Prezentare
Munții Călimani aparțin lanțului vulcanic ce căptușește latura interna a Carpaților Orientali, situat în zona de contact a munților de increțire cu marile depresiuni de prăbușire ale Transilvaniei și Panoniei.
Călimanul (inclusiv Gurghiu și Harghita) se încadrează în grupa sudică a celor mai tineri munți din țara noastră, cu cratere stinse acum circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format în Pliocenul
superior (finele Neogenului-Terțiar).
Intensa activitate vulcanică neogenă a dus la apariția unor imense acumulări de lavă desfășurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul țării noastre). Constituit din alternanțe de lave, aglomerate și cenușă (stratovulcan), Călimanul aparține grupei sudice - cea mai importantă masă vulcanică - cu o suprafață de aproximativ 6.400 km2, cu lățimea de circa 40 km (peste 50 în sectorul Călimanului) și lungimea de aproape 160 km.
Acest masiv este caracterizat prin prezența celor mai mari altitudini (Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m), care coboară treptat către Tușnad (Ciomatu alt 1.301 m). În acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse parțial de eroziune, dar mai ales datorită prăbușirilor care au dus la deschiderea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km în Căliman).
Așezare și limite:
Călimanul ocupă partea nord - vestică a grupei centrale a Carpaților Orientali, reprezentând cel mai extins masiv vulcanic din țara noastră. El se desfasoară pe direcția nord-vest - sud-est, fiind delimitat la miazănoapte de zona depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) și munții mărunți ai Bârgaului; la est - șirul depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separa de munții înalți ai Bistriței și de munceii Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Mureșului constituie limita spre munții vulcanici ai Gurghiului; în vest - piemontul colinar al Călimanului face trecerea spre partea estică a Podișului Transilvaniei.
Limita septentrională este greu de trasat, datorită caracterelor complexe ale unităților ce vin in contact: zona Călimanului în sud și aceea a Munților Bârgau și Depresiunea Dornelor în nord.
Ea trece la nord de Dealul Tănasa (1001 m), intersectează cursul mijlociu al văii Pietroasa de Jos, urcând spre nord până la localitatea Bistrița Bârgăului. În continuare, către est, urmărește valea Bistriței până în apropiere de Colibița, de unde se abate spre sud și întretaie cursul superior al Pănulețului și pârâul Colbul, pe sub Vârful Țiganca. Limita se orientează către nord-est, ocolind Vârful Dalbidanu (1648 m), Vârful Tomnatec (1542 m), Vârful Buba (1670 m) și traversând cursul superior al râului Dorna până în valea Negrișoarei, pe care o însoțește către nord până la Măgura Mică (1226 m), ocolind în continuare, pe la nord - nord-est, Vârful Buza Șerbii (1530 m). Spre comuna Șaru Dornei, limita sud-estică a depresiunii cu același nume pătrunde adânc în masiv până în apropiere de confluența pârâului Hăiții cu Neagra Șarului, de unde se abate către nord-est, pe lângă Piciorul Cerbului (1650 m) și piciorul Țiganului (1700 m), până în valea Călimănelului.
Limita estică marchează contactul dintre munții cristalini ai
Bistriței și masivul vulcanic al Călimanului. De la localitatea Panaci ea se indreaptă către sud-est de-a lungul pârâului Călimănelul și străbate depresiunile Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului și cea a Topliței, până la localitatea cu același nume.
Limita sudică este jalonată de valea transversală a Mureșului (defileul Toplița - Deda), care separă Călimanul de Munții Gurghiului, formată dintr-o serie de bazinete presărate de așezări umane, între care se interpun sectoare mai înguste, cu aspect de chei.
Limita vestică începe la nord de Dealul Tănase, trece pe la vest de vârfurile
Paltinului sau Pârjoliturii (1147 m), Dealul Negru sau Raglitci (1152 m), Pleșa (1136 m), Bistrei (1144 m), la sud de Dealul Vătavii până în valea Bistrei, pe care o urmărește până la confluența cu Mureșul. Contactul Călimanului cu Podișul Transilvaniei se face prin intermediul unei prispe largi - Piemontul Călimanului - ce realizează trecerea spre depresiunile Livezile - Bârgău, Budac, Deda - Porcești delimitate la vest de Culmea Șieului și alte coline din dealurile Bistriței. Această delimitare corespunde Masivului Căliman privit ca unitate montană propriu-zisa, dar, din punct de vedere turistic, aria lui de influență gravitează spre Vatra Dornei (punct de plecare în traseele 1 și 8), cuprinzând Țara Dornelor (drenată de râurile Neagra Șarului și Dorna cu Dornișoara).
Situată pe flancul nordic al masivului, Țara Dornelor coboară treptat alcătuind o depresiune largă, cuibărită în inima munților.
Spre nord-est zona de influență cuprinde și valea Bistriței cu stațiunea climaterică Colibița - poarta de intrare spre potecile ce duc spre creasta înaltă a Călimanului.
Data actualizării: 10.05.2014