Prezentare
Munții Aninei fac parte din marea unitate a munților Banatului, fiind situați în partea de vest a lor. În decursul timpului acești munți au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atașați munților Semenic. În prezent, această unitate muntoasă este cunoscută sub numele de Munții Aninei, după orașul cu același nume care se află în centrul lor.
Munții Aninei,, cu înălțimea cea mai mare în vârful Leordiș (1160 m), au o suprafață de 770 kmp și o formă alungită pe direcția NNE - SSV. În cadrul lor, cea mai mare suprafață, 600 kmp, o ocupă calcarele care se întind și în Munții Locvei, până la Dunare, fiind cea mai mare și cea mai compactă suprafață calcaroasă din țara noastră, 807 kmp. Deși au o înălțime mică, ei cuprind numeroase obiective turistice, care sunt căutate de turiștii români și străini. În partea de nord sunt despărțiți de culmile piemontane prelungi și joase (300 – 400 m) de la bordura Semenicului și de depresiunea Ezeriș de râul Bârzava.

Limita de est este formată din două sectoare distincte: în primul sector Bârzava, prin cursul superior, și Poneasca, până la confluența cu Minișul îi desparte de munții Semenic, care domină împrejurimile cu relieful său înalt; în al doilea sector, limita urmează linia sinuoasă a contactului dintre calcare și rocile care nu carstifică, șisturi cristaline și granite, din care sunt alcătuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domină dealurile amintite cu 150 - 200 m, începând din valea Minișului până în valea Nerei.
În partea de sud - vest, cheile adânci ale Nerei, cuprinse între confluența pâraielor Bresnic, la est, și Beu, la vest, cu Nera, formează limita dintre munții Aninei și munții Locvei.
Contactul cu dealurile Oraviței și depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcată de abruptul calcaros al munților Aninei care le domină cu 200 – 250 m, de la Nera până la nord de localitatea Gârliște, ce se desfășoară în lungul unei mari dislocații tectonice marcată de roci eruptive. La nord de Gârliște, limita vestică este pusă în evidență de ruptura de pantă dintre munte și depresiunea Lupacului, după care urmează văile Lupacul Mic și Bârzavița, până la confluența acesteia cu Bârzava.
Data actualizarii: 25.04.2014