Ghid montan Muntii Latoritei

Ca şi în celelalte masive muntoase care aparţin Carpaţilor Meridionali, învelişul vegetal este etajat în funcţie de altitudine, cuprinzînd atît zona forestieră, cît şi cea alpină.

Zona forestieră, ocupînd o suprafaţă întinsă, dispusă mai cu seamă la periferia masivului, este de asemenea etajată, în cuprinsul său distingîndu-se etajul nemoral (al pădurilor de foioase) şi etajul boreal (al pădurilor de conifere). Pădurile de foioase sînt alcăturte în principal din fag, mesteacăn şi paltin.

Etajul molidişurilor înconjură ca o bandă permanent verde şi întunecată regiunea înaltă, urcînd pînă la peste 1800 m altitudine. În pădurile de molid (Picea excelsa) întîlnim alături de muşchi (Polytricum commune), Hylocomium splendens, Pleurozium schreberi, Dieranum scoparium etc.) unele plante ierboase adaptate la condiţii reduse de luminozitate, cum sînt: măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), vulturica (Hieracium transsilvanicum), clopoţeii (Campanula abietina), horştii (Luzula silvatica), degetăruţii de munte (Soldanella montana) şi altele.

Etajul subalpin, instalat pe podzoluri ferico-aluviale şi brune, se caracterizează prin prezenţa jnepenişurilor (Pinus montana ssp. mughus), care ocupă suprafeţe întinse pe versanţii nordici şi pe vîrfurile Bora, Miru, Puru, Zănoguţa şi Muntinu Mic, iar odinioară şi în căldările de la izvoarele Latoriţei. Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), ale cărui flori înroşesc coastele munţilor prin luna iunie, este răspîndit mai ales pe faţa estică a Vîrfului Fratoşteanu Mare, pe faţa nordică a vîrfului Puru, ca şi în căldarea Muntinului. Versantul estic al Vîrfului Puru adăposteşte tufărişuri de ienupăr (Juniperus sibirica).


Bibliografie:
* Dr. Ploaie Gheorghe - Muntii Latoritei - Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

Data actualizarii: 08.07.2010