Ghid montan Muntii Piatra Craiului

Flora
Masivul Piatra Craiului adaposteste un numar de 1.170 de specii si subspecii de plante, reprezentand 30% din numarul speciilor superioare care se intalnesc pe teritoriul Romaniei. Un numar de 181 dintre acestea sunt considerate specii endemice, fiind supuse unui regim sever de protectie. Datorita prezentei calcarelor, in masiv s-a dezvoltat o flora specifica, astfel incat pe cuprinsul Pietrei Craiului exista o serie de specii endemice, specifice acestei zone. Intre acestea se remarca Garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), declarata monument al naturii. Descoperita cu mai bine de 140 ani in urma de catre doi botanisti ardeleni, se deosebeste evident, prin toate caracteristicile, de celelalte specii ale genului Dianthus. Branele si stancariile versantului vestic al Pietrei Craiului sunt singurele locuri din lume unde creste aceasta specie. Tot aici apar si plante calcicole, care sunt foarte raspandite in muntii din zona Brasovului (Postavaru, Piatra Mare) si in Bucegi. Dintre acestea se poate aminti: maciulia (Thesium kernerianum) si flamanzica (Draba haynaldi).

Specific Pietrei Craiului este repartitia diferentiata a vegetatiei pe cei doi versanti, determinata de diferenta factorilor geografici, astfel, versantii nord-vestic si vestic, mai salbatici si greu accesibili, pastrand mai bine specificul florei. Pe versantul estic, mai putin inclinat si cu pasuni intinse pana sub culme, elementele endemice de flora sunt mai rare.
La poalele muntelui suntem in etajul padurilor de fag (Fagus silvatica). Pe masura ce urcam, padurile de fag se amesteca cu cele de brad (Abies alba), ajungand ca la peste 1100 m, acestea din urma sa devina dominante. Intre Valea Crapaturii si Padina lui Calinet se observa existenta unor palcuri de tisa (Taxus baccata) instalate la peste 1200 m.

Etajul padurilor de molid (1300 -1650 m). Padurile de molid (Picea excelsa) au o mare extindere pe versantul nord-vestic si vestic, unde urca pana la altitudinea de 1750 m. Ele s-au dezvoltat mai bine pe locurile netede sau pe fundul vailor cu umezeala mare. La baza peretilor, unde molidul s-a dezvoltat mai putin, se intalnesc exemplare pitice de brad de mare altitudine. Primavara, in poieni, se intalnesc branduse de primavara (Crocus vernus), ghiocei, floarea pastelui (Anemone nemorosa) si floarea crucii-voinicului (Hepatica transsilvanica). Vara, pajistile devin multicolore, fiind o adevarata mare de flori. Aici gasim exemplare impresionante de clopotei (Campanula patula), crini de padure (Lilium martagon), sangele voinicului (Nigrittella rubra), stupinita alba (Plantathera biofolia), garofita de munte (Dianthus superbus), garofita alba (Dianthus spiculifolius), bulbuci (Trolius europaeus), ghintura galbena (Gentiana lutaea), ambrisor (Thymusmontanus).

Etajul subalpin. Se intinde de la limita superioara a padurilor (aproximativ 1650 m) pana la aproximativ 1900 m. Aici este zona tufarisurilor si pajistilor subalpine. Sunt foarte raspandite jneapanul (Pinus montana), afinul (Vaccinium myrtillus), merisorul (Vaccinium vitisidaea). In luna iunie infloreste smirdarului sau bujorul de munte (Rhododendron kotschyi). Mai rar se intalnesc si ienuparul pitic (Juniperus nana) si prin locuri accidentate, aninul de munte (Alnus viridis). In pajistile subalpine, covorul verde este alcatuit, ca de obicei, din graminee, preponderent fiind paiusul rosu (Festuca rubra). In valcelele si hornurile mai umbroase sunt raspandite ciubotica ursului (Cortusa mathioli) si galbinelele de munte (Doronicum carpaticum). Pe grohotisurile de la baza peretilor abrupti intalnim o flora variata: iarba deasa (Poo nemoralis), linarita (Linaria alpina), steghia (Rumex scutatus), macul galben (Papaverpyrenaicum). Sunt plante care realizeaza primul strat de fixare a grohotisului. Pe stancariile umede intalnim crini de stanca (Lloydia serotina) si toporasi galbeni de munte (Viola biflora). Pe branele versantilor nord-vestic si vestic intalnim exemplare rare de argintica (Dryas octapetala), nemtisori (Delphinium intermedium), iarba osului (Helianthemum alpestre), floare de colt sau floarea reginei (Leontopodium alpinum).

Etajul alpin. Este situat la altitudinea de peste 1900 m si ocupa partea inalta a crestei. Aici vegetatia s-a adaptat conditiilor climatice aspre, existente la mari inaltimi. In aceste locuri, greu accesibile, pajistile isi pastreaza compozitia lor florala naturala. Pe versantul estic, pajistile ocupa suprafete intinse, ajungand pana pe creasta. Branele insorite sunt ocupate cu pajisti de coada iepurelui (Sesleria haynaldia). In portiunea cea mai inalta a masivului, si anume intre varfurile La Om si Timbalul Mare, se pot vedea o serie de elemente alpine proprii muchiilor expuse vanturilor puternice ca de exemplu: malaiul cucului (Sesleria coerulans), rogozul de munte (Carex sempervirens) si argintica (Dryas octopetala).

Monumente ale naturii
Garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) - este specifica masivului si unica in lume.

Floarea de colt (Leontopodium alpinum) - originara din Asia Centrala, infloreste in lunile iulie-august. In prezent floarea de colt se afla intr-un proces lent de disparitie
Ghintura galbena (Gentiana lutea) - erbacee ce traieste in jur de 80 ani, infloreste in iunie-august.

Bulbucii (Trolius europaeus) - planta ierboasa, infloreste in mai-iunie, avand flori galbene.

Sangele-voinicului (Nigritella nigra si Nigritella rubra) - planta perena, cu flori de culoare roz si emanand un parfum de vanilie, infloreste din mai pana in iulie.
Tisa (Taxus baccata) - arbore ce atinge inaltimi de maxim 25 m, avand o durata de viata de 2000-3000 de ani.

Bujorul de munte (Rhododendron mytifolium) - arbust cu o inaltime maxima de 50 cm, are flori de culoare purpurie, adunate in inflorescente, infloreste in iunie-iulie.

Alte specii rare, pe cale de disparitie sunt: angelica (Angelica arhangelica), macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stefani), linarita (Linaria alpina), gladiola salbatica (Gladiolus imbricatus), iedera alba (Daphne blagayana), tulichina (Daphne cneorum).

Bibliografie:
* Cristea, Emilian - Piatra Craiului, Editura Sport-Turism Bucuresti, 1984
* www.pcrai.ro

Data actualizarii: 25.07.2008