Ghid montan Muntii Lotrului

Clima

Clima Munţilor Lotrului este similară celorlalte masive din lanţul Carpaţilor Meridionali, dar cu particularităţile condiţionate de poziţia pe care o ocupă în ansamblul acestora. Pendularea maselor de aer generează aspecte deosebite de tîmp dintr-o parte m alta a masivului, iar altitudinea se reflectă în etajarea parametrilor climatici, implicit a vegetaţiei, solurilor şi altor aspecte fizico-geografice.

Temperatura medie anuală scade altitudinal, de la 1O grade C - la poalde estice ale masivului, până la 1 °C pe culmile de peste 2 000 m, cu un gradient mediu de 0,5°C/100 m (fig 1). Iarna, în ianuarie, temperaturile medii se dispun în intervalul -3...-9°C, iar vara, în iulie, între 18...8°C pentru acelaşi ecart de altitudine.
Minimile termice absolute sunt determinate de invaziile de aer rece arctic sau continental; ele pot să coboare la valori de -30°C în timpul iernii şi până în jur de 0°C vara. Temperaturile maxime sunt legate în mare măsură de anticiclonii est-european şi nord-african care favorizează advecţia aerului caid şi uscat din S şi E şi pot depăşi iarna 10°C şi vara 30°C.

Precipitaţiile atmosferice sunt legate de invaziile de aer umed şi prezintă o distribuţie neuniformă în timp. Media anuală creşte progresiv cu altitudinea, de la circa 700 mm în defileul Oltului, la peste 1100 mm în zona culmilor ce depăşesc 2 000 m.

Primele ninsori se produc, în medie, la sfârşitul lunii septembrie, în zona înaltă, întârziind până la începutul lunii decembrie în zonele joase periferice.

Ultimele ninsori au loc spre sfârşitul lunii martie în zonele mărginaşe şi spre sfârşitul lunii mai în zonele de creastă. Numărul mediu de zile cu ninsori creşte în altitudine de la circa 30 la peste 80. Pe acelaşi ecart altitudinal, stratul de zăpadă se menţine în medie de la 60 la 180 zile, favorizând practicarea sporturilor de iarnă.
Grosimea stratului de zăpadă depăşeşte 40-50 cm. Pe pantele expuse vântului este mai subţire, dar poate să ajungă la ordinul metrilor în zonele adăpostite de pe versanţii sudici, unde acoperă câmpurile de jnepeni. Vânturile şi gerurile care urmează unor zile mai calde duc la formarea crustei.

Vânturile dominante în zona înaltă sunt din N, NV şi SV, cu viteze medii de 5-6 m/s. Vitezele maxime ale rafalelor depăşesc adesea 40 m/s. Situaţiile de calm sunt rare. Odată cu scăderea altitudinii, orientarea culmilor şi văilor canalizează curenţii de aer şi deci modifică local direcţia generală a vânturilor. În acelaşi timp se înregistrează şi o scădere a intensităţii acestora. În extremitatea NE, la Boiţa, predomină vânturile de S şi SV, urmate de cele de N şi NE, cu viteze mai mici de 4 m/s în intervalul iulie-august şi de peste 4 m/s în februarie-aprilie şi octombrie-decembrie. Pe valea Sadului sunt frecvente vânturile din SV, iar pe Lotru cele de V şi de E.

Data actualizarii: 14.05.2014