Ghid montan Muntii Persani - Codlei

Flora

Pozitia geografica, conditiile litologice si pedoclimatice variate ale acestor munti josi, dar si absenta padurilor de conifere au determinat instalarea unei flore diverse. Fagul(Fagus silvatica), gorunul(Quercus petraea) si carpenul(Carpinus betulus) ocupa cele mai mari suprafete.

Culmile calcaroase, mai calde, situate mai ales in nord-vestul muntilor Persani, abunda in elemente termofile ca stejarul pufos (Quercus pubescens) pe Magura Cuciulatei, mojdreanul (Fraxinus ornus), cornul (Cornus mas), rasura (Rosa gallica), viorea alba (Viola alba), iarba sarpelui (Echium rubrum), nagara (Stipa capillata) si altele. Printre endemismele carpatice se numara garofitele albe de stanca (Dianthus spiculifolius), florile azurii ale crucii voinicului(Hepatica transsilvanica) si cadelnitei (Campanula carpatica), toate pe calcare, precum si inflorescentele rosii ale mierii ursului (Pulmonaria rubra) sau cele galbene de tataneasa (Symphytum cordatum), piciorul cocosului (Ranunculus carpathicus), creasta cocosului (Dentaria glandulosa) si raritatea locala de mur (Rubus persanimontis).

Dintre speciile ocrotite fac parte laleaua pestrita sau bibilica cu flori rosii-pestrite (Fritillaria meleagris), bulbucii galbeni (Trollius europaeus), dediteii violeti (Pulsatilla montana), daria (Pedicularia sceptrum carolinum), specie rara de mlastini nordice, crucea voinicului etc.

Stejarul se gaseste rar, in grupuri compacte, exemplare batrane din pasunile apropiate de Maierus, Bogata, Dumbravita. Gorunetele urca pe versantele insorite pana spre varfuri. In stratul arbustiv apare paducelul (Crataegus monogyna), alunul (Coryllus avellana), lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), ienuparul (Juniperus communis), afinul (Vaccinium myrtillus), iar in stratul ierbaceu, paiusul de munte (Festuca drymea), rogozul, horistile, floarea pastilor (Anemone nemorosa), splinuta (Solidago virgaurea), tataneasa si altele.

In Persanii centrali, fagetele ocupa cele mai intinse suprafete, avand o dezvoltare mare pe versantii vestici si nordici, unde pornesc chiar din lunca Oltului. La limita inferioara se amesteca cu gorunul si carpenul, iar la cea superioara cu molidul si bradul. In fagete, care alcatuiesc paduri bine conturate, o frecventa redusa o au ulmul de munte (Ulmus montana), artarul (Acer plantanoidos),

paltinul (A.pseudoplantanus), scorusul (Sorbus aucuparia), frasinul. Arbustii-cununita, caprifoiul, paducelul, alunul, murul au o vigurozitate slaba. Sub frunzisul des al acestor paduri, vegetatia ierbacee rara este reprezentata prin paiusul de munte, rogozul (Carex acutiformis), vinarita (Asperula adorata), clopoteii (Campanula persicifolia), pupezele (Lathyrus vernus), creasta cocosului, macrisul iepurelui, fragii, iar in raristi se ivesc mestecenii.

Pajistile cu paius rosu (Festuca rubra) si paius (Agrostis rupestris) de pe culmile dezpadurite sunt folosite ca pasuni si fanete. Galeriile vailor Oltului, Homoroadelor, Bogatei, Comanei, Sincai au in componenta: anin negru (Alnus glutinosa), fag, carpen, stejar, plop, salcie, mai ales in regiunile inalte, iar in zonele cu inaltimi reduse domina salcetele. Zonele mlastinoase sunt marcate de pamatufurile albe ale bumbacaritei (Eriophorum vaginatum). In baltile Oltului si Homorodului sunt ascunse trestii, rogoz, nuferi, stanjenei galbeni si mana de apa. Plantatii de pin silvestru si pin negru se alfa indeosebi pe versantii sudici, iar cu larita, brad si molid pe saua Vladenilor, bazinul Hamaradiei si Crizbavului. Anual afinele si zmeura sunt colectate la Camana de Sus, iar ciupercile la Augustin.

Data actualizarii: 17.05.2014