Ghid montan Muntii Mehedinti

Vecinătatea cu Marea Mediterană face ca zona Banatului montan, a bazinului Cernei și chiar a Munților Mehedinti să beneficieze de influența climei blânde din jurul acestei mări. Cu cât pătrundem mai mult pe culoarul Cernei clima capătă tot mai mult caracteristicile zonei montane.

Munții Mehedinți sunt acoperiți în mai mică parte de păduri decât vecinii lor, munții Cernei, și insolația mai accentuată a suprafețelor lipsite de vegetație, sporite de lipsa apelor de suprafață, conduc la aspecte mai aride ale climei.

Ținând cont de complexitatea reliefului, a efectului de culoar longitudinal și a influențelor venite din partea celor două lacuri de acumulare de pe Cerna, în aria de cuprindere a celor masivului se întâlnesc cca. 10 tipuri de climă: topoclimatul de vale îngustă, de culme principală, de versanți umbriți, de versanți însoriți etc.

Precipitațiile mai abundente, atât vara cât și iarna, sunt aduse de curenții de aer ce vin dinspre vest. Nebulozitatea este mică, pe parcursul unui an fiind peste 150 de zile însorite.

Vânturile dominante sunt cele din Sud și Sud-Vest, ele aducând o îmblânzire a climei chiar și în sezonul rece. Ziua se simte briza dinspre Valea Cernei spre creste, iar noaptea dinspre munte spre vale. Frecvența furtunilor de vară este foarte mică.

O caracteristică deosebită este ionizarea aerului cu sarcini negative. Fenomenul apare în special pe Valea Cernei și se datorează radioactivității apelor termale și a stâncilor granitice de pe versanți, a căderilor de ape în cascade, a prezenței codrilor seculari și a unor adevărate păduri de ferigi în zona acestor munți. Acestea duc la o calitate terapeutică a aerului, ca la altitudini de 3000m, aerul ozonat din stațiunea Băile Herculane fiind comparabil cu cel din stațiunea Davos din Elveția.