Ghid montan Muntii Latoritei

Cu excepţia văilor şi microdepresiunilor de pe cuprinsul acestora, întregul lanţ al Munţilor Latoriţei se încadrează în climatul montan specific culmilor înalte ale Carpaţilor Meridionali. Deoarece vîntul dominant, determinat de principalele sisteme barice europene, este cel nord-vestic, mai expuse acţiunii acestuia sînt culmile nordice, versanţii nordici şi vestici, precum şi zonele unde vîntul este canalizat prin şeile de altitudine redusă (Şaua Ştefanu - 1915 m; Şaua Pielrile - 1790 m etc.). Toată partea sudică a culmii principale este mai adăpostită faţă de vînt şi în acelaşi timp mai expusă razelor soarelui.

Temperatura medie anuală este de -8°C în luna ianuarie şi de +7°C în iulie pe culmile înalte, valorile fiind mai crescute în aşezările de vale. Totuşi toamna tîrziu şi iarna, mai ales în regim anticiclonic, aerul rece se menţine pe văi, incluzînd şi arealul aşezărilor Voineasa şi Ciungetu, determinînd o vreme rece, cu depunere de chiciură.

Precipitaţiile înregistrează valori medii de 1300-1400 mm anual, fiind mai crescute în lunile iunie-iulie şi octombrie-noiembrie. Grosimea stratului de zăpadă atinge în medie 30-70 cm pe firul văilor, pînă la altitudinea de 1200 m, şi l-3 m în golul alpin, unde este expusă viscolului şi are deci o grosime neuniformă. In februarie-martie zăpada de pe culmi are de obicei o crustă de gheaţă ce permite deplasarea cu uşurinţă pe suprafaţa sa.

În căldările de la izvoarele Latoriţei, zăpada persistă pînă la sfîrşitul lunii iulie sau pînă în august în porţiunile adîncite, unde stratul acumulat atinge cîţiva metri. In aşezările de la poale (Voineasa, Ciunget) iarna are caracter blînd, cu ninsori liniştite, fără viscole. Zăpada se menţine uneori pe brazi dînd un farmec deosebit locurilor în acest anotimp.

Pertoada cea mai favorabilă excursiilor, din punct de vedere climatic, este de la sfîrşitul lunii august pînă la începutul lunii noiembrie, cînd vremea se mai stabilizează şi atmosfera devine mai clară. În plus, luna octombrie oferă o mare varietate de culori pînă la altitudinea de 1300 m, spre marea satisfacţie a fotografilor amatori.


Bibliografie:
* Dr. Ploaie Gheorghe - Muntii Latoritei - Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

Data actualizarii: 08.07.2010