcat noi până aici.


Carpati.org


   În centrul fotografiei se vede fagul nostrum singuratic.


   Noi am urcat pe drumul din stânga, de pe versant.


Carpati.org


   Ne departam tot mai mult de sat si mai sus drumul face câteva serpentine strânse.


Carpati.org


   Noi credeam ca vom ieși la muchia dezgolită pe care o vedeam de jos, dar constatăm că traseul ne poartă spre nord, spre alte deschideri…


Carpati.org


   De partea cealaltă a muchiei se adâncește o altă vale, până acum ascunsa privirilor.

   Nu stiu dacă aceste case țin de Șirnea, ori de satul Peștera.


Carpati.org


   Ajungem în Curmătura Groapelor. E o șa largă, aflată pe Creasta Carpaților, unde se întâlnesc mai multe cărări marcate.

   Pe lângă cele două trasee intuite din netele de pe indicatoare, mai trebuie adăugat și traseul marcat cu cruce albastră, cel ce vine dinspre Poiana Grindului, pe un drum forestier si continua până în satul Ciocanu si mai departe în Valea Dâmbovicioarei.


   Dealungul lui vom merge noi o bună bucată de drum.


Carpati.org


   Deocamdată neo prim san e tragem sufletul pe gardul de pietre din șa, unde e și limita Parcului Național Piatra Craiului.


Carpati.org


   În spate vedem Creasta Pietrei Craiului, cu Vârful La Om, mai în dreapta, apoi spre stâna Colții Grindului si Creasta Sudică.

   La marginea pădurii de molid coboară un drum forestier spre Valea Seacă a Pietrelor, affluent de formare al Vaii Dâmbovicioarei.


Carpati.org


   O privire mai spre stânga. Pe creastă se vede Șaua Funduri, unde începe pădurea, iar in planul apropiat, un adăpost părăsit , ridicat cândva in adâncitura unei depresiuni carstice.


Carpati.org


   Noua noastră potecă ne poartă pentru început printr-o înșituire de văi carstice, formate prin dizolvarea și tasarea straturilor de calcare.


   Zona seamană foarete mult cu peisajele din Apuseni.


Carpati.org


  Între aceste însiruiri de doline largi, străbatem pânze înguste de padure de fag.

  Pentru a ocoli noroiul de pe cărare, ne abatem pe pietrele de calcar de pe margine.


Carpati.org


   Iesim într-o poiană înclinată prin care urcam agale.

   Luăm înălțime si zările se deschid din nou spre fața estica a Pietrei Craiului.


Carpati.org


   Atenția îmi este atrasă de hârjoneala dintre doua vulpi si deodată una sare spre mine, fără să mă vadă, apoi coteste brusc la stânga.


   Dar o prind…


Carpati.org


   Într-o altă poiană adâncită găsim o sână părăsită de curând.


   Pe dreapta, ceva mai sus, cu o vedere cuprinzatoare peste tot locul, se află un adăpost pentru pază.

   Lăcașul se cheamă ,,la aripă”, se poate muta din loc in loc, ca pe o targă si e folosit noaptea de unul dintre ciobani pentru a păzi un colț al țarcului de oi.


Carpati.org


   Țarcul de oi, strunga si băncuțele pe care stau ciobanii când mulg mânzările.


Carpati.org


   De la stână poteca urcă spre stânga si patrunde pe o cărare mărginită pe ambele părți de garduri de sârmă, ori de piatră.


Carpati.org


   Pentru o clipă am crezut ca suntem pe fosta graniță dintre Imperiul Austro-Ungar si Regatul Român. Apoi mi-am dat seama ca această graniță e pe sus, pe traseul marcat cu bandă roșie. (Vezi Jurnalul meu: ,,Șirnea-Curmatura Groapelor-Fundata”)


Carpati.org


   La capatul acestui pasaj poteca patrunde într-o zona mai umbroasă, unde șuvoaiele au săpat în locul drumului un adevărat canion.


Carpati.org


   Iesim din nou la lărgime si vedem pe fața sudică a muntelui primele sălașe ce apartin stului Ciocanu.


Carpati.org


   Și aici, în lumina calmă a toamnei, locurile sunt odihnitoare.


   Oile si vitele pasc dimpreună pe fânețele reînverzite.


Carpati.org


   O privire spre vest. Sub cărarea pe care am venit noi, cea din dreapta, de sub pădure, întâlnim prima casă locuită.

   Băgăm de seamă ca pănă la ea nu urcă niciun drum de acces.


Carpati.org


   Spre sud se deschid alte și alte zări, apoi o înșiruire de măguri, dincolo de vatra satului argeșean Ciocanu.


Carpati.org


   Un sălaș în podul căruia s-a strâns fânul de pe coaste.

   Iarna gospodarul adduce vitele aici si le hrănește cu nutrețul strâns peste vară.


   La noi, în Prahova, ne muncim să ducem fânul de pe coaste până acasa, cu caruțele.

   Ei se dovedesc mai ergonomici…


Carpati.org


   Ajungem la casele din Ciocanu si cerem lamuriri unui localnic: ,,pe unde trebuie să apucam pentru a prinde drumul care să ne scoata din nou in Șirnea?...”


Carpati.org


   Vazut de sus, acest sat pare ca nici nu are vreun drum de acces.


   Totuși, un drum coboara spre înainte, apoi la dreapta, până jos, în satul Dâmbovicioara, iar altul ține culmea dealului, spre stânga si coboara spre nord in satul Șirnea.


Carpati.org


   Pentru a prinde acest al doilea drum, noi vom face stânga si vom traversa valea din față.


Carpati.org


   Coborâm pe lângă un gard si suntem repede întâmpinați de doi câini răi-nevoie mare.


Carpati.org


   Chestie de imagine, pentru a da bine în fața stapânului, căci dealtfel…


Carpati.org


   Aproape de fundul văii trecem pe lânga o casă puțin cam ciudată.

   În curtea casei se gramadesc într-un colțm mai la umbră, câteva cruci adevărate. O fi vreo troiță, ori vreun cimitir?!...


   Ajunși acasă, am citit în revista ,,Formula As” ca acolo locuiește un poet ceva mai ciudat… Am recunoscut locurile prin care am trecut si noi si mai ales pe cei doi câini din fotografiile reporterului Bogdan Lupescu.


   Prezentarea în articolul din revista a acestui poet cam zănatec, mi-a întărit încăodată parerea personală cum că poezia e o artă cam… cam…


   Mi-ar fi greu să compar poezia cu arhitectura, spre exemplu…


   În Barcelona Sagrada Familia lui Theodor Gaudi uimește de la prima privire…

   De partea cealaltă: ,,Fiind băiet păduri cutreieram…” Mare brănză!


Carpati.org


   Poteca ne scoate pe culmea dealului cu drum si în spate vedem casele din Ciocanu pe lânga care am trecut.


Carpati.org


   Ieșim la drum și întâlnim un bătrân.


   Dacă ar fi fost iarnă aș fid at titlu acestei fotografii: ,,Drumeț în calea lupilor…”

   E toamnă și la sfârșit de drum vă întreb în fața fotografiei: ,,De unde venim și încotro ne grăbim?...”


Carpati.org


   Totdeauna bătrânii întâlniți în peregrinările noaste au creat imagini demne de ținut minte.

   Fără ajutorul aparatului fotografic voi încerca să vă prezint o altă imagine cu batrăni pe munte…



   Tata abia iesise la pensie si primise vizita unui vechi coleg de școală generală. Și acest coleg era pensionar si la trecerea în rezervă primise gradul de general de aviație.

   Îl rugase pe tata să-l poarte prin pădurile de pe deasupra Mâneciului, așa, de dureroasă aducere aminte…

   Pentru a nu părea ca umblă fleaura pe coclauri, tata își luase cu el un briceag, o mână de sârmă moale și un clește cherpedin.



   Ce imagine grozavă ar fi putut surprinde cineva, cu un general și un fost primar coborând în sat cu câte o mătură de niuiele de mesteacăn pe umăr… Ca în filmul ,,Ultimul împărat al Chinei”…


   De aceea zic: ,,de unde venim și unde ne ducem?”



   În punctul cel mai înalt al zonei trecem peste poteca ce a fost odata și odată graniță de imperii si dincolo, spre răsărit, vedem panglica drumului ce ne va conduce în cele din urmă in Șirnea, unde am lăsat de dimineață mașina.


Carpati.org



Drum bun!











Joi, 9 octombrie 2008 - 17:31 
Afisari: 26,407 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
1
Ce mult ma bucura acele catune linistite.Pacat ca o sa vorbim la timpul trecut despre ele cat de curand.

Fagul cu pricina mie mi-a amintit de "Stejarul din Borzesti".


Joi, 9 octombrie 2008 - 16:53  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
2
cat sant de frumoase pozele de pe aceste plaiuri,frumoasa si descrierea!


Joi, 9 octombrie 2008 - 20:26  

baltarel
baltarel
Busola
 
3
Frumoasa compozitie ai realizat. Daca ar fi si ,,Romanta de toamna " a lui Adrian Paunescu, ar fi si mai tulburator. Pe mine mai tulburat de tot.
Felicitari echpei care te-a insotit!


Vineri, 10 octombrie 2008 - 12:59  

radmar
radmar
(admin)

 
4
Si mie mi-a placut povestirea, usoara si cu mult farmec.


Sâmbătă, 11 octombrie 2008 - 14:20  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
Cand strabati plaiuri de o asemenea frumusete nu trebuie sa fi,,la litere".Trebuie sa sti sa scrii toate literele,cuvintele vin de la sine...


Luni, 13 octombrie 2008 - 15:42  

gabipetre
gabipetre

 
6
Doamne, ce mi-a placut descrierea! Iar faza cu fagul acela singuratic e extraordinara, ma voi gandi la el cand trec prin clipe grele!


Sâmbătă, 30 mai 2009 - 20:37  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0741 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org