Ghid montan Muntii Retezat

Nevertebrate

În rândul nevertebratelor se găsesc cele mai multe endemite animale din Retezat, fiind identificate până în prezent 9 taxoni endemici de fluturi de zi, dar care vor avea nevoie de confirmarea majorităţii specialiştilor, cel puţin 6 specii endemice de plecoptere şi 4 de trichoptere. Ultimele două grupuri sunt în mod particular asociate cursurilor de apă. Viermii inferiori (nematode) au fost bine studiaţi, având mai mult de 143 de specii găsite în această zonă (incluzand 8 endemite).

Unele genuri, cum este de exemplu Erebia, din ordinul Lepidoptera, ajung aici la diversităţi specifice foarte ridicate. Astfel, acest gen, relict glaciar, are în Retezat o răspândire altitudinală aproape similară cu cea latitudinală pe care o are genul în emisfera nordică.

Dintre ciclostomi, în râuri întâlnim cicarul, Eudontomyzon danfordi, una dintre cele trei specii de agnate din România, a cărui prezenţă reprezintă încă o dovadă a calităţii apelor Munţilor Retezat. În anii '60 - '70 ai secolului trecut au fost introduşi în câteva lacuri din Parcul Naţional Retezat păstrăvii de lac, Salmo trutta lacustris, subspecie neindigenă adusă din Alpi. Cercetătorii consideră că această subspecie a fost unul dintre factorii care au cauzat scăderea populaţiilor de amfibieni care utilizează ca locuri de înmulţire lacurile glaciare.

Mai mult de jumătate din numărul de specii de amfibieni întâlnit în România, totalizând 11 specii, pot fi întâlnite în Retezat. Aici s-a găsit şi subspecia ampelensis a tritonului comun, Triturus vulgaris, subspecie considerată endemit carpatic şi subspecie prioritară, găsindu-se pe anexa III a legii 462/2001.

Broasca roşie de munte, Rana temporara, se consumă în unele localităţi din apropierea Parcului. Numeroase exemplare, majoritatea femele, se colectează pentru consum în perioada de reproducere.

Reptilele sunt reprezentate în parc prin 9 specii, aproape 40% din reptilele terestre ale României. Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel naţional, şase sunt considerate vulnerabile. Convenţia de la Berna cuprinde toate reptilele din Retezat pe anexele sale II (4 specii) şi III (5 specii), iar directiva 92/43/EEC asigură statut de specii care necesită o protecţie strictă pentru 5 specii din Retezat, integrându-le în anexa IV. Tot în anexa IV, a speciilor strict protejate, dar a legii 462/2001, sunt cuprinse 6 din speciile întâlnite în parc.

Cu toate că s-au semnalat foarte puţine cazuri de muşcături de vipera în zonă, acestea sunt de cele mai multe ori omorâte de turişti şi localnici.

Numărul speciilor de păsări întâlnite în parc şi în zonele apropiate, pe văile mari ale masivului şi în zona lacurilor de acumulare din apropiere, este mare pentru o zonă montană. Acestea însumează 185 de specii, reprezentând aproximativ jumătate din speciile de păsări ale României. Din acestea, 122 sunt specii cuibăritoare în parc şi în zonele apropiate.

Aici se pot întâlni specii rare, cum sunt acvila de munte, Aquila chrysaetos, reprezentată şi pe sigla parcului, acvila ţipătoare mică, Aquila pomarina, şerparul, Circaetus gallicus, şoimul călător, Falco peregrinus, cocoşul de munte, Tetrao urogallus, buha, Bubo bubo, cucuveaua pitică, Glaucidium paseinum, barza neagră, Ciconia nigra, ciocănitoarea cu spate alb, Dendrocopos leucotos, şi multe alte specii rare.

Mamiferele determinate până în prezent în Munţii Retezat, numărând 55 de specii, reprezintă peste 23% din mamiferele terestre ale Europei, ceea ce arată încă o dată diversitatea habitatelor naturale prezente aici.

Parcul oferă condiţii pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene: lupul, Canis lupus, ursul, Ursus arctos şi râsul, Lynx lynx. De asemenea, se întâlnesc în parc ierbivore mari, cum sunt capra neagră, Rupicapra rupicapra, cerbul, Cervus elaphus şi căpriorul, Capreolus capreolus. Carnivorele de mai mici dimensiuni, cum sunt pisica sălbatică, Felis silvestris, şi muştelidele găsesc în diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigură o parte din hrană.

Peşterile din Retezatul Calcaros sunt folosite de urşi pe timpul iernii, iar liliecii găsesc aici condiţii bune pentru hibernare sau retregere în timpul zilelor de vară. În Parc au fost identificate 13 specii de lilieci, printre care Rhinolophus ferrum-equinum, Vespertilio murinus şi Pipistrelus pigmaeus.

Vidrele Lutra lutra pot fi întâlnite pe unele râuri ale Retezatului, folosind resursele bogate în peşte.

În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate văile şi căldările glaciare de sub şaua Custurii, până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaşte încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetaţiei şi solului.

Conform legii 462/2001, 22 dintre mamiferele Retezatului necesită o protecţie strictă, 9 dintre ele fiind cuprinse şi în anexa III a legii, iar 13 sunt specii de animale de interes comunitar, a căror prelevare din natură şi exploatare face obiectul măsurilor de management, aparţinând anexei 5 a legii.

Diversitatea mare a faunei din Munţii Retezat dovedeşte încă o dată existenţa unor habitate naturale puţin afectate de activitatea umană.