Ghid montan Muntii Podu Calului

Flora

Pozitia geografica si, mai ales, desfasurarea reliefului intre 1400 si 1772m altitudine, alaturi de alti factori ecologici, au facut ca si in aceasta regiune carpatica sa existe o varietate relativ mare de specii de plante, unele frecvent intalnite, altele mai rare.

De la 1400-1450m in sus, crestele, varfurile si unele platouri prezinta o vegetatie subalpina cu tufarisuri si ierburi comune.

Caracteristice sunt tufarisurile dese ale afinilor (Vaccinium myrtillus), aninului de munte (Alnus viridis) si, mai ales, ienuparul (Juniperus communis alpina),

care ocupa suprafete mari la peste 1500m. Pe versantii cu panta mai mare si pietrosi, intalnim pajisti cu paius (Festuca ovina sudetica), firuta, stanjenel (Iris ruthenica); pe abrupturile stancoase paiusul de stanca (Festuca rupicola saxatilis), iar pe suprafetele slab inclinate, dar la inaltimi mai mici, paiusul rosu (Festuca rubra commutata), iarba campului (Agrostis capillaris) in amestec cu teposica (Nardus stricta).

Se remarca numeroase plante cu flori viu colorate, care dau pajistilor din primavara pana in toamna palete extrem de variate. Mai aparte sunt stanjenelul de munte, garoafa (Dianthus tenuifolius), gentiana (Gentiana asclepiadea), toporasul de munte (Viola declinata), coacaza etc.

In unele microdepresiuni, in care au existat lacuri, dezvoltarea abundenta a vegetatiei a dus la individualizarea unor mlastini cu Sphagnum, roua cerului (Drosera), poroinic, bumbacarite, rogoz etc.

Padurile de molid pure sunt limitate ca suprafata si apar mai ales pe versantul vestic si nordic, intre 1200 si 1600m. Pe versantii sudici, intre 1200 si 1400m, ele sunt in amestec cu fagetele. La contactul cu pajistile subalpine, indeosebi pe pantele expuse vantului, apar indivizi mai scurti, izolati si cu profil asimetric. Alaturi de molid intalnim bradul, tisa si pinul. Pajistile din zona de padure sunt bogate in graminee, indeosebi Festuca rubra si Agrostis capillaris. In lungul apelor si in sectoarele moi, umede, exista mai multe specii de muschi, piciorul cocosului (Ranunculus), izma (Mentha), pipirig (Juncus), captalan (Petasites) etc.

Mai jos, pana la 700-750m altitudine, se intalnesc, de regula, paduri de fag. De cele mai multe ori, sub aceasta inaltime, in special in sud si la contactul cu Subcarpatii, el intra in asociere cu gorunul; de la 1100m in sus, fagul se afla deseori in amestec cu molidul, bradul si mesteacanul. Pe vaile inguste, umbroase, poate fi intalnit in asociere cu paltinul sau ulmul, iar pe cele mai largi, la baza versantilor, se afla in amestec cu arinul si alunul.
In locurile defrisate se dezvolta asociatii de zburatoare, fragi, tufarisuri de zmeura, mure si numerosi arbusti.

Data actualizarii: 08.05.2014