Ghid montan Muntii Lotrului

Flora

Între punctul cel mai de jos al Munţilor Lotrului (Gura Lotrului - 304 m) şi vârful cel mai înalt (Ştefleşti - 2 242 m), învelişul vegetal al acestor munţi cunoaşte aproape întreaga gamă de specii existente în Carpaţi. Se află atât plante inferioare (Talofite), cât şi superioare (Cormofite), pe care turistul le poate admira sau fotografia, iar specialistul poate revela - încă - elemente de noutate.

Pădurile constituie cea mai importanta parte a învelişului vegetal şi cuprind etajul nemoral şi etajul boreal.

Etajul nemoral este bine reprezentat în sectorul estic al Munţilor Ştefleşti, unde altitudinea redusă şi condiţiile climatice au determinat dezvoltarea pădurilor de foioase. Se întâlnesc păduri de gorun (Quercus petraea) sau de gorun în amestec cu alte specii, ca: plopul (Populus nigra), carpinul (Carpinus betuluş), jugastrul (Acer campestre) şi mesteacănul (Betula verrucosă). Astfel de păduri întâlnim în bazinul văii Vasilatu, pe valea Călineşti, în bazinul inferior al văii Pâscoaia, ele având o productivitate mai mare pe versanţii vestici, estici sau nordici. Pe versanţii sudici aceste păduri au o slabă productivitate, datorită pantei mari a versanţilor şi degradării puternice a rocilor care împiedică formarea unui strat mai gros de sol.

Ca altitudine, gorunul urcă până la circa 700-800 m, de la această altitudine (şi, pe alocuri, chiar mai jos) instalându-se fagul (Fagus silvatica). El formează păduri pure (făgete) sau păduri de amestec în care se întâlnesc paltinul (Acer pseudoplatanus), mesteacănul (Betula verrucosă), frasinul (Fraxinus excelsior) şi altele care, toamna, ne desfată cu culorile de pastel ale frunzelor, întâlnim astfel de imagini, la vreme de toamnă, pe Molivişul Mare, Păltinoasele, Gruiul Ursului, Plaiul Măceşului, Culmea Proienilor etc.

De la 1300 m altitudine, fagul cedează treptat locul răşinoaselor ce constituie etajul boreai. Dintre acestea, ponderea cea mai mare o are molidul (Picea excelsa) care formează păduri închegate în bazinele pâraielor Pravăţu, Baiu, Goaţa Mare, Haneşu, Balindru, Hoteagu, Conţu, Sadu, Frumoasa, Bradul (Abies alba) ocupă areale reduse în cadrul molidişurilor, întâlnindu-se în bazinele unor pâraie, ca Rânjeul, Voineşiţa, Dobrun şi altele.

Mult mai rar se întâlneşte laricele (Larix decidua var. polonica), care formează mici insule pe Cioaca Dobrunului, pe Pleaşa, Stricatu, Buceciu etc.

Zona alpină este reprezentată prin ceea ce oamenii cunosc sub numele de „golul aipin". Se desfăşoară de la altitudinea de 1800 m în sus, aceasta reprezentând limita superioară a molidişurilor, şi sunt reprezentate de pajişti subalpine, alcătuite

în cea mai mare parte din graminee, între acestea, specia dominantă este ţepoşica (Nardus stricta), element neconsumat de animale, constituind o adevărată calamitate a păşunilor, care încă rezistă pe suprafeţe mari din cuprinsul vârfurilor Piatra Albă, Ştefleşti, Dobrun, Sterpu ş.a. Alături de aceasta se mai întâlnesc şi alte graminee ca: păiuşul roşu (Festuca rubra), iarba iepurelui (Phleum alpinum ssp. comutatum), iarba vântului (Agrostis capillaris) ş.a.

Prin luna iunie, înainte de urcarea oilor, pe culmile înalte ale Ştefleştilor, Balindrului, Negovanului, ca şi întinsele platouri din Tâmpele şi Larga, întâlnim covoare de flori galbene (Ranunculus alpestris, Potentilla iernata), aparţinând unor specii pitice ce cresc în aceste zone bătute de vânturi. Ele s-au adaptat să-şi încheie ciclul de viaţă înainte de a fi păşunate, reuşind astfel să supravieţuiască în aceste vitrege condiţii, spre marea încântare a drumeţilor iubitori de natură.

Arbuştii ocupă un loc important în cadrul vegetaţiei din etajul subalpin. Tufişurile de bujor de munte (Rhododendron kotschi) ocupă jgheaburile şi hornurile stâncoase din Zănoaga Cristeştilor, Căldarea Jipoasă, circul Steaja, căldările de la izvoarele Balindrului etc. Arinul de munte (Alnus viridis) se întâlneşte de asemenea în văile şi jgheaburile umede din etajul subalpin, până aproape de culme. Dar cea mai largă răspândire o mai au încă jnepenişurile. Jneapănul (Pinus montana ss. mughus) este o importantă plantă medicinală dar în egală măsură şi poate şi mai mult, are cel mai important rol ceologic în etajul subalpin din Carpaţi.


Data actualizarii: 14.05.2014