Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Mai 2022
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Iunie 2022
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Online

Vremea
Varful Gargalau
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Îndeplinirea unor „planuri de viitor” – 22 ianuarie 2022 (Muntii Bucegi)

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune.



Povestea noastră de astăzi a început cu foarte mulți ani în urmă. În primăvara lui 2006 aud de pe undeva că tocmai a fost amânată Cupa Mălinului la schi. Dau și eu un telefon la salvamont să îmi fac o idee despre zăpadă și pornesc la drum. Ținta era Valea Mălinului integrală. În curând aveam să înțeleg decizia referitoare la amânarea concursului.



/intre_fire/p1.jpg


Tendințe predominante



Am urcat atunci cu foarte mult avânt, îmi amintesc o singură săritoare care mi-a dat multe bătăi de cap, stâncă dezgolită fiind șiroită de ape. Toate bune și frumoase până în momentul în care am ajuns spre pâlnia de ieșire în platou. Bătea puternic soarele, era deja trecut bine de amiază și zăpezile curgeau peste tot. Nu erau ruperi mari, dar știam că un râuleț de zăpadă umedă este greu de combătut. Mi-am găsit un țanc pe care să mă urc, siguranța era pe primul plan. Am anunțat „la oraș” ce și cum și mi-am scos cu calm primusul să mă ocup de hidratare și o masă caldă.



/intre_fire/p2.jpg


În așteptarea umbrei



În timp ce așteptam ca razele soarelui să fugă, am observat că sunt monitorizat de sus, de pe platou. Multă răbdare de ambele părți, mai pe seară ne-am întâlnit. Un domn cu ștate vechi în ale competițiilor, venit să ia pulsul zăpezii, m-a observat și a avut răbdare să afle ce e cu mine. Am schimbat impresii „la cald” despre cum se prezintă zăpada și ne-am continuat drumul împreună. Dacă nu mă înșel, trecuse de venerabila vârstă 74, dar a fost un partener de nădejde la drum. În aceeași seară l-am cunoscut și pe cumnatul său, doi oameni excepționali care au petrecut zeci de ani în munte și a căror poveste am aflat-o la un borcan, repet borcan, de suc tradițional de prune. Erau necăjiți pentru că, la acea vârstă înaintată, însurați în inimă cu muntele, unul dintre ei se confrunta cu divorțul, pe motiv că ar fi petrecut în ultimii 40 de ani prea puține zile în familie. Din păcate am luat somn iute de la combinația borcan-povești, dar pentru tânărul din mine a fost ca un balsam să fiu în compania unor oameni crescuți în sânul muntelui.



Să revenim la ale noastre, spunând că în urmă cu o săptămână văzusem intrarea în Mălin și părea tentantă. Un articol recent mi-a confirmat „privirile”, astfel că o idee prinde rădăcini în sufletul meu. În ultima perioadă a fost frig mare și mult vânt la munte, și nu numai. Au fost și ceva precipitații, îmi zic în sinea mea: „să vezi cum o să urce buletinul nivometeorologic”. A stat joi la 3, apoi înapoi la 2. Știu că nu e chiar atât de simplu, dar pentru porțiunea inferioară a Mălinului, pare bine. Rămânea să vedem la fața locului. Florina a avut o săptămână grea, care s-a reflectat în unele probleme cu care s-a confruntat și pe care, în mod normal, le-ar fi depășit mai ușor. Mă bucur că răspunde „prezent”.



Prin pădure s-a adunat ceva zăpadă, dar drumul decurge bine. Este frig mare, ne încălzim la mers. Ne amintim să și respirăm, copacii trosnesc din când în când de vânt și alungă liniștea. Găsim un loc bun de masă, chiar sub săritoarea spălată de la intrare. Repere de identificare a zonei sunt destule, am mers pe triunghi roșu, apoi bandă galbenă, am trecut Valea Cerbului, urcăm puțin paralel cu malul drept și gata. Un copac cu marcaj forestier, borna 66, ne ajută să ridicăm privirea spre stânga. Santinela Văii Verzi e acolo, valea omonimă se împletește cu firul Mălinului și coboară în Cerb.



/intre_fire/p3.jpg


Mica profeție, exact pe linia de deasupra mea urma să urc pasajul



Luăm prima masa a zilei și bem o gură de ceai cald. De data aceasta m-am pregătit temeinic. În încercarea de a avea cât mai puține cristale de gheață, am ales câteva batoane în care intră dinții și la minus mare, cu efort, dar intră. Suplimentar, pleurotus pane – le pot savura la orice oră din zi. Cred că ordinea este inversă, ciuperci, apoi batoane, pe direct spus, ziua a fost prea aglomerată și procentul majoritar la capitolul alimentare a avut loc după încheierea turei.Foarte hotărât în capul meu să iau săritoarea frontal, m-am abătut de la poziția mea din fotografie la stânga și am început să dezvelesc săritoarea cu pioleții. M-am ridicat puțin, zăpada nu ținea, stânca tot mai mult dezgolită, spălată peste tot, așa că hai înapoi. Florina propune să o luăm prin pădure, eu însă caut să găsesc motiv de mișcare. Am luat-o spre firul acelor arbuști mici, mă muncesc și ies sus. Îmi dau seama că sângele se ocupă cu digestia, nu știu dacă e de la făina spelta din compoziție, de la faptul că am stat fără mănuși cât am mâncat și am echipat, de la combinația dintre frig și zăpada rece, dar la un moment dat parcă nu simt vreo două degete. Iau atitudine, știu ce urmează. Cele mai rele degerături pe care le-am avut, și-au lăsat amprenta pe piele vreo doi ani de zile, acum e de bine. Dar durerea ce vine parcă îmi dă somn. Între timp caut să fac o asigurare și până vine Florina mă resetez. Trag de coardă și sângele începe să circule bine. Ne place ce vedem în sus, doar că zăpada e cam afânată. Ne afundăm destul de mult, dar urcăm cu spor.



/intre_fire/p4.jpg



Urc cu mult avânt și chiar mai multă grijă, nu știu ce e sub mine. Ajung pe muchia de zăpadă și văd un hău de unde aș putea aluneca cred că peste 7 metri. Găsesc o platformă stabilă, sunt în coardă, în extremis nu ar trebui să o iau la vale „nemotivat”. Mă întind cu grijă, trag aer în piept și-mi reduc greutatea, ușor ca o pană mă întind și încep să curăț bolovanul din față. O singură dată am bălăurit vara pe porțiunea inferioară, eram singur, nu am forțat prea mult că erau verticale mari și un urs ce mormăia în zonă m-a motivat atunci să o iau la pas iute. Așadar, acum nu știu exact ce e sub mine, pioletul nu mă ajută prea mult, mă întind bine și treptat trec trupul pe platforma curățată. Urc încă puțin și găsesc o fisură numai bună să amplasez un piton cu profil V. Zăpada nu e tocmai tare, găsesc o zonă mai înghețată și dublez cu pioletul. Pleacă Florina, trece cu stilul culcat burtă, apoi îmi cere puțină coardă să surprindă momentul.



/intre_fire/p5.jpg


Săritoarea buclucașă, se lasă mai greu acoperită corespunzător



Florina o ia în sus, eu recuperez pitonul și pornesc după ea. Urcăm prin zăpada afânată, mai dăm de o săritoare cu niscaiva gaură plus zăpadă minus, dar trecem mai ușor. Urcăm, caut o poziție bună și surprind un vâlcel interesant. Am căutat să prind porțiunea superioară, intrarea se face mai ușor prin dreapta cocoașei de stâncă, unde firul este mai blând.



/intre_fire/p6.jpg


Vâlcelul ce conduce în Poiana Mălinului



Timpul se scurge plăcut, ajungem sub hornul mare, unde luăm o mică gustare. Ne bucurăm de porțiunea parcursă.



/intre_fire/p7.jpg


Ieșirea sub Hornul Mare de la Scară



Dacă în urmă cu o săptămână totul era bocna aici, acum alternăm cu zăpadă adusă de vânt, ne înfundăm uneori și până sub genunchi. Stratul vechi de dedesubt este bocnă, dar nu se lasă văzut atât de des. O luăm la deal pe Mălin și curând ajungem în locul în care spre dreapta este trecerea către Poiana Mălinului. Am vorbit de acel traseu în jurnalul anterior, parcurgerea a avut loc în urmă cu o săptămână. Tot atunci povesteam de planuri de viitor. Pentru că ne-am încadrat bine din punct de vedere tehnic și temporal, trecem la partea doi. Aș spune: „a fost odată ca niciodată” din punctul de vedere a faptului că, vorba Florinei, în viitorul apropiat nu o să fie a doua oară. Vizavi de intrarea spre Poiana Mălinului este un vâlcel care îmi făcea cu ochiul de ceva vreme. Nu am găsit informații despre el, așa că am să-i spun Vâlcelul Pieziș (editare ulterioară, în urma primului comentariului adăugat la jurnal și a unei dezbateri în echipă).. Dacă are o denumire consacrată, rog un comentariu și voi face ajustările necesare. Cine a bătut la pas zona, poate face ușor o hartă mentală. De la confluența dintre Colți și Mălin se ridică o creastă mică ce desparte cele două văi.




/intre_fire/p8.jpg


Creasta dintre Văile Mălinului și Colților



În urcare pe Mălin, primul fir pe stânga este Vâlcelul Pieziș, intrarea în Valea Hornului este mai sus, tot pe stânga și mult mai bine evidențiată.



/intre_fire/p9.jpg


Vâlcelul Pieziș vara



Aceste vâlcel pleacă din Mălin și urcă până în creasta ce ne separă de Colți. Sus iese într-o mică strungă. Am căutat prin toate pozele personale și nu numai, am luat la puricat și google earth și jurnalele altora, nu am reușit să-mi dau seama cam pe unde dă pe partea cealaltă. Știind că Valea Colților urcă destul de puternic, mă gândeam la zona cu Strunga Măgarului, intuiție care s-a dovedit a fi corectă.



/intre_fire/p10.jpg


Vâlcelul Pieziș iarna



Vâlcelul pare abordabil, este la o altitudine și într-un context confortant din punct de vedere al riscurilor date de ruperea zăpezii. La o privire atentă se văd două zone critice. La capăt se pune problema retragerii. Ideal pentru noi ar fi Valea Colților. Ne pregătim să putem da rapeluri de 30m. Avem cu noi o semicoardă de peste 30m și, pentru a salva la capitolul greutăți, luăm o cordelină de 35m ca să acopere alungirea semicorzii. Planul de urgență este de a coborâ pe un fir și a recupera apoi semicoarda cu ajutorul cordelinei. Florina ia două mailloane rapide, am și eu unul, necesare acestei potențiale operații. Până la urmă retragerea a fost „lapte și miere”. Caut să văd alternativele: retragerea pe același traseu, rapeluri pe peretele din dreapta vâlcelului, retragere pe creasta dintre Mălin și Colți, doar că în strunga de sus, pe stânga, se vede un perete care ar putea pune probleme.O luăm la pas cu grijă, zăpada este când mai înghețată, când mai afânată, nimic nou sub soare pentru această zi. Ajungem sub prima săritoare și încep să studiez problema.



/intre_fire/p11.jpg


Prima săritoare



Stăm pe un vârf de zăpadă un pic suspect, dau jos rucsacul și încep să caut stânca. Găsesc o mică fisură unde trimit un piton lamă subțire, o încurajez pe Florina să facă mișcare, să țină corpul cald. Urc puțin, zăpada nu e prea bună și ajung să curăț stânca cu pioleții. De jos, se văd mici raze luminoase, dar nu găsim ferestre utile. În schimb, reușesc din a doua încercare să arunc coardă peste un bolovan mare încărcat cu zăpadă și să o scoatem pe sub. E a doua siguranță așa că mă urc pe pragul de zăpadă. O parte pleacă de sub picior, restul rămas îmi susține greutatea. Revin la aceeași problemă cu lipsa unei zăpezi care să-mi dea suficientă siguranță la pioleți, sap în continuare. Găsesc o grămadă de zone friabile, reușesc să descopăr o mică platformă pe dreapta la care aș dori să urc cu picioarele. La stânga nu am nimic, poziția este incomodă. Și încă nu a început distracția. Curăț zăpada de parcă aș fi arheolog și găsesc o fisură care ar putea fi soluția. Dau două cu ciocan pioletul într-un piton lamă, apoi îmi vine inspirația să îl scot de pe cordelina cu care îl aveam asigurat de trunchi. La a treia lovitură, poc, zboară la vale. Ca să pot să stau, nu zic să mai și bat, trebuia să mă împing cu trunchiul pe peretele din stânga mea, să mă răsucesc și să caut un moment de opoziție. Florina cu ochi de pisică, zice că pitonul e sub noi, aproape. Oricum amorțisem pe sector, descațăr folosind mișcările în sens invers, cobor câțiva pași și iau la puricat zăpada. Surpriză, greblez cu mâna zăpada și răsare pitonul. Măria Sa Muntele este lângă noi, mai bine un piton în plus, decât în minus. Mai avem din traseu. Urc rapid înapoi, probabil Florina percepe timpul diferit pentru că mă asigură și se mișcă mai puțin. Bat pitonul bine, mai reușesc o mică platformă tot pe dreapta și mă ridic treptat. Ieșirea îmi rezervă zăpadă mai înghețată, dar panta este mare. Urc în sus și găsesc o fisură bună pentru piton în V, dublez la pioleți și trimit coarda pentru rucsacul meu. Florina vine echipată, primul piton îl recuperează rapid, coarda de după bolovan a fost desfăcută înainte, ajunge cumva la al doilea piton. Are ceva idei că nu mai poate, că nu o ascultă membrele, mai ales că, probabil în urma evenimentelor anterioare, pitonul se lasă greu convins să iasă. Știu că poziția este foarte incomodă și loviturile sunt greu de aplicat. Eu dau semne de încurajare și până la urmă reușește. Am tras și eu de coardă cât am putut, că doar ține de cald. De lângă mine o trimit cap schimbat până sub o stâncă super safety și o pun să pape ceva și să bea un ceai cald. Ca să nu o țin fără ocupație, urc o lungime până când ea termină gustarea. Cum am asigurat, vine în trombă și de aici mergem pe cât posibil cap schimbat, excepție zonele mai delicate în care mă lasă să o iau înainte. A doua zonă delicată din vâlcel, se vede în dreptul unei zone întunecate, unde se află o adâncitură în stâncă. Soluția am găsit-o pe mâna dreaptă, unde peretele deși înclinat bine, permite asigurări la mici copăcei. Mai sus urcăm bine, suntem încălziți și veseli, panta este destul de mare, dar zăpada este înghețată și mă inspiră.



/intre_fire/p12.jpg


Ieșirea din săritoarea buclucașă, jos firul Mălinului



/intre_fire/p13.jpg


Spre strunga din crestă



/intre_fire/p14.jpg


O privire înapoi



Valea Colților se vede destul de bine sub noi, în față este Strunga Măgarului. Hotărâm rapid o traversare spre dreapta pe curbă de nivel și dăm apoi un rapel scurt, sub 10m, în talvegul Colților. Teoretic, se poate coborî și pe direct din strungă, cu un rapel ceva mai lung.



/intre_fire/p15.jpg


Strunga de trecere văzută din Valea Colților



O luăm la vale, aș putea spune eu cu talent, a nu se citi viteză. A fost o zi lungă, Florina are ceva emoții conexe cu noțiunea de gheață, coboară cu pași mici. O asigur toată valea, într-o zonă mai problematică o las „salam”, apoi dăm de o zonă unde ea „salam” și eu „parizer”. M-am sprijinit de o stâncă mai mare să o pot fila, apoi ea ține contră de jos, eu am trecut coarda peste bolovanul care la unghiul potrivit forma o ancoră naturală bună. Cobor puțin, colțarii fug pe stâncă, mă răsucesc și mă întind cât sunt eu de lung. Rămân lungit cu dreapta pe piolet și să vezi problemă: acesta nu dorea să iasă din gheață. Mă strofoc, pun colțarii bine și într-un final se lasă și pioletul. Deasupra de săritoarea mare o las pe Florina „salam” și îi explic pe unde trebuie să fie pitonul cu cordelină de sus. Se încurcă puțin cu stânga-dreapta, dar îl găsește. O rog să se asigure, mă cobor și eu, facem manevre de coardă, rapel și gata. Până aici zăpadă bocnă rău, ceva mai jos dau de zăpadă afânată și mare, până sub genunchi, așa că o iau la sănătoasa să identific linia de traseu spre Vâlcelul Ascuns. Vine și Florina, coarda e la rucsac, trecem cu grijă de intrare, unde sunt câteva zone expuse. Sub noi este o săritoare pe care am urcat-o dimineață, așa că urcăm un pic sub versantul drept să avem vegetație pe cât posibil sub noi. Intrarea este oarecum pe curba de nivel, un ochi atent identifică șaua în care trebuie să ajungem. Ici-colo pierdem ușor din altitudine, Mălinul se vede prin vegetație la adâncime acum mare. Zăpada este mare și afânată. Am vrut să parcurgem această porțiune la lumină naturală și am reușit. De aici, numai de bine. Dăm viteză la vale, zăpada în care ne afundăm și peste genunchi ne permite să ne dăm la vale cu mare viteză. În 15 minute suntem jos în potecă, luăm direcția Bușteni. Am încercat să ne luăm repere noi pentru intrarea în vâlcel, care în partea inferioară nu este prea bine definit. Este deja noapte, în curând scoatem frontalele la purtător, adică cască.



Pe traseu, zona nemarcată, nu am întâlnit nici țipenie de om. Cumva ne-am întrebat unde este lumea, ținând cont de condițiile meteo și de zăpadă, de week-end-ul lărgit. La intersecția TR cu BG, un grup, familiști, copii, un patruped simpatic, pe circuit Bușteni-Bușteni. Bravo lor! 



Vremea a ținut cu noi, mici excepții au fost rafalele de vânt care, mai ales pe Colților, reduceau instant vederea la câțiva metri.



Participanți: Florina și Edy



Duminică, 23 ianuarie 2022 - 13:46 
Afisari: 575 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
1
Felicitari pentru tură!

Aveți în continuare planuri interesante prin nordul Coștilei și ce e la fel de important, o echipa motivata care sa le pună in practica.

Ce ați facut în ultima tura ar putea fi, cu altă ocazie, parte dintr-o inlantuire de trasee careia eu ii spun generic „Scara de iarna a Coștilei” - un zig-zag pe văi legate când este cazul prin traversări (pe versanți sau pe brâne).
Eu mi-am închipuit la traseul vostru o continuare pe Valea Colților - traversare spre final Galbenele - Braul Strungii - Hornul Coamei - Brana Mare a Costilei - Gelepeanu.

Scara mea de iarna în Coștila a fost in martie 2019, cand am prins un pic de gheata pe saritoarea de jos din Malin și a mers urcarea directă, Malin, Brana Caprelor - Seaca Coștilei - Valea Tapului - Brana Mare a Costilei - Valcelul Titeica (adica ocol saritoare grea din Valea Urzicii pentru ca eram singur) - ramura din dreapta a Urzicii - Brâul de Sus al Coștilei - Valea Caprelor - Platou.

In ceea ce privește firul urcat, care e vizavi de intrarea în Brâna Caprelor:

Un bun amic, care nu mai are cont aici de ceva timp, tocitor de multe decenii al bocancilor, prin abruptul prahovean (a semnat ceva descrieri și hărți), a rapelat, de nevoie, pe lângă fir la arbusti prin 1987.
El este de părere că acolo e mai degrabă un horn și nu l-ar „numi dintre fire, căci nu sînt pe acolo doar două fire / Colților și Mălinului.”

După mine, denumirea duce cu gândul la Hornul din Fire și acolo avem două văi apropiate și paralele în zona hornului, Gălbenele principal și Gălbenele Secundar, cel din urmă unindu-se cu principalul mai jos.

Geografia locului - porțiunea din amonte de fir este unul dintre canioanele Mălinului - v-ar permite să-i spuneți, de exemplu, Hornul de sub Canion, o denumire mai puțin comună decât Vâlcelul dintre fire.

Firește, voi fiind îndrăzneții care v-ați obosit să intrați în așa cotlon, aveți dreptul să-i puneți numele dorit „câtă vreme alți înaintași ce nu-i exclus să fi pășit pe acolo, nu au lăsat impresii care să ajungă pînă la noi, azi”.


Comentariu modificat de autor!

Luni, 24 ianuarie 2022 - 13:03  

zoly
zoly
Busola
 
2
Este prima descriere a unei ascensiuni pe acest fir/horn pe care o întâlnesc și e posibil să fie și singura.
Cu atât mai impresionantă e realizarea echipei Florina & Edmond! Felicitări!
O explorare în adevăratul sens al cuvântului, într-una din puținele pete albe ale hărții tuturor traseelor Bucegiului.

Amicul "tocitor de multe decenii ai bocancilor" l-a numit în glumă "hornul bâldâbâc" în jurnalul în care descria o incursiune pe malul stâng al Mălinului, de pe care a privit hornul pe care și pe lângă care rapelase înainte de '90. Jurnalul nu mai există, dar Adi sigur l-a citit.


Luni, 24 ianuarie 2022 - 18:32  

edy
edy

 
3
Mulțumim Adi!

„Scara de iarnă a Coștilei” pare o tură completă și tentantă, poate pentru început abordată vara, mai ales dacă nu se înnoptează pe platou.

În ceea ce privește „Scara mea de iarna în Coștila a fost in martie 2019” am o întrebare legată de Vâlcelul Țițeica (pe care îl știu în zona Valea Jepilor), cum se conectează la scară, sau e alt vâlcel la mijloc?

Mulțumim veteranilor că și-au făcut timp și pentru noi.

Cred că am rămas și eu cu o „tragere” spre Hornul dintre Fire, la ultima coborâre tot doream să rapelez pe undeva direct în Gălbenele, motivat fiind că mă săturasem să stau la înghesuială. Până la urmă tot cu varianta clasică m-am ales. În urma deliberărilor am zis să-i spunem „Vâlcelul Pieziș”. Să sperăm că informația o să dăinuie.


Comentariu modificat de autor!

Luni, 24 ianuarie 2022 - 18:42  

edy
edy

 
4
Zoltan, am tot căutat informații despre zonă, mai ales că din analiza pozelor mele din mai multe ieșiri nu mă prea tenta să fac o retragere, îmi era clar că e mai scurt pe partea cu Colților. Acum s-a potrivit să mai adăugăm ceva la Mălinul Inferior și să ne ferim de zonele înalte mai expuse după ninsori și vânt. Partea frumoasă este că cineva a rapelat în zonă, deci venea de undeva unde era și mai este ceva frumos de văzut.


Luni, 24 ianuarie 2022 - 18:58  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
5
@edy
Mea culpa.
Este alt valcel la mijloc.
Denumirea Valcelul Titeica in acel segment de abrupt a fost o scapare a mea, aveam in cap Valcelul Serban si mi-a iesit Titeica.
Totusi, se pare ca Valcelul Serban era o denumire in aval de BMC...

Nu m-am gandit sa abordez linia scării vara intai, pentru ca traseul are o cheie pentru parcurgerea la o zi - zapada suficienta si de calitate.
Ce ati inceput voi sambata ar fi Scara de est, directia in care am mers eu Scara de vest. Partea comuna ar fi Malinul luat de jos de tot pana in zona Branei Caprelor.

Revenind la tura, până la proba contrară tu si Florina ati făcut premiera de iarnă a valcelului.
Oare ce grad de ansamblu o avea vara? Bate spre 1B.


Comentariu modificat de autor!

Luni, 24 ianuarie 2022 - 19:32  

edy
edy

 
6
Lung tare nu este, dar pare mai abrupt. 1B îmi pare corect, mai puțin nu i-aș da ținând cont de alte trasee și cotațiile lor.


Luni, 24 ianuarie 2022 - 19:55  

markbv
markbv
Caraba
 
7
Felicitări pentru parcurgere!
Vâlcelul l-am aspectat și eu, vara, de câteva ori, dar mi s-a părut destul de urât. Acum că ați fost voi și l-ați descris, poate îl vizitez și eu.
Mulțumesc de informații!


Luni, 7 februarie 2022 - 16:14  

edy
edy

 
8
Mulțumim! L-am tot privit și eu dea lungul anilor, pozele de vară păreau că mă invită, dar uite că m-a prins iarna. Sigur merită să fie vizitat, din dor pentru compania iubitorilor de abrupt.


Marți, 8 februarie 2022 - 08:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9236 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org