Ghid montan Muntii Bucegi

Hidrografie

Acestea acumulează apa din precipitații, formând pâraiele ce se luptă cu stânca, modelând dantele și croind drum spre Prahova, oferind turiștilor motive de popas.

Dispunerea reliefului și regimul anual al precipitațiilor fac din masivul Bucegi un adevărat castel de ape. În general, rocile constituente rețin apele rezultate din ploi și din topirea zăpezilor, acestea infiltrându-se lent pentru a fi apoi redate, treptat, sub formă de izvoare care apar pe văi, la capete de strat, la baza calcarelor, a conurilor de grohotiș sau a morenelor frontale. Apele din platou sunt adunate de afluenții Prahovei. Spre aceasta arteră hidrografică se îndreaptă toți afluenții de pe dreapta, dintre valea Cerbului și Izvorul Dorului. Aceștia, deși au debite mici, au văi cu pante mari în profil longitudinal, de unde și numeroase praguri și cascade. Valea Cerbului, are un debit de 0,47 m3/s , restul afluenților: Valea Albă, Jepii, Urlătoarea, Peleș și Zgârbura având o contribuție mai mică la sporirea debitului râului principal, care la confluența cu Izvorul Dorului are 5,13 m3/s.

Râul Ialomiţa izvorăşte dintr-un circ glaciar de sub vârful Omu, străbate aproape prin centru perimetrul Munților Bucegi, apoi crește treptat, primind de-o parte și de alta o serie de afluenți până în localitatea Moroeni. Toponimul Ialomița se întâlnește cu aproximativ 550 m mai jos fată de nivelul izvoarelor sale, diferenţă altimetrică parcursă pe o distanţă de patru km. Prima parte este denumită Valea Bisericii, după ce trece prin Cascada Obârşiei devine Valea Obârşiei, apoi după ce colectează afluenţii Doamnele şi Şugările ajunge să se numească râul Ialomiţa.

Relieful parcurs se desfăşoară pe o diferenţă de nivel de cca. 1300 m (între 2505 m, Vf. Omu şi 1205 m în zona Scropoasa-Cheile Orzei).

Specificitatea este reprezentată de prezenţa unor plante endemice, iar identitatea spatiului este evidenţiată de o serie de formaţiuni geologice şi geomorfologice precum Omu, Sfinxul, Babele, Mecetul Turcesc, Turnul Seciului, aceste elemente contribuind la frumuseţea peisajului întâlnit. Bazinul hidrografic al Ialomiţei este reprezentat de pâraiele Bătrâna, Obârsia, Doamnele, Sugărilor, Horoaba, Coteanu, Lăptici, Lucăcilă, Zănoaga, Oboarele, Dichiu, Scropoasa, iar prin dizolvarea calcarului s-au format mai multe chei(Ursilor, Pesterii, Coteanu, Tătaru, Zanoaga, Orzea) şi peşteri (Peştera Ialomiţei, Peştera Mică, Peştera Urşilor şi altele), alternând cu bazinele depresionare Pestera, Padina, Bolboci şi Scropoasa. Pe traseul străbătut de Ialomiţa se întâlnesc două lacuri de baraj Bolboci şi Scropoasa. Potenţialul natural deosebit a impus necesitatea unor zone de conservare specială a ecosistemelor în interiorul Parcului Natural Bucegi.

Rezervaţiile naturale au un rol important în protejarea şi conservarea biodiversităţii, stabilind clar şi cadrul potrivit de dezvoltare al investitiilor în infrastructura turistică.

(autor: Dan Cristian (bigmac))

Data actualizării: 07.05.2014