Ghid montan Muntii Piatra Craiului

Clima
Pozitia geografica, orientarea generala si configuratia specifica a reliefului Pietrei Craiului, totul axat pe o linie de creasta inalta si izolata, asezata perpendicular pe axul general est-vest al culmii Carpatilor Meridionali, au imprimat climatului Pietrei Craiului anumite particularitati, desi in general datele climatologice medii se inscriu in limitele admise pentru celelalte zone montane invecinate. Temperatura medie anuala este usor superioara acestora din urma, datorita faptului ca rocile calcaroase predominante absorb mai multa caldura; astfel, cifra medie anuala este, pentru zona inferioara a masivului, de 2O grade C, iar pentru cea superioara de 0 grade C, in vreme ce in Bucegi, Iezer sau Fagaras ea coboara pina la minus 2O grade C.
Orientarea generala a culmii Pietrei Craiului pe directia NE-SV da nastere la diferente de temperatura intre cei doi versanti oponenti, in sensul ca pe versantul de rasarit, unde maximum de incalzire diurna se produce la amiaza, temperaturile sunt sensibil inferioare celor de pe versantii de apus si nord-vest, expusi razelor solare in orele de dupa amiaza. Extremitatea nord-estica a masivului (cunoscuta local sub numele de Dosul Pietrei Mici) prezinta un topoclimat caracterizat prin diferente mai mici intre temperaturile diurne maxime si minime, ca si printr-un grad mai ridicat de umiditate, ceea ce favorizeaza prezenta unei masive haine de paduri compacte, a caror limita superioara ajunge pina aproape de 1700 m, spre deosebire de restul masivului, unde padurea se opreste la limita de circa 1600 m.

Vanturile reprezinta un factor climatic important pentru Piatra Craiului, datorita faptului ca spinarea inalta a acestui masiv se ridica puternic intre doua culoare depresionare (unul la est: Culoarul Rucar-Bran; altul la apus: Culoarul Tamasului) pe unde se scurg in permanenta masele de aer de pe cei doi versanti. La nivelul crestei principale a Pietrei Craiului, curentii de altitudine circula in permanenta, cu variatii doar de intensitate si de directie; curentul dominant ramane totusi cel din sectorul nord-vestic, ca de altfel in tot cuprinsul Carpatilor Meridionali, fenomen atestat nu numai de inclinatia coroanei arborilor, ci si de acumularile de zapada mult mai masive pe versantul estic, la adapostul crestei principale. Anotimpul relativ cel mai calm este vara, in timp ce frecventele si vitezele cele mai mari ale vinturilor se inregistreaza iarna si primavara. La poalele estice ale masivului se manifesta un vant denumit de localnici "Pietrarul" care bate atat vara cat si iarna dinspre nord si nord-est, care creste in intensitate mai ales la inceputul primaverii, cand poate produce efecte distructive asupra padurilor, prin doborarea unor parcele intregi de arbori.

Nebulozitatea prezinta un grad relativ ridicat, media anuala a zilelor cu cer acoperit fiind de 180-200, iar a celor cu cer senin de cel mult 80. Sunt demne de semnalat, in acest domeniu, doua fenomene meteorologice: marea de nori care face ca, in unele zile calme de iarna, piscurile cele mai proeminente de pe creasta sa apara ca niste insule stancoase in mijlocul unui ocean in continua framantare; ceata deasa si umeda ("boaghea" - denumirea data de localnici) care acopera zonele de altitudine medie, in general impadurite, constituind un serios obstacol in orientarea turistilor. Nu rareori, parcurgand drumul de creasta, vom asista si la fenomenul de "foehn", materializat prin puternice acumulari de nori care incaleca linia de creasta, trecand de pe un versant pe celalalt, exact in acelasi mod in care fenomenul este vizibil si pe culmea principala a muntilor Fagaras.
Precipitatiile sunt abundente in Piatra Craiului, media anuala cantitativa atingand 1050-1250 mm, din care lapovita si ninsoarea reprezinta circa 50%. Cele mai abundente ploi se inregistreaza in lunile mai-iunie, cele mai reduse in lunile de toamna, iar cele mai putine caderi de zapada in lunile februarie si martie. Foarte frecvente sunt, in lunile de vara, aversele de ploaie insotite de descarcari electrice, datorate curentilor ascendenti (de convectie) de pe cei doi versanti opusi ai masivului. Daca ploile sunt distribuite, in general, aproape uniform pe ambii versanti, zapezile se aglomereaza mai mult pe versantul de rasarit, situat la adapost fata de vanturile predominante din sectorul nord-vestic si favorizat de o panta categoric mai putin inclinata decat pe versantul opus, unde zapada se pastreaza indeosebi pe branele de altitudine si pe vaile de abrupt, de unde rezulta marele pericol al avalanselor. Avalansele se pot produce fie pe suprafete mai mari, fie liniar, pe vaile torentiale din abrupturi dand nastere "culoarelor de avalansa". Avalansele se produc mai ales in vaile larg deschise in portiunea superioara si puternic inclinata de pe versantul estic (de ex: Valea Cheii de sub Grind), pe abrupturile situate sub zonele de cornise (de ex: sub varfurile Timbalul Mare, Timbalul Mic).

Bibliografie:
* Cristea, Emilian - Piatra Craiului, Editura Sport-Turism Bucuresti, 1984

Data actualizarii: 25.07.2008