Clima
Cu excepția văilor și microdepresiunilor de pe cuprinsul acestora, întregul lanț al Munților Latoriței se încadrează în climatul montan specific culmilor înalte ale Carpaților Meridionali. Deoarece vîntul dominant, determinat de principalele sisteme barice europene, este cel nord-vestic, mai expuse acțiunii acestuia sînt culmile nordice, versanții nordici și vestici, precum și zonele unde vîntul este canalizat prin șeile de altitudine redusă (Șaua Ștefanu - 1915 m; Șaua Pielrile - 1790 m etc.). Toată partea sudică a culmii principale este mai adăpostită față de vînt și în același timp mai expusă razelor soarelui.
Temperatura medie anuală este de -8°C în luna ianuarie și de +7°C în iulie pe culmile înalte, valorile fiind mai crescute în așezările de vale. Totuși toamna tîrziu și iarna, mai ales în regim anticiclonic, aerul rece se menține pe văi, incluzînd și arealul așezărilor Voineasa și Ciungetu, determinînd o vreme rece, cu depunere de chiciură.
Precipitațiile înregistrează valori medii de 1300-1400 mm anual, fiind mai crescute în lunile iunie-iulie și octombrie-noiembrie. Grosimea stratului de zăpadă atinge în medie 30-70 cm pe firul văilor, pînă la altitudinea de 1200 m, și l-3 m în golul alpin, unde este expusă viscolului și are deci o grosime neuniformă. In februarie-martie zăpada de pe culmi are de obicei o crustă de gheață ce permite deplasarea cu ușurință pe suprafața sa.
În căldările de la izvoarele Latoriței, zăpada persistă pînă la sfîrșitul lunii iulie sau pînă în august în porțiunile adîncite, unde stratul acumulat atinge cîțiva metri. In așezările de la poale (Voineasa, Ciunget) iarna are caracter blînd, cu ninsori liniștite, fără viscole. Zăpada se menține uneori pe brazi dînd un farmec deosebit locurilor în acest anotimp.
Pertoada cea mai favorabilă excursiilor, din punct de vedere climatic, este de la sfîrșitul lunii august pînă la începutul lunii noiembrie, cînd vremea se mai stabilizează și atmosfera devine mai clară. În plus, luna octombrie oferă o mare varietate de culori pînă la altitudinea de 1300 m, spre marea satisfacție a fotografilor amatori.
Bibliografie:
* Dr. Ploaie Gheorghe - Muntii Latoritei - Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987
Data actualizarii: 08.07.2010