Prezentare
Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 kmp, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfașurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul Branului la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și destul de domol spre sud, până la contactul cu Subcarpații. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 - 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

Dinspre Izvorul Dorului și Ialomița, se întinde un platou înalt, acoperit cu pajiști alpine și jnepenișuri.Cei aproximativ 36 kmp (12 km lungime și 3 km lățime), formează un platou înclinat de la nord la sud, ce coboară de la cei 2350 m, în zona Babelor, până la cei 1700 m de la Oboarele și Dichiu. Cele două văi importante: Ialomiței și Izvorul Dorului, încadrează platoul ce este întrerupt doar din loc în loc de crestele munților Babele (2294 m), Cocora (2191 m), Lăptici (1872 m), Blana (1875 m), Oboarele (1707 m), Dichiu (1713 m). Spre sud se continuă platoul cu câteva vârfuri mai mici, coborând până deasupra comunei Moroieni, în plaiul Domnesc.
La vestul văii Ialomiței se întinde cealaltă ramură principală a masivului - cea desprinsă din vârful Omu, pornită la inceput către Doamnele (2402 m) și Bătrâna (2181 m), arcuindu-se apoi către sud prin Grohotișu (2168 m),
Strungile Mari (2089 m), Șaua Strunga (1909 m), Tătaru (1998 m), Deleanu (1904 m), Lucăcilă (1895 m), Zănoaga (1788 m).
În afara celor două ramuri principale, tot din zona vârfului Omu se mai desprind culmi scurte și abrupte. Către est pornește muntele Moraru, spre nord - vest Bucșoiu (2492 m) își ridică semeț crestele formând o parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești și Țigănești.
Valea Ialomiței își adună apele din pârâiele Bătrana, Doamnele, Obârșia, Șugări și se întinde prin centrul masivului formând Cheile: Urșilor, Peșterii Tătaru, Zănoaga, Orzea.
Data actualizării: 07.05.2014