Geologie
Muntii Tarcau se suprapun pe asa-numita zona a flisului, cea mai estica dintre marile unitati tectono-structurale ale Carpatilor Orientali, alcatuita din roci de varsta cretacica si paleogena. Se caracterizeaza printr-o mare varietate a faciesurilor petrografice si printr-o tectonica majora in panze de sariaj, ce s-au edificat in etape succesive de la vest la est, incepand cu faza orogenetica austrica, din cretacicul mediu, si incheindu-se cu diastrofismul moldav, la inceputul sarmatianului.
In regiunea montana a Tarcaului sunt dezvoltate toate cele cinci panze de sariaj cunoscute in flisul Carpatilor Orientali, sub forma unor fasii
longitudinale orientate nord-sud, unele inguste de numai 1-2 km, altele mult mai largi, ca de exemplu panza de Tarcau, care in bazinul mijlociu al Asaului are peste 20 km.
Panza de Ceahlau apare in vestul regiunii, in bazinele hidrografice ale paraielor Damuc, Valea Rece si Bolovanis, sub forma unui sinclinal larg in axul caruia se afla depozite cretacice in faciesul predominant grezos al formatiunilor de Bistra si Ceahlau. Relieful suprapus panzei de Ceahlau este reprezentat prin masive izolate si culmi scurte, cu altitudine medie de 1100-1200 m, larg dezvoltate in bazinele Valea Rece si Bolovanis, sau prin culmi prelungi, orientate nord-sud,cel mai bun exemplu fiind Muntele Lung, din estul vaii Damuc, ce se inalta la peste 1500 m.
Panza de Teleajen se desfasoara la est, pe intreaga distanta dintre vaile Bicazului si Trotusului, cu o latime variabila de la 4 la 10 km. Depozitele sale apartin cretacicului inferior si mediu si sunt alcatuite dintr-un complex sistos-grezos.Ii corespunde un relief coborat, depresionar, la poalele Culmii Muntele Lung, peste care se inalta culmi-praguri de 1100-1200 m, datorate faciesurilor petrografice mai dure.
Panza de Audia se extinde din extremitatea nordica pana in cea sudica a muntilor Tarcau, dar este mult mai ingusta, abia ajungand in unele sectoare la 2 km latime. Formatiunile sale, de varsta cretacica, se caracterizeaza printr-un facies -putin rezistent la eroziune-al sisturilor negre, strans cutate si faliate.
Panza de Tarcau, ocupa mai bine de jumatate din suprafata regiunii montane a Tarcaului si este alcatuita aproape in exclusivitate din
depozite eocene si oligocene, cu o tectonica de amanunt in cute largi si uneori chiar cute-solzi spre limita vestica a unitatii. Eocenul de aici apare de obicei in axul anticlinalelor, in facies dominant grezos. Cea mai mare extindere o are gresia de Tarcau, o gresie minacee cenusie, grosiera, in strate de la 0,5 m la 3-5 m, caracteristica acestei zone montane. Oligocenu este prezent in axul cutelor sinclinale si are un facies predominant grezos, cel al gresiei de Fusaru.Pe seama formatiunilor respective a luat nastere cel mai inalt relief de regiune, cuprins intre 1400-1600 m, reprezentat prin culmi alungite nord-sud ce flancheaza vaile Tarcaului, Asaului si Comancai. Asa sunt, de exemplu, culmile Gosmanu-Geamana si Grindusu-Ciudomar.
Panza de Vrancea este prezenta in jumatatea de nord-est a regiunii, unde apare de sub panza de Tarcau in asa0numita semifereastra a Bistritei. Domina formatiunile oligocene in facies bituminos-disodilic si al gresiei de Kliwa, prinse in cute stranse, deversate si uneori faliate. Datorita pozitiei sale tectonice si marii extinderi a sisturilor bituminoase si disodilice, relieful suprapus acestei unitati tectonice este cel mai coborat, cu inaltime medie de 800-900 m, rar depasind 1000 m in unii martori de eroziune, puternic fragmentat.
Data actualizarii: 01.06.2014