Ghid montan Muntii Parang

Flora

Vegetaţia şi flora prezintă în munţii Parâng o etajare în funcţie de zonele climatice.

Zona pădurilor de foioase (500-1400 m alt. pe versanţii sudici şi 500-1200 m alt. pe versanţii nordici) are în componenţa sa predominant stejarul (Quercus robur) şi carpenul (Carpinus belutus), în partea inferioară a

etajului, şi fagul (Fagus silvatica), frasinul de munte (Fraxinus ornus) şi mesteacănul (Betula verrucosa) etc. . În fâneţe, alături de păiuş (Agrostis tennuis) apar gladiolele sălbatice (Gladiolus imbricatus) sau planta insectivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), iubitoare de locuri umede. În locurile umbroase se întind tufe de ferigi (Dryopteris filixmas) şi feriguţe (Polypodium vulgare).

Zona molidului, restrânsă pe versanţii sudici (1200-1800 m alt.) şi mult mai extinsă pe cei nordici (1000-1750 m alt.), este dominată de molid (Piecea abies). În văile mai adăpostite este răspândit şi bradul (Abies alba). În valea Latoriţei este ocrotit un frumos pachet de larice (Larix deciduas). Pajiştile din zona molidului sunt acoperite mai ales cu ţepoşică (Nardus strica) şi păiuş roşu (Festuca rubra). În apropierea cabanei Rânca pot fi întâlnite suprafeţe de ierburi, între care se află păştiţa (Anemone ranunculoides), floarea paştelui (Anemone nemorosa), pulmonariţă (Pulmonaria officinalis), etc. .

Pajiştile de pe munţii Pleşcoaia, Dilbanul, Cătălinul sunt acoperite cu păiuş şi ţepoşică. În luminişuri şi poieniţe întâlnim muşchiul de turbă (Sphagnum acutifolium), bumbăcăriţă (Erioforul vaginatum), ferigă, macriul iepurelui (Oxalis acestosella), crinul de pădure (Lilium margaton), afinul (Vaccinium myrtillus), etc...

Zona golului de munte (1750-2159 m alt) este ocupată de pajişti subalpine şi alpine şi deseori, mai ales pe flancurile nordice, de grohotişuri şi stâncării. În această zonă predomină plantele erbacee: ţepoşica, păruşcă (Festuca supine), iarba mieilor (Agrostis rupestris). Frumuseţea locurilor este sporită de tufărişurile viguroase de jneapăn (Pinus mugho), smârdar (Rhododendron kotschyi), afin, merişor (Vaccinium uliginosum) etc. .

Jnepenişuri întinse, adevărate baraje vegetale între păduri şi golurile alpine, se aştern pe treptele mijlocii ale căldărilor Mija, Slivei, Roşiile, pe muntele Ciobanul sau pe Coasta lui Rus Mică, în Zănoaga Verde, în căldarea Câlcescu etc. . Aici, jneapănul a fost mai puţin distrus, însă nu acelaşi lucru se poate spune despre coastele muntelui Muntinului şi ale muntelui Iezerul Latoriţei, unde distrugerea jnepenişului a adus locurile într-o stare deplorabilă.

Pe înălţimile Iezerului, Mohorului, Pietrei Tăiate, etc. îşi etalează florile plantele pitice: ochiul găinii (Primula minima), ventriceaua (Chrysanthemum alpinum) etc. . În afara bogăţiei de smârdar şi jnepeniş care îmbracă stâncăriile şi ocrotesc pajiştile din preajma locurilor Câlcescu, Păsări, Setea Mare, mai cresc vuietoarea (Empetrum nigrum), angelica (Angelica urchangelica), iar pe calcarele din muntele Găuri apare şi floarea de colţ (Leonthopodium alpinum).