Ghid montan Muntii Ciuc

Asupra denumirii acestei unitati muntoase exista inca pareri impartite. Vintila Mihailescu (1963) se opreste asupra denumirii de Muntii si Munceii Trotusului, pentru toata regiunea dintre Trotus si Oituz. In ceea ce ne priveste, optim pentru denumirea de Muntii Ciucului, intrucat bazinul hidrografic al Trotusului este mult mai extins, cuprinzind si alte unitati (muntii Tarcaului, Gosmanului si Berzund, la nord de riul Trotus, iar la sud muntii Ciucului si Nemirei); depresiunea intramontana a Ciucului constituie o limita naturala extrem de clara, ce corespunde integral regiunii de care ne ocupam; particularitatile morfometrice, morfologice si orohidrografice sint, pe ansamblu, asemanatoare.

Muntii Ciucului apartin grupei centrale a Carpatilor Orientali, fiind situati in partea central-sudica a acesteia, unde se constituie intr-o unitate muntoasa delimitata pe flancul vestic de aproape toata Depresiunea Ciucului. Aceasta grupare montana are o orientare generala nord-sud, conforma, in linii mari, structurilor majore ale flisului carpatic. In teritoriu, se prezinta sub forma unui imens triunghi isoscel, cu baza spre depresiunea intramontana a Ciucului. In linie dreapta (pe directia nord-sud) ating peste 50 km lungime, iar in latime inregistreaza aproape 44 km, in dreptul latitudinii orasului Miercurea-Ciuc. Suprafata totala a acestui ansamblu montan este de aproximativ 1 250 km2.

Coordonatele geografice ale Muntilor Ciucului sint cuprinse intre 46°11' si 46°40' latitudine nordica si 25°48', respectiv 26°25' longitudine estica, ocupind o parte din teritoriile administrative ale judetelor Bacau si Harghita.
Compartimentele depresionare ale Ciucului, Casinului Nou si Comanestilor, pasurile, unele sei si curmaturi adinci, valea larga a Piriului Rece, continuata cu cea a Trotusului si valea Uzului, reprezinta arii de discontinuitate geografica relativa", ce separa acesti munti de unitatile vecine.
Limita nordica porneste din valea superioara a Oltului (confluenta cu piriul Fintina lui Gal), trece prin inseuarea frumos conturata din Poiana Tarcau (1 300 m altitudine), apoi pe la obirsia piriului Iavardi si se termina in valea superioara a Piriului cu Fagi. In lungul acestei linii de demarcatie se face trecerea, aproape pe nesimtite, spre Muntii Hasmas.

Limita de vest este clar exprimata si urmareste cursul Oltului superior, din aval de orasul Balan pina la Sindominic; mai la sud, culmile prelungi ale muntelui pierd treptat din altitudine, iar formatiunile flisului se afunda sub depozitele pleistocenului superior si holocenului inferior din bazinul Ciucului, pe o linie ce trece prin apropierea localitatilor Mihaileni, Frumoasa, Delnita, Pauleni-Ciuc, Miercurea-Ciuc, Sincraieni, Ciucsingeorgiu, Sinmartin si Cozmeni.

In sud, prin intermediul pasului Casin (870 m) si al Depresiunii Casinul Nou, se face trecerea spre Muntii Bodoc, ingustarea ariei montane sub 5-6 km, corelata cu o lasare axiala generala a acestor munti ai flisului din sud, constituie criterii clare de separare a grupei centrale de cea de la curbura Carpatilor Orientali.

In sud-est, valea superioara a Casinului (tributar Oltului prin intermediul Riului Negru), cit si cea a Uzului (aval de punctul "La Ocolis") formeaza limita cu Munceii Repatului si, respectiv. Muntii Nemira.

In est, ultimele culmi si ramificatii ale Masivului Carunta coboara progresiv, formatiunile litologice ale flisului oligocen fiind prinse sub depozitele depresiunii tectono-erozive a Comanestilor, pentru ca pe rama nord-estica, Trotusul, intre Ghimes-Faget si Asau, sa se interpuna intre domeniul Muntilor Ciucului si cei ai Tarcaului.

Unitari pe ansamblu, Muntii Ciucului se impart in urmatoarele compartimente cu valente turistice proprii: Muntii Ciucului de Nord (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Noscolatului), Muntii Ciucului Mijlociu, Muntii Ciucului de Sud si Masivul Carunta.

Muntii Ciucului de Nord sint limitati pe flancul vestic de valea superioara a Oltului si compartimentul Danesti al Depresiunii Ciucului, iar pe cel estic de Valea Rece si afluentul sau, Piriul cu Fagi. Prin intermediul inseuarii foarte largi de la Poiana Tarcau se face trecerea spre Muntii Hasmas.

In sud, aceasta subunitate se opreste in pasul Ghimes (1155 m) si valea superioara a Trotusului.
Muntii Ciucului Mijlociu se afla in partea centrala a regiunii, prezentindu-se sub forma unor culmi sinuoase, dominate de culmea principala orientata pe directia general nord-sud. Relieful pierde din masivitate, dar cistiga in fragmentare, din culmea principala desprinzindu-se unele ramificatii secundare prelungi, care se estompeaza, treptat, in preajma Depresiunii Ciucului. Valea Ciughetului si seria inseuarilor dintre Ciughet si Cosnea ii separa de Masivul Carunta, iar la sud, piraiele Ciobanul (afluent al Trotusului) _si Toplita (afluent indirect al Oltului), cu inseuarea dintre ele, ii despart de compartimentul sudic.

Muntii Ciucului de Sud sint mai redusi sub aspect altitudinal, afundarea axiala a muntilor flisului de la curbura fiind evidenta chiar din acest sector. In ansamblu, acest compartiment se prezinta sub forma unor culmi putin masive si usor accesibile.

Masivul Carunta, bine impadurit, ocupa extremitatea estica a regiunii, acoperind teritoriul dintre Trotus si Uz, fiind strabatut de vaile transversale ale Suitei si Ciobanului.

Data actualizarii: 10.05.2014