Ghid montan Muntii Bucegi

Rezervatii

Toate studiile efectuate în zona masivului Bucegi, au reflectat bogăția de specii și familii reprezentate, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestui complex de forme, asociații și peisaje. Deși au militat intens pentru realizarea rezervațiilor naturale și științifice, cu rol educativ și științific, toți cei care și-au dedicat o parte din viața Bucegilor, nu au putut vedea decât o palidă recunoștință - în 1935 o parte din masiv este inclus în lista ariilor protejate din România, cu statut de Parc Național. La acesta se adaugă încă două rezervații din bazinul Ialomiței și câteva puncte fosilifere din sud.

Toate însă numai pe hârtie, deoarece lipsa unui sistem integrat de management al ariilor protejate și datorită presiunii fantastice pe care "turismul sindical" a exercitat-o asupra Bucegilor, astăzi vedem binefacerile "epocii de aur" asupra unuia dintre cele mai frumoase și interesante masive montane din România. Facilitățile oferite de Bucegi și nemaîntâlnite în altî parte - stânci golașe și abrupturi impresionante lângă platouri line, poteci șerpuitoare și cascade uruitoare, păduri umbroase și poiene pline de lumină, accesul atât de facil din orice direcție, posibilitatea de a continua traseele turistice către alte masive, au făcut mai mult rău decat bine Bucegilor. Lipsa de interes a autorităților vremii, dorința de a oferi clasei muncitoare posibilități de recreere fără a ține cont de nevoile generațiilor următoare și lipsa unui cadru adecvat ca membrii comunităților locale să poată interveni, au creat haosul actual.

Cea mai mare zonă declarată rezervație din Bucegi ocupă o suprafață de 4400 ha și se întinde pe abruptul exterior al masivului, de la Sinaia până în șaua Strunga. Rezervația Peștera Ialomiței (225 ha) ocupă zona forestieră de pe munții Cocora și Bătrâna și include pădurea Cocora, peștera Ialomiței cu împrejurimile, cheile Urșilor și ale Peșterii, valea Horoabei și zona subalpină a muntelui Bătrâna.
Sunt ocrotite aici, pe lângă toate formele carstice și molidișurile de pe munții Cocora și Bătrâna, tufărișurile de jneapăn, exemplarele de zimbru din valea Horoabei, pâlcurile de larice. În buruienișurile din cheile Urșilor și Valea Horoabei se întâlnește nopticoasa. Pe stâncăriile de pe calcarele înierbate apare, sporadic, secara de munte, element mediteranean- balcanic, alături de stânjenelul dacic.Rezervația Zănoaga (150 ha) cuprinde versanții sudic și estic ai muntelui Zănoaga și versantul drept al cheilor Zănoaga Mare. Pe brâne și pe grohotișurile calcaroase, cu un topoclimat specific, se dezvoltă o vegetație termofilă, cu unele elemente rare pentru țara noastră. Pe brâne apar unele pâlcuri întregi de Iris dacica. Mai sunt, de asemenea, ocrotite arboretul de molid din muntele Zănoaga, exemplarele de Pinus cembra și buruienișurile din cheile Zănoagei, unde se pot întâlni, de asemenea, specii rare.

Rezervația Babele are, pe lângă formele de eroziune diferențială - ca Ciupercile, Babele, Sfinxul - și o serie de asociații alpine cu argințică, ochiul găinii, iarbă roșie, micșunea de munte etc.

Rezervația Botanică Vârful Omu, situată la 2500 m altitudine, cuprinde o serie de asociații de tundră alpină, cu o specie endemică pentru Carpații Meridionali, Poa contracta, și specii de păiuș de munte, mierluță.
În afară de acestea mai sunt și alte plante ocrotite de lege printre care remarcăm - tisa, papucul doamnei, iedera albă, firuța, sângele voinicului de pe pantele munților Blana și Lăptici, ghințura galbenă de pe valea Horoabei, floarea de colț, specii de clopoței și garofițe roșii și pitice etc.
Dintre animale sunt ocrotite de lege capra neagră, râsul, vulturul pleșuv sur, cocoșul de munte etc.

Data actualizării: 07.05.2014