Ghid montan Muntii Latoritei

Hidrografie

Constituţia litologică a Munţilor Latoriţei, ca şi evoluţia geologică a teritoriului au favorizat în mare măsură dezvoltarea unei bogate reţele hidrografice. Prezenţa şisturilor şi mai cu seamă a celor de epimezozonă (filite, şisturi cloritoase, şisturi grafitoase etc.), puternic fisurate, face ca întreaga zonă muntoasă să fie un adevărat rezervor de apă. Numeroase izvoare, situate între 1700 şi 1900 m, dau naştere la pîraie ce-şi duc apele spre cele două mari artere colectoare: Lotru şi Latoriţa.

De pe teritoriul Munţilor Latoriţei, Lotrul, care izvorăşte din Munţii Parîng, adună mai întîi apele afluenţilor care drenează versantul vestic (Coasta Petresii, Pîrîul Lacului, Pîrîul Dorului, Pîrîul Stînii, Cărbunele, Pîrîul Crucii, Căşăria şi Ştefanu), aliniindu-se pe dreapta pînă la Obîrşia Lotrului.

Pîrîul Mînăileasa, afluent important al Lotrului în acest sector, îşi adună buchetul de izvoare de sub Culmea Nopteasa, de sub Curmătura Vidruţei şi de sub Vîrful Mînăileasa Mică, conducîndu-şi apele pe o vale aproape rectilinie pînă la Lotru.

Afluentul cel mai de seamă al Lotrului, Latoriţa, ia naştere mai sus de actualul lac Galbenu prin unirea Latoriţei de vest cu Muntinu şi apoi cu Urdele (Latoriţa de jos) după ce fiecare dintre acestea au coborît, pe alocuri în cascade, o diferenţă de nivcl de peste 400 m. Cea mai mare cascada (Moara Dracilor) se află pe Latoriţa de vest, la cîtevă sute de metri înainte de confluenţa cu Muntinu, şi îşi prăvăleşte apele într-o jerbă înspumată de la cca 20 m înălţime. Pe valea Urdele se află Cascada Boruncioaia. mai putin cunosrută, fiind înconjurată de pădure. Zgomotul pe care îl face căderea apei se aude de la distanţă, mai ales cînd debitul apei este crescut.

La Ciunget, Latoriţa primeşte un afluent de seamă pe partea stîngă, Rudăreasa, care îşi adună apele de sub Culmea Fratoşteanu-Repezi, de la altitudinea de 1750 m, taie bara de calcare de la Pietrele Albe şi curge apoi domol printr-o vale aproape rectilinie pînă la confluenţă (600 m altitudine). Debitul actual al majorităţii pîraielor din bazinul Latoriţei şi Lotrului superior este mult diminuat prin captarea apelor şi dirjiarea lor prin galerii spre lacul de acumulare Vidra.

Lacurile de acumulare, apărute în ultimul deceniu ca urmare a amenajării hidroenergetice a rîului Lotru, constituie importante obiective de interes economic, dar şi puncte de atracţie turistică.

Lacul Vidra situat pe Lotru, în fosta depresiune intramontană Puru, la altitudinea de 1290 m, este cel mai mare, avînd o suprafaţă de peste 1000 ha şi un volum de 340 milioane metri cubi de apă. Este înconjurat de păduri dese de molid şi constituie o atracţie şi pentru pescarii amatori, fiind populat cu păstrăv indigen şi curcubeu.

Lacul Balindru este situat pe Lotru, în aval de Vidra, la confluenţa pîrîului Balindru cu Lotru (alt. de 1030 m) şi are un volum mai mic (0,67 milioane m3), apele sale fiind pompate în lacul Vidra.

Pe valea Latoriţei au luat fiinţă, de asemenea, două lacuri de acumulare: lacul Petrimanu (alt. 1130 m), situat la confluenţa cu Pîrîul lui Tocan, cu un volum de 1,9 milioane m3 şi Lacul Galbenu (alt. 1304 m), ce îşi oglindeşte apele sub poalele pădurii de molid, cu un volum de 2 milioane m3. Apele acestor lacuri sînt dirijate prin galerii săpate sub Munţii Latoriţei, spre lacul Vidra, care constituie rezervorul principal al sistemului hidroenergetic Lotru.


Bibliografie:
* Dr. Ploaie Gheorghe - Muntii Latoritei - Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

Data actualizarii: 08.07.2010