Ghid montan Muntii Almajului

Geologie

Structura geologică a Munţilor Almăjului este rezultatul orogenezei alpine, evoluţia sa fiind strâns legată de cea a autohtonului danubian.

În precambrian, formaţiunile ce compun astăzi autohtonul danubian (Munţii Almăjului) funcţiona ca zonă de geosinclinal, suportând cicluri tectono-magmatice.

Ulterior, imensele depozite sedimentare şi magmatogene acumulate, au fost supuse metamorfismului regional, rezultând şisturi cristaline; concomitent, procesele magmatice au determinat punerea în loc a granitoidelor (Sicheviţa).

Sfârşitul paleozoicului corespunde cu exondarea generală a regiunii.

În mezozoic (jurasic), pe direcţia nord-sud iau naştere o serie de fose, care au suportat acumulari sedimentare. Una dintre acestea constituie astăzi zona Sviniţa-Svinecea Mare, iar acumulările unei alte fose, au fost dislocate şi transportate tectonic spre est, rezultând pânza de Severin.

În cretacic, au avut loc o serie de evenimente tectonice, care au impus dislocarea şi împingerea unui alt domeniu de sedimentare, pânza getică (vest) peste domeniul danubian. Ulterior, şariajul getic a acoperit întregul domeniu danubian, sub forma unei pânze imense (pânza getică).

În terţiar, mişcările tectonice a provocat unele scufundări pe arii restrânse, umplute ulterior cu depozite terţiare (depresiunea post-tectonică Sicheviţa).

Mişcările cele mai recente au dus la înălţarea zonei muntoase în masă, definitivând înfăţişarea actuală.

Munţii Almăjului au deci ca fundament şisturi cristaline ale autohtonului danubian, exceptând zona localităţii Ravensca (şisturi cristaline ale pânzei getice). Peste cristalin s-au depus roci sedimentare, cum sunt calcarele mezozoice din Cazanele Dunării sau zona Sviniţa-Svinecea, apoi conglomerate, gresii, şisturi argiloase etc., care aparţin Paleozoicului Superior şi Neozoicului.

Cristalinul, împreună cu sedimentarul său, este străbătut de roci magmatice (granite, gabrouri), în cadrul acestora remarcându-se granitul de Ogradena.

În zonele sedimentare predomină peisajul carstic, dezvoltându-se în special exocarstul: chei şi pereţi calcaroşi (Valea Berzasca, Sirinea, Rudărica Mică, Vf. Svinecea), doline (zona Lalca), lapiezuri (Svinecea Mare, Bigăr). Endocarstul este reprezentat de peşterile: Peştera cu Apă de la Lalca, Peştera La Pişătoare, Peştera Zamoniţa, Avenul Rudărica etc.
Munţii Almăjului se prezintă sub formă de culmi prelungi, foarte ramificate, cu spinarea netezită/rotunjită (pe şisturi cristaline), echivalente unor nivele de eroziune clare şi sub formă de creste înalte, separate de văi adânci (pe calcare). Versanţii sunt în cea mai mare parte abrupţi.

Pe latura dinspre fluviu sunt deosebit de fragmentaţi, dând naştere unor sălbatice chei: Putnei şi Rudăriei (în şisturi cristaline) şi Sirinei (în calcare cenuşii şi roşcate).

Se evidenţiază două culmi mai importante, ramificate şi sinuoase. Cea răsăriteană, orientată nord-sud, aproximativ de la Lăpuşnicel la Cozla, este punctată de vârfurile Cârşa Mare (1167 m), Cherbelezu (1102 m), Urzica (873 m) şi Dumbrăviţa (668 m). Cea apuseană, care se desface din Vârful Cherbelezu, are mai multe şei, ramificaţii şi cel mai înalt vârf din acest masiv, Svinecea Mare (1224 m, martor de eroziune dintr-o suprafaţă mai veche).

Bibliografie:
* Botoşăneanu L., Negrea Şt. - Drumeţind prin Munţii Banatului, Editura Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, 1968
* Botoşăneanu L., Negrea Şt. - Drumeţind prin Munţii Banatului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976
* Negrea Şt., Negrea Alexandrina - Din Defileul Dunării în Cheile Nerei – itinerare în munţii Almăjului şi Locvei, Editura Timpul, Reşiţa, 1996
* Olaru M. - Munţii Banatului - resursele turistice naturale şi antropice, Editura Hestia, Timişoara, 1996
* Pop P. G. - Carpaţii şi Subcarpaţii României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006
* Roşu A. - Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
* Sîrcu I. - Geografia fizică a Republicii SocialisteRomânia, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971
* Atlas geografic - Republica Socialistă România, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985
* Caraş-Severin – monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981
* Geografia Văii Dunării româneşti, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1969
* Trusă de minerale şi roci - prospect, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1975
* http://www.portiledefier.ro/

Data actualizarii: 01.07.2009