Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Octombrie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Noiembrie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Vremea
Varful Mieru Mare
Muntii Latoritei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii
#22  Inapoi 1 2 Inainte

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un topic

  Forum Povestiri Povesti terifiante de pe munte (22)
 
luna
luna
Busola
 
Ce bine de mine ca nu am cum sa ma pierd de grup, deoarece deregula merg singur. Carpati.org Trebuie doar sa am grije sa nu ratacesc marcaju (iar daca se intampla sa apelez la gps).


Duminică, 8 februarie 2009 - 00:45

floryna
floryna

 
@uigres: da, ai dreptate....am mai invatat si eu cate ceva de atunci...sunt totusi aproape 6 ani Carpati.org. Si legat de bilet, nu am intentia sa mai fac o asemenea tampenie, mai bine iau amenda Carpati.org


Duminică, 8 februarie 2009 - 00:32

uigres
uigres

 
Sa inteleg ca daca vii de pe munte, si mergi cu tramvaiu, mai bine mergi fara bilet ca altfel ramai si fara rucsac? Carpati.org
Imi place ideea asta cu pierdutu de grup. Un sfat al meu ar fi sa ai tot timpul prieteni de nadejde care sa intrebe de tine si cand pleci in tufis


Duminică, 8 februarie 2009 - 00:12

floryna
floryna

 
ei bine, sa adaug si eu o mica patanie...
era pe cand eram si eu mai mica, pe la inceput cand am inceput sa merg pe munte...

eram in Retezat, cu un grup mai mare, cu o asociatie de turism si aveam corturile in apropiere de cabana Pietrele. Intr-una din zile plecam pe traseu, in incercarea de a ajunge pe vf Peleaga. Vremea parea instabila dar am plecat oricum. Cand am ajuns in saua Bucurei abia se mai vedea marcajul din cauza cetei si a norilor. Am urcat pana pe Saua Bucurei, am incercat sa vedem lacul Bucura si s-a decis intoarcerea.
La scurt timp a inceput o ploaie mocaneasca. Eu, normal, nu aveam cine stie ce echipament, nu pelerina, nu nimic, dar oricum, nu era asta cine stie ce problema pentru mine. Domnul care conducea grupul avea o viteza formidabila, mai ales ca ploua, si eu, cu tot efortul meu sustinut, la un moment dat nu am mai reusit sa tin pasul cu el, ceea ce a condus la faptul ca cei din spate erau mult in urma mea iar pe cei din fata nu-i mai vedeam. Eram singura, dar stiam ca ma apropii de cabana Gentiana, unde credeam ca se face reunirea grupului. Chiar asa si era, numai ca la un moment dat ma depasesc doi baieti care nu se opresc la cabana ci merg tot inainte in padure si ma fac sa cred ca nu se face nicio oprire la cabana si merg si eu tot inainte si intru in padure. Acei baieti isi vad de drumul lor, ii pierd si pe ei din campul vizual si eu ma gandesc sa stau totusi sa-i astept pe ceilalti. Numai ca ceilalti sunt la Gentiana si eu tot asteptand imi trec prin minte tot felul de ganduri, cum ca poate au luat-o pe alt traseu asa ca decid sa urmez de una singura traseul. Uda pana la piele, eram cu ochii numai pe copaci, nu cumva sa scap marcajul din ochi. La un moment dat, din neatentie, imi dau seama ca l-am pierdut si ma intorc si il gasesc din nou. Bineinteles ca incepe sa mi se faca frica, mi se pare ca aud lupi s.a.m.d...
Aproape perpendicular cu traseul meu, cam la 100 m, trece un barbat care se uita foarte mirat la mine. In fine, pana la urma ajung la cabana Pietrele, unde foarte fericita imi vine sa iau in brate pe toata lumea si la max 5 min ii vad si pe ceilalti cum coboara pe poteca...
mentionez ca pana la urma am reusit sa ajungem pe vf Peleaga in alta zi, vremea s-a imbunatatit ulterior.

Si tot atunci mi s-a mai intamplat o patanie, la intoarcere acasa. M-am urcat in tramvai, si cum era capatul, m-am gandit ca m-ai sta putin si am coborat repede sa-mi iau bilet... fara rucsac bineinteles. Si ce credeti...a plecat tramvaiul...Avem in el absolut tot, imi mai ramasese decat biletul in mana Carpati.org Noroc cu cei care mai erau in tramvai cu mine, asa mi-am recuperat si eu rucsacul.

Nu e o poveste foarte terifianta, dar pentru mine atunci a fost cat de cat. Oricum o sa-mi amintesc toata viata.

A, si parintii mei credeau ca toate astea o sa ma lecuiasca definitiv de munte, dar nu a fost asa...poate chiar m-au motivat Carpati.org


Sâmbătă, 7 februarie 2009 - 22:51

razwin
razwin

 
sa adaug si eu o povestire: eram in piatra craiului si la un moment dat am ramas numai cu pateuri de mincare. ne hotarim noi sa nu parasim muntele din cauza frumusetii acestuia si sa stam acolo cit om mai rezista. ... si asa am mai rezistat o saptamina mincind numai pateu, vreo 3 zile fara piine. in fine, plecam spre casa numai cu banii de tren, ajung acasa lihnit de foame, imi doream din tot sufletul si eu o ciorba sau orice mincare gatita. ai mei erau plecati de acasa si la noi erau in vizita niste prieteni de familie care stateau citeva zile: cind ma vad intrind pe usa(era dimineata, mersesem cu trenul toata noaptea visind la ciorba) foarte amabili imi spun- salut etc etc, probabil ti-o fi foame, vezi ca e mincare in frigider. ma reped eu la frigider si cind il deschid ce vad: numa conserve si uscaturi- ca na, oamenii si-au adus mincare uscata, si fix in mijlocul frigiderului la nasul meu un pateu desfacut, exact ca in cele mai negre cosmaruri. am vomitat instantaneu.


Miercuri, 3 decembrie 2008 - 00:59

nitro
nitro

 
Cautam un refugiu... si nu aveam cort... Nu faceti asta (desi trebuie sa recunosc a fost dragut sa stai fara cort la marginea stancii, am avut noroc de vreme buna).


Joi, 17 iulie 2008 - 04:31

ioanasiandrei
ioanasiandre..

 
Deci suntem la miez de noapte si citim povesti de groaza :-t .
Acum vreo 4 veri eram cu un grup de prieteni ( 4 baieti + una fata ) in Bucegi , dormeam la cort in curtea manastirii Pestera , cu o seara inainte un cal isi rupsese un picior si nemaiputandu-l salva calugarii l-au eutanasiat ; ei aveau de gand sa ii pastreze pielea iar carnea sa o dea la cainii de la manastire , dar surpriza ! vine ursu sparge hambaru si ia si calu' agatat in cui la vreo 2 metri inaltime pus sa i se scurga sangele .

A doua zi vedem patania iar calugarii ne linistesc ca si asa ursii vin in fiecare noapte la manastire "Asa a vrut Dumnezeu !"

La micul-dejun vorbeam ce sa facem in ziua respectiva , cu harta in mana ne hotaram : VALEA HOROABEI , noi cu sange cald vreme secetoasa , deci valea uscata ( cat de cat ) , calugarii NU , aveti grija la ursi si vipere , noi DA , si pe la 10 plecam .

Pornim spre Padina ajungem la intrare in valea Horoabei ( era o plancarda care avertiza asupra greutatii traseului animale si alte pericole ) noi tot inainte , trecem de saritori ajungem in zona Seciului Padinei si soarele era dus dupa Mt Gutanu ne hotaram sa urcam pieptis pe partea dreapta de mers , facem acest lucru si iesim la stana din Piatra Hotilor de acolo un peisaj super in apus de soare se vedea drumul de taf tractor (etc cu 4x4) spre Hotel Pestera dar care ocolea un pic si hotaram sa o luam la vale direct linie dreapta , zis si facut .

Ajungem in Cheile Ursilor ( predestinat nume ) mergand noi in doua grupuri , primu grup vede un urs intr-o poenita ( destepti oameni ) ne fac semn pentru liniste este un urs , noi repede scoatem aparatele foto si cand sa ne apropiem unul din ei isi baga degetele in gura si fluera , in secunda 2 celalat era trecut de noi la vale iar cel de al doilea ( care a fluerat ) alb la fata atat ne zice : Vineee... noi nu apucam sa ne dezmeticim ca vedem ditamai namila de urs ce arunca in urma ei "lopeti" de pamant si venea direc spre noi , facem stanga imprejur si o luam la vale alergand ( fata saraca era innebunita mai mult o taram decat fugea ) , trecem de o zona cu multi copaci doborati si ajungem la un alt drum de taf pe care apoi il urmam pana la manastire ne-mai taind padurea de loc , !!! tineti semnul oameni buni !!! .

- apoi aflam ca ursul era ursoaica si ca, atunci cand Mihai a fluerat a vazut puiul de urs ,
- ca am scapat deoarece puiul a luat-o in directia opusa noua ,
- si probabil din cauza gramezii de brazi doborati ,
- sau ca asa a vrut Dumnezeu .

Concluzi trase cu ajutorul calugarilor dupa ce aprindem cateva lumanarii in semn de multumire ca am scapat intregi cu totii.
Si de atunci fata ( Ioana adica ) nu a mai pus picior pe traseu turistic Carpati.org prin padure


Vineri, 4 iulie 2008 - 02:07

anita
anita

 
Apropo de piertele necesare pt gasirea refugiului.
Am patit si eu ceva asemanator, anul trecut in toamna(2007) pe Jepii Mici din Bucegi, uracm cu 2 prietene, cand ne trezim cu ceva vajaind pe langa capete, ne oprim si ne uitam in sus sa vedem ce e (poate o capra, sau un urs) dar nu, vedem ca mai trece ceva pe langa noi de sus, ne uitam mai bine era o gutuie Carpati.org sa murim de ras. Am ajuns si respectivele persoane care ne-au tot bombardat. Erau niste chinezi (un grup de vreo20 pers, si cu copii mici)care coboarau de la Babele , si probabil ca mai descarcau din rucsaciCarpati.org. Bineinteles ca la felu cum mergeau,le-am zis sa se intoarca la cabina, dar ei nu, pe jos.Ce au patit? Pai nu mare lucru; i-a cules salvamontul. Actiunea a durat pana la in jurul orei 11 seara, iar intalnirea mea de gradul 3 cu ei a avut loc la aproximativ ora 2 pm . Mentionez ca mai aveam jumatate de ora pana la Cab.Caraiman, iar pe la 3 pm am coborat si am ramas cu ei si cu salvamontul pana la terminarea actiunii. A fost nemaipomenit de distarctiv, cu siguranta pt ei Carpati.org


Vineri, 4 iulie 2008 - 01:06

odin
odin
Rucsac
 
@ paciu : o sa mai scriu si eu ceva : cred ca daca stii in principiu unde e refugiul dar nu raspunde nimeni, poate ar fi bine sa arunci cu pietre in jur. Ori suna a tabla,ori tipa cineva...


Joi, 8 mai 2008 - 21:40

paciu
paciu

 
Clasa a-12-a.impreuna cu doi prieteni ne hotaram sa parcurgem creasta nordica a pietrei craiului, in octombrie...am parcurs creasta intr-o singura zi cu bagaje grele, si din Piscul Baciului ne-am hotarat sa ajungem la refugiul speologic Grind, undeva pe sub valcelele de sub coltii Grindului, aproape de avenul cu acelasi nume...insa desi toti mai fusesem la el inainte, ne-a fost imposibil sa-l gasim...orbecaiam pe coclauri, pe saritori verticale in speranta gasirii hornului salvator...era noapte, frig, ningea incet......cand am realizat ca nu mai avem nici o sansa sgasim refugiul desi stiam ca ne aflam aproape de el, ne-am hotarat sa dormim pe o branita de 1 m latime...ne-am acoperit cu sacii de dormit pe post de patura, ca sa putem frana cu bocancii sa n-o luam la vale pe panta vaii grindului-panta in zona de sub varful la om nu are mai mult de 40 de grade, insa su coltii grindului ajunge la 70 pe o diferenta de nived e cateva sute de metrii...noaptea a inceput sa ninga...Leo, la un moment dat, satul de frog, s-a bagat cu totul in sac...
Dimineata se oprise cativa metri sub brana intr-un bradut..daca nu s-ar fi oprit in el, s-ar fi dus la vale cateva sute de metrii; eu si cu Screp eram cu sacii dati la o parte de vant si ninsese pe noi; dimineatza observam ca in refugiul situat la doar 20 de m e noi statusera oameni dar tacuera chitic; ne-au lasat sa inghetam fara sa spuna nimic,desi lanternele noastre si strigatele cred ca se auzisera in toata valea......
morcovitzi, am plecat inghetati spre vale....


Vineri, 2 mai 2008 - 02:49

passaris
passaris

 
Intr-o seara de vara la refugiul Ascutit am ales cu niste prieteni sa dormim afara doar cu sacul de dormit, lasand fetele inauntru sa doarma "mai bine"...oricum nu mai era loc de noi sa dormim comfortabil

Partea tare e ca noi am dormit mult mai bine fata de cei din refugiu care au avut un cosmar numit "bogdanel" Carpati.org care sforaia cu ecou Carpati.org


Joi, 24 aprilie 2008 - 17:28

marasb
marasb
Busola
 
apropo de sforait...am dormit in cort cu un tip pe care abia il cunoscusem(venise cu niste prieteni) si a sforait atat de tare incat au venit cei din corturile vecine sa il trezeasca pt ca mie mi-era nu stiu cum sa ii zic ceva cum nu-l cunosteam...Carpati.org


Joi, 24 aprilie 2008 - 01:23

pedala27
pedala27

 
15 februarie 2007...chef nebun de munte...o tura de weekend....iau 2 prieteni si plecam spre brasov....dormim o noapte la fretele unuia dintre ei.a doua zi dimineata plecam spre zarnesti.afara soare vreme frumoasa...incepem sa urcam pe Valea Crapaturii si dupa 2 ore de mers dam de o zapada care trece usor de talie(as pune si o poza).cu greu ajungem seara la curmatura...ziua urmatoare ne trezim diminata cu gand de a urca pe creasta(aici trebuie mentionat...noi tineri cu sangele iute...nu avem nevoie de coltari pioleti....eee....alta data....) dimineata la urcare frig era totul inghetat....dar cand am ajuns sus se facuse ora 1.cerul senin soarele incalzea...zapada se topea....bucurosi voiosi ne apucam de coborat...si dupa prima bucata...ne uitam unii la atii foarte speriati si o panica se instala pe fetele noastre....ce am urcat trebuia sa coboram dar....sub talpile noastre totul era instabil si foarte alunecos...fara coltari fara pioleti fara bete...si de altfel primul nostru munte serios...cu multe emotii am ajuns jos...intregi...si asa am hotarat sa fiu un baiat serios si sa cumpar ce trebuie pentru a merge iarna la munte....


Miercuri, 23 aprilie 2008 - 23:18

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
Astea-s povesti Carpati.org Ce e terifiant pe munte este sa dormi lânga un sforaitor precum Marian, iubitul nostru admin cu plastici galbeni. O adevarata teroare Carpati.org


Miercuri, 23 aprilie 2008 - 23:01

cristi_dav
cristi_dav
Busola
 
hai sa imi povestesc si eu cea mai "terifianta" intamplare...

eram (evident...) pe la inceputurile de mers pe munte si ne'am asumat o tura care clar nu era de capu nostru...

aveam un cort de metro, slab, era luna ianuarie si locatia Muntii Padurea Craiului; se anunta vreme ploioasa sau doar nori si ne'am bagat la o tura de 3 zile cu trenul iar in cea de a doua zi aveam sa fim pe la 20 km distanta de gara.
facem prima zi acei 20 km si cand ajungem pe Valea Lesului (langa barajul Lesu, Bihor); toata ziua a plouat mocanesc, subtire si slabut, iar cand am ajuns pe vale am avut "surpriza" sa fie tot ud !

adica: ploua, cortul nostru era varza rau, apele erau mari si subsolul ( "lunca vaii" ) era arhi-incarcata cu apa, nici loc sa pui cort.

intervin gandurile, frica...si mai apoi panica pt ca urma o noapte foarte grea (eram la 20 km de gara deci nici gand sansa de intoarcere acea zi)
acuma daca as fi ina cea situatie nu as fi asa de speriat, pt ca incet incet cu experienta acumulata am inceput sa vad si eu situatiile grele...mai putin grele Carpati.org

norocul nostru face ca sa apara din susul vaii ceva turisti (echipati) pe care ii intreb daca ne duc pana la gara cu masina (acum intervine panica la mine, si se mentine pana cand am auzit raspunsul afirmativ)

desi nu aveau loc sa arunci un ac in masina, au asteptat juma de ora pana ne'au dus la gara si s-a intors cu masina dupa ei... suflet mare, omenie adevarata ! sa-i ajute Dumnezeu !

treceam seara, dar cu o raceala sanatoasa daca stateam afara in frig si ploaie (ploaia cea mai urata, la 3-5 grade)... insa mai aveam un refugiu, Pestera cu apa din Valea Lesului, are la intrare portiune uscata si dreapta unde ne puteam refugia...dar ne era frica de viitura...

nu intru in amanunte pt ca e o amintire neagra din viata mea de montaniard, nu stiu ce faceam daca nu aveam acel noroc cu oamenii buni la suflet...

si cum orice rau are un mic bine... in acea zi am vazut o vale carstica cum nu am vazut in viata mea: cine a vazut stie la ce ma refer... o vale dupa 3 zile de ploaie, cu zeci de paraiase salbatice din 20 in 20 de metri, cu ape tulburi, cu natura mohorata cu al ei farmec melancolic...


Miercuri, 23 aprilie 2008 - 22:09

odin
odin
Rucsac
 
Eram la Malaiesti cu cortul.Ma duc sa fac pipi,dar nu la wc , ci la marginea padurii.Dau pantalonii jos,incep sa fac pipi,cand simt un nas rece ca ma miroase la spate ! Cum sa fug cu pantalonii in vine?Pana la cort si foc erau cam 30 m si eram cu pantalonii la glezne.Pana aici mi-a fost,ziceam.Imi iau inima in dinti,ridic repede pantalonii si fug spre cort.In spatele meu numai ce aud "i-haa , i-haa".Era un magar de la cabana.Mie mi s-a parut a fi altcevaaaa...Faptul ca la stana de la Bucsoiu(cam 70 m de noi) a venit ursul din sfert in sfert de ora , m-a lasat rece...Nu mai ma putea speria nimic.


Sâmbătă, 1 martie 2008 - 22:55

stefalexe
stefalexe
Busola
 
era una din primele mele iesiri la munte, ma luase sora mea cu gasca ei la poiana izvoarelor, in bucegi. bine mancati si bauti, am ascultat cantece de munte la focul imens de tabara, singurul loc mai uscat din zona, intrucat plouase torential toata ziua.

eu nu am ce face si ma duc sa ma plimb pe la marginea padurii, unde la un moment dat am auzit niste sforaituri, molf, molf, plescaituri, respiratie grea, asa ca mi-a cam stat inima in loc, nestiind exact sursa zgomotului....

si odata ma trezesc cu zeci de lanterne inspre mine, cu tipete de disperare ale fetelor din grup, cu o petarda militara aruncata de un baiat chiar langa mine, de era sa mor de inima...

toti mi-au zis ca la maxim 10m de mine erau doi ochi destul de mari. bineinteles ca nu i-am crezut, insa a doua zi, urmele din mocirla si marturia unui grup care cobora dinspre pichetul rosu la aceeasi ora m-au convins ca am fost foarte aproape de un urs.


Duminică, 26 august 2007 - 04:25

tamy
tamy

 
...ups...am uitat sa va spun despre vipera pe care era sa calc acum 2 ani cand ma aflam pe Cheile Nerei. Ma indreptam cu un grup de prieteni spre un perete stancos unde urma sa facem catarari si rapel. Brusc am auzit in spatele meu: ATENTIE!!!! Stiam ca prin zona sunt vipere, dar nu ma consideram asa "norocoasa" incat sa calc pe una. Oricum in acel moment m-am speriat rau, dar nici viperei nu cred ca i-a fost tot una... Carpati.org)). A fost o poveste terifinat si petnru mine si pentru acea faptura nevinovata care nu ar fi avut nimic cu mine daca nu o deranjam din tolaneala ei la soare.

Asa ca...daca ajungeti pe Cheile Nerei...MARE ATENTIE LA VIPERE!!!


Vineri, 7 iulie 2006 - 00:00

tamy
tamy

 
Acest subiect imi aminteste de peripetiile de anut trecut ,din Piatra Craiului ,cand am avut nesansa sa fec un traseu de 9 ore in 21 de ore.
Am plecat de la tabara fixa care se afla in Plaiul Foii sa facem cel mai lung traseu marcat din tara. Si pentru ca nimeni din trupa nu facuse acest traseu, am plecat cam tarziu de la corturi, am pierdut timpul cu pozele, cu odihna...cine s-ar fi gandit ca traseul acela e asa lung...
Cei 14 care am pornit in acest traseu eram 7 fete si 7 baieti. La un moment dat, s-au format 2 grupuri...Ne-am dat seama ca urmeaza sa se insereze si nu reuseam sa mai gasimi niciun refugiu. Scopul nostru era sa gasim refugiul Diana unde am fi ramas pana dimineata, dar ...totusi eram prea departe.
Primul grup(3 baieti si 4 fete) au reusit sa coboare de pe creste si au intrat in padure...au ramas fara lanterne , iar locul pe unde coborau: VALEA URSILOR...nu e deloc placut in miez de noapte sa cabori printr-un loc astfel denumit. Nu aveau la ei tel. ...asa ca nu puteau fi contactati.
Noi, cei din al II-lea grup(3 fete si 4 baieti), nu am reusit sa coboram de pe creste inainte de lasarea serii. Aveam lanterne, haine, apa, un tel. ,asa ca pana la un moment dat, ne-am descurcat. DAR...am fost foarte dezorientati cand am ajuns intr-un loc si nu stiam pe unde trebuie sa coboram...erau 3 variante...
1-pe grohotis...era riscant ca nu stiai ce te asteapta in partea de jos, sau ne-am fi ratacit;
2- poteca prin jnepenis...dar daca poteca se termina cu o prapastie?
3-pe stanci, acolo unde trona marele triunghi albastru cu alb ( parca si acum il vad in fata ochilor)...era neaccesibila zona ...era ceata, umezeala, stanceile alunecau...
Dupa ce ne-am sfatuit prin telefon cu prietenii care au ramas la corturi, am hotarat sa apelam la salvamont sa ne spuna traseul pe care sa il alegem...Nu ne asteptam sa vina dupa noi, ci doar sa ne dea indicatiile necesare. Totusi, cei 3 insotiti de un catel, nu s-au lasat asteptati mai mult de 2 ore si au venit sa ne salveze. Noi eram deja obositi, infrigurati si poate speriati ... Grija noastra cea mare era sa nu ne astepte cineva de la vreo televiziune si sa mai dam si interviuri ... sa devenim "vedete"...(era o situatie jenanta pentru noi..)Carpati.org) Drumul corect era cel pe grohotis.
Eram totusi foarte ingrijorati pentru prietenii nostii care erau pierduti prin padure si nu reuseam sa ii contactam. Ne faceam griji mai mult pentru ei decat pentru noi...oricum ei au ajuns la corturi inaintea noastra .
Nu doresc nimanui sa aiba parte de asemenea peripetii...acum sunt o poveste pe care o voi povestii cu placere si la batranete, atunci era...


Joi, 6 iulie 2006 - 00:00

underboy
underboy

 
Greseala 1, echipa sfarma-piatra:

Creasta Pietrei Craiului ... am facut greseala sa luam un amic cam plinutz si sperios care la 5 minute de mers necesita 2 litri de apa si 10 minute de pauza ... in apropiere de Vf La Om ne-a prins noaptea, am pus cortul intr-o panta cu exact un picior la marginea prapastiei si l-am legat de o piatra ca nu cumva sa alunecam la vale cand se formeaza roua, am dormit in pozitie inclinat si inghesuiti ca sardinele intr-un cort.

Greseala 2, nu avem nevoie de echipament, talismanul meu alunga ploaia bre :

Urcam Valea Cerbului si ne-a prins cea mai cumplita furtuna vazuta, tuna de tremura pamantul sub mine, am urcat fleashca la Omu si speriati de tunetele si fulgerele din spatele nostru, desi mai tot drumul ceilalti 2 insotitori s-au rugat de mine sa cobor eu am insistat sa urcam,deh, am aruncat asa zisa geaca impermeabila si mi-am luat una mult mai buna dintr-un magazin de specialitate, la fel si cu bocancii

Greseala 3, poteca nu e loc de joaca amice:

Coboram la Pestera de la Babele si am inceput sa ne zbenguim sa ne dam pe spate pana cand a alunecat un amic si si-a spart capul de o piatra, l-am curatat l-am bandajat si hai acasa nene, a fost o faza oarecum amuzanta daca ii pot spune asa cand il curatam pe amic cu un cutit destul de mare ca altceva nu aveam, lumea trecea si se uita la un individ cu capul spart si sange uscat pe fata a carui taietura este curatata de alt individ cu un instrument de genul ... cutitul lui Rambo ... oh da ... hai sa fim mai atenti data viitoare :|


Miercuri, 5 iulie 2006 - 00:00

Afisari: 8,811


#22  Inapoi 1 2 Inainte

Adauga un mesaj in topic






Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un mesaj

 


 
0,0719 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org