Geologie
Muntii Trascau, din care fac parte Cheile Turzii, sunt orientati sud-vest-nord-est. Framantarile tectonice , miscarile de ridicare si coborare ale uscatului sau ale domeniului marin, au deranjat acest fel de simetrie. Fundamentul muntilor
Trascau este constituit dintr-o succesiune groasa de sisturi cristaline, formate la randul lor in adancul unui geosinclinal hercinic, unde au fost supuse unor grade diferite de metamorfism.Astfel, observam o dispozitie gradata de la est spre vest a rocilor mai slab metamorfozate, trecand treptat la cele puternic metamorfozate.
Odata cu trecerea timpului, in regiune s-au mai succedat si alte cicluri tectonice, care au modelat si remodelat relieful existent, dand si posibilitatea magmei din adancime sa iasa la suprafata pe fracturile si crapaturile din scoarta. In acest fel s-a facilitat formarea complexului ofiolitic, prezent si in fundamentul Cheilor Turzii. Acest complex este reprezentat aici de diabaze, porfire si porfirite sticloase ce apar la zi, dezgolite de apa Hasdate in zona iesirii din Chei.
Regiunea care cuprinde Cheile Turzii a cazut, in jurasic, sub navala apelor marine.
Adancimea destul de mica a marii, abundenta organismelor cu carcasele, cochiliile sau scheletele calcaroase au favorizat formarea celebrelor calcare jurasice. La alcatuirea calcarelor au participat in mod masiv si scheletele unor coralieri: Aulastrea shaferi, Amphiastraea gracilis, Stycosmilia rugosa etc.
Cu toata masivitatea lor, bancurile calcaroase sunt foarte vulnerabile la actiunea apei, fie ca-I provenita din ploaie, fie ca-I apa curgatoare. Cea mai elocventa dovada a solubilitatii calcarelor este existenta cheilor, cu toate formele de endo si exocarst. Si Valea Hasdate a sapat Cheile Turzii in calcare recifale neojurasice. Intrand in Chei, la capatul din amonte, putem observa aceste calcare pe ambii versanti, dispouse in bancuri cu inclinare generala spre nord-est. Au o culoare specifica calcarelor jurasice, alba-cenusie, galbuie cu unele treceri spre culoarea roscata, pe care o remarcam spre mijlocul Cheilor.
Actiunea apei si a celorlalti factori erozivi si-a pus pecetea, remarcandu-se aproape toate fenomenele carstice-lapiezuri, doline, pesteri, firide. La baza calcarelor jurasice din Chei se evidentiaza o intercalatie de calcare cu puternice silicifieri, adevarate japsuri cunoscute si ca pietre semipretioase.
Incet-incet, marea a inceput sa se retraga spre centru Podisului Transilvaniei, lasandu-ne din timpul etajului sarmatian, in sinclinalul din fata Cheilor Turzii, gresiile micacee cu mecanoglife, care au rezistat pana azi eroziunii. Retragerea ma rii sarmatice se facea concomitent cu ridicarea intregii regiuni, pana la disparitia totala a apelor marine, teritoriul astfel eliberat ramanand exodat pana in prezent.
Din cauza miscarilot tectonice ciclice, de ridicare si coborare a domeniului continental si oceanic, precum si a orogenezei,
in muntii Trascau s-a creat un sistem de falii si fisuri ce au compartimentat si strabatut roca in toate directiile, orientarea generala fiind nord-vest-sud-est. planul faliei initiale il putem observa azi, in mijlocul Cheilor, de unde trece in imensitatea Peretelui Urias.
La actiunea de distrugere si sapare a apei s-a adaugat activitatea factorilor externi, vantul, ploaia, inghetul si dezghetul, caldura, dupa cum in regiune a alternat climatul cald si umed cu climatul rece si foarte rece din timpul glaciatiunilor cuaternare.
Fiecare din acesti factori a erodat si dislocat fragmente din stratele calcaroase, prabusindu-le in vale, apei Hasdate revenindu-I sarcina de a le transporta si imbranci dincolo de Chei, spre varsare. Dar principalul factor care a favorizat saparea Cheilor Turzii, totusi destul de tinere, a fost proprietatea calcarului de a se dizlova in prezenta apei. Din aceasta cauza, in cuprinsul Cheilor Turzii se intalnesc numeroase forme ale actiunii de dizolvare a apei, cunoscute sub numele de forme carstice.
Data actualizarii: 01.06.2014