Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Noiembrie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Decembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Sureanu
Muntii Sureanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii
#72  Inapoi 1 2 3 4 Inainte

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un topic

  Forum Povestiri Intalniri cu ursul: povestiri si ce trebuie sa facem (72)
 
yo6ial
yo6ial
Coarda
 
Da. Mulțam Mihai. Tapetum lucidum.
În urma unui PM, a unei revizii a cunoștințelor în materie de anatomie și scormonirea printre toate amintirile cu urși, tot NU mă duc să mă culc.

Nu am văzut nici o lucrare științifică de anatomie care să stipuleze existența acelei porțiuni de țesut aflată între retină
și coroidă - cine vre să mă pocnească în cap cu acea carte, sunt disponibil de luni până vineri de la 9:00 la 17:00 exceptând sărbătorile legale.
În ciuda nenumăraților urși împușcați de om, nu s-a sinchisit nimeni să facă o disecție oculară?

Nu am văzut, cu ociul liber și privind urșii în ochi, reflexia caracteristică stratului reflectorizant tapetum lucidum.
Caracteristică observată la canide, feline (zilnic privesc două în ochi), capride, rozătoare, etc.
Și am avut ocazia, mai ales în cunoscutul cartier Răcădău, să mă holbez la urși bruni și negrii.
(Nașă-mea locuia în Răcădău și de la ea puteam admira ursăria din confortul casei Carpati.org )

Da, știu că pe net sunt multe pagini ce zic că ursul are tapetum lucidum dar alături de guri ce zic că nu.

Iar reflexia obținută cu aparatul foto și iluminare cu blitz nu demonstrează existența tapeta lucida la urși.
Retina și tunica medie sunt bogat vascularizate iar lumina intensă și de scurtă durată a blitz-urilor creează reflexii observabile și în cazul oamenilor - de unde bănuiesc că apare și confuzia.

Până la o analiză anatomică adevărată, îmi bazez spusele pe:
- Ursul are vedere diurnă în culori. (tricromă, demonstrată)
Studiile cu privire la distincția culorilor sunt mult mai simplu de efectuat.
- Mamiferele ce posedă tapeta lucida demonstrează vedere monocromă sau bicromă în unele cazuri.
- Propria observație. (poate lipsă de? accept argumente nu "caută pe net" - pe internet sunt multe informații dar nicicum nu-s toate corecte, multe fiind replicări a altor informații luate tot "de pe net".)
Repet: Nu am observat reflexia caracteristică tapetum lucidum în ochii urșilor luminați cu lanterna sau în lumina ambientală, inclusiv în lumina ambientală urbană.
Fotografiile cu blitz sunt irelevante la capitolul ăsta. Reflexia tapetum lucidum este observabilă cu ochiul liber inclusiv în cazuri de iluminare slabă.


Vineri, 6 septembrie 2013 - 12:22

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
Daca dati o cautare pe google images "bear at night" veti vedea ce are ursul in spatele ochilor.Carpati.org

Ochiul ursului brun are o anatomie diferita de a omului. Pupila reactioneaza mai lent dar se deschide aproape dublu fata de cea a omului. In plus retina are de 10 ori mai multe bastonase decat noi. Combinat cu stratul reflectorizant ii da ursului o vizibilitate nocturna mult mai mare decat noua. Altfel ar fi ciudat cum nu au ursii rani pe cap din timpul deplasarilor nocturne, caci s-ar izbi de toti copacii.

Ursii vad foarte bine. Mitul apare probabil datorita faptului ca se bazeaza in special pe miros si au evoluat sa nu dea atentie decat a ceea ce se intampla in spatiul intim. Deci pare ca nu te vede daca stai la 100 de metri. In plus, sunt multe cazuri de ursi orbi care au trait bine mersi. Culegatori, nu vanatori. Ca si la oameni, mai apar ursi miopi, la batranete scade acuitatea vizuala, deci e de inteles cum oamenii care au vazut doar ursi jerpeliti prin balciuri si-au facut aceasta impresie gresita. Ar mai fi o explicatie: vanatorii au observat ca cerbii si caprioarele fug mai repede decat ursul. Asta pentru ca vad mult mai bine si nu-s animale de prada ci vanat.

Ursii de la noi care traiesc in zone populate de oameni chiar prefera sa umble noaptea, cand agitatia este mai mica.

Uite aici un studiu care arata ca noaptea prind chiar mai mult peste decat ziua: http://web.uvic.ca/~reimlab/noctdibrbear.pdf


Vineri, 6 septembrie 2013 - 10:15

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
@Alex: tot ce-i posibil să fi fost câine, bivoliță, măgar sau cal (a doua zi am văzut niște cai într-o poiană, nu departe de locul unde am înnoptat). Dar observați puterea cuvântului auzit pe drum! Eu am crezut timp de 8 ani că m-a vizitat ursul Carpati.org
Nu-mi place să mă contrazic, dar căutând de curiozitate, am găsit undeva că urșii ar avea tapetum lucidum, la mitul 8: http://www.bearsmart.com/resources/north-american-bears/dispelling-myths
De altfel, cred că informațiile de aici pot fi de folos Carpati.org


Vineri, 6 septembrie 2013 - 08:59

xoreax
xoreax
Coarda
 
@yo6ial: tapetum lucidum se numeste stratul ala reflectorizant.


Vineri, 6 septembrie 2013 - 07:10

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
@Cristi: Cred că v-a speriat un câine sau alt animal de talie medie. Înclin spre câine.

Ursul n-are acel strat reflectorizant în spatele retinei. Strat pe care îl dețin capre, câinii, pisici, păsările nocturne. (am uitat cum îi zice)
Dacă-l luminez pe ursi cu lanterna, noaptea, la 30-40 de metrii poți să nici nu-l observi.
Ochii unui câine sau al unei pisici pot fi observați de la 50-100m cu frontala pe cap iar o capră domestică de la 10-20m

Ursul vede ceva mai prost decât omul și este diurn. Are simțul mirosului de mii de ori mai dezvoltat decât omul dar când zona în care se bagă noaptea nu e iluminată... preferă să doarmă

Apoi aia cu ascunsul în cort n-o pricep nicicum.
Bre, omul în cort aude dar nu știe ce-i afară, cu adevărat.
Ursu aude și miroase că e ceva în cort dar nu știe exact ce e înăuntru.
Se acumulează o căruță de curiozitate în ambele tarabe* că la un moment dat cineva cedează și verifică ce-i înăuntru sau afară, de fapt.
Și dacă face ursu primul pas, până realizează că înăuntru e plin de oameni (și zice bleah! Carpati.org) cineva poate fi scărpinat serios în procesul de dezambalare a boțului de pânză misterios.

Pe unde nu umblă ursu, mai merge cortul. Dar pe unde umblă și vremea nu e chiar ruptă din neant... merge cerul liber sau un bivuac sumar, cu panoramă. Așa toate cărțile-s pe față și nimeni nu devine prea curios.

*da, tarabe. În tabere n-am mai fost demult.


Joi, 5 septembrie 2013 - 23:48

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
Am citit topicul într-o suflare și pe alocuri nu m-am putut abține să nu izbucnesc în râs, așa că mă văd dator să relatez și eu prima întâlnire cu ursul.
Să fi fost prin august 2005 când, într-o după-amiază în care ne dădeau nădușelile afară din casă, am decis împreună cu o prietenă să luăm o gură de aer curat. Zis și făcut: pune cortul în rucsac și fugi la gară, iar într-o oră eram în primul tren spre munte. Am coborât la Comarnic pe la ora 17, pentru că de, pe aici sunt munți mai mici pe care îi putem urca până la inserare - ca să vedeți ce minte aveam pe atunci!
Am blestemat decizia din gară până la podul lui Neag (câțiva km buni!), cât ne-am târât bocancii prin prăfăraia de lângă DN, dar odată șerpuind la deal pe ulițe ne-am mai revenit. Localnicii - pe la porți - schimbau o vorbă între ei și ne măsurau din priviri. Pe la ultimele case, am fost atenționați că "umblă seara ursul", așa că ar trebui să ne grăbim. "Ei, asta-i acum! Dacă ne ținem mâncarea departe de cort, nu vine la noi", ne-am gândit.
După vreo oră de mers prin pădurea de deasupra satului, întâlnim un localnic, care-și mâna vacile la vale. Îl întrebăm dacă mai e mult de mers până la pajiștile alpine. "Mai aveți de mers, vedeți să nu vă întâlniți cu ursul pe cărare... Păi eu de ce mă grăbesc cu animalele?!"
Noi "nu și nu, dom'le", mergem înainte. "Ursul merge la stână, la gospodăria omului...", ne făceam curaj. Ajungem pe înserat într-o poiană mai largă, punem cortul cu fața la deal, lângă o vatră și aprindem foc de tabără. Am strâns o grămadă respectabilă de lemne și cum se înnopta, nu mai eram așa viteji ca pe lumină.
Pe la ora 10 numai ce auzim în spate trosnituri de crengi. Ne-am ciulit urechile într-acolo și am început să simțim pași apăsați venind spre noi. Na-ți-o p-asta! Am sărit amândoi în picioare, chiuind. Din beznă, doi ochi sticleau la liziera pădurii. Adrenalina s-a declanșat rapid, singura idee care mi-a venit a fost să bat cu bețe în foc, de săreau scântei de câțiva metri în aer.
Și a funcționat, pentru că nu am mai văzut animalul, am avut însă impresia că este mereu în zonă.
Și ce credeți, am închis un ochi toată noaptea?! Până la 3 am avut grijă de foc când, obosiți peste măsură, am aruncat toate bețele la ars și ne-am băgat în cort! Am ațipit (din când în când) cu un cuțit în mână, în caz că bagă ursul nasul în cort, să tai partea din spate și să fugim la vale. Am avut noroc că mâncarea era agățată la vreo 3 metri înălțime într-un copac, departe de cort.
A doua zi, când două umbre de oameni coborau pe ulița satului cu ditamai bagajul în spinare, ne-a întrebat zeflemitor un nene dacă a venit ursul seara la cort.
I-am șters zâmbetul de pe buze cu gluma noastră proastă: "A venit... știți, eram 3", dar numai noi știm ce spaimă am tras!
Numai bine!


Joi, 5 septembrie 2013 - 21:12

odin
odin
Rucsac
 
Nu lua in deradere ca dracu' e batran Carpati.org


Duminică, 10 februarie 2013 - 08:43

catalin06
catalin06

 
Am intalnit asta vara in Fagaras urme si fecale de urs, insa "autorul" nu a binevoit sa apara.Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 13:34

ursuleanaa
ursuleanaa

 
Eram in octombrie 2012 in zona Pestera de Lapte (Brasov), unde am intalnit un localnic pe care l-am intrebat daca sunt ursii prin apropriere, fiindca tocmai vazusem urme de urs. Localnicul, singur, care era la cules de ferigi ne-a raspuns :" De cand culeg eu ferigi in zona asta, de 10 ani de zile nu am vazut urma de urs! Ursul este animal salbatic, se sperie de oameni, nu dai de el in padure... mai mult coboara in orase unde gaseste mancare si ii dau oamenii de mancare! Mergeti linistiti!"
Carpati.org Carpati.org


Miercuri, 6 februarie 2013 - 17:52

florin.ciobanu
florin.cioba..

 
Mmm... ursii sunt animale foarte simpatice: i-si vad de drumul lor, fac curat in locurile de popas, te saluta cu un raget strajnic daca vrei sa dai mana cu ei, eventual te strang in brate ca pe o persoana foarte draga. Prima data mergeam la liber sa vad Cascada Vanturis. Mergand in pantaloni scurti printr-un luminis plin de urzici, m-am bucurat nespus cand am gasit o carare proaspat facuta prin iarba inalta. Am mers pe ea 5 metrii si am inlemnit: cine putea face o poteca atat de lata in acea pustietate? Binenteles ca m-a salutat cu un raget scurt, drept pentru care am uitat de urzici. Alta data m-am trezit cu el la 20 de metrii in spatele meu pe poteca spre Refugiul Costila. Nici nu m-a bagat in seama, era un mascul imens! Iar pe Valea Bucsoiul un simpatic exemplar negru cu capul maro s-a intors din drum lasandu-ne pe noi sa trecem ca de.. eram mai mici. Un amic mai patit a trebuit sa salte mainile si sa tipe din totii rarunchii vazand cum ursul speriat de amicii lui din fata alerga speriat drept spre el. Va inchipuiti ce era pe bietul urs: unde fugea dadea peste turisti disperati care tipau mai, mai sa faca Mos Martin infarct!


Marți, 5 februarie 2013 - 16:55

emmasamb
emmasamb

 
Va salut! Am intalnit ursi de 2 ori intr-o singura noapte! Pe Valea Cerbului, prima noapte de stat cu cortul. Prima oara, in drum spre oras la iesirea din campare, o ursoaica cu 3 pui pe la tomberoane, fotografiata de zor de o adunatura de oameni fara minte, la distanta de doar cativa metri. I-am intrebat din masina daca nu le este teama sa stea asa aproape de ei, insa unul mi-a raspuns ca s-au obisnuit cu ei, ca sunt inofensivi (da, da, mai ales ursoaicele). Dupa un foc "de tabara", am hotarat sa dormim, era 1 noaptea. Am simtit cortul zguduindu-se de 2 ori, ulterior atat de puternic incat ne-am trezit brusc. Atunci ne-am dat seama ca trecuse un urs pe langa noi si (nu avusese loc probabil si se impiedicase, masina era parcata pralel cu cortul) si nu era vantul cum crezusem initial. Ne-am "jucat" cu telecomanda de la masina pt a mai face zgomot, pt ca mie mi se taiase respiratia si nu stiam daca e mai bine sa facem liniste sau galagie sperand ca ne lasa animalul in pace. NU aveam nici lanterna, ci doar un cutit mare care ramasese afara. Precizez ca nu am tinut mancarea in cort. Am deschis usor fermoarul cortului si am intrat rapid in masina(mi-era o frica sa nu cumva sa ma apuce ursul de picior...). Cu toate ca eram mai la adapost acum, eram totusi socati gandindu-ne ca am scapat cu viata! Am inchis ochii sa ma linistesc, iar peste 5-10 min, am auizt pasi. Evident, era un urs (nu-mi dau seama daca acelasi). Sotul meu imi spusese ca mi s-a parut, dar la scurt timp, am auzit un fasait. Am aprins farurile si ce sa vezi? Ursul era in 4 labe si tracea cu dintii de cort! L-am claxonat de multe ori si atunci s-a ridicat sa se uite la noi : avea o privire fioroasa, un cap imens(era mascul, sigur), fusese deranjat din treaba. Regret ca nu i-am facut poza cu telefonul macar, dar mi-a fost frica sa nu se enerveze mai tare si oricum nu mai ma miscam deloc, stateam si ne uitam "prostiti" la urs. Intr-un final ne-a intors spatele si a plecat agale spre alte corturi. Cui ii povestesti, nu i se pare atat de periculos, dar cand o patesti pe pielea ta, in acele momente te gandesti ca poti muri inevitabil. Daca ar fi tras cu dintii de cort prima oara cand noi eram acolo, nu stiu ce se mai alegea! Probabil cand s-a impiedicat de cort, ma gandesc ca ne-a si simtit acolo si eram practic 2 greutati care nu se clinteau pt ca in acel moment dormeam si deci era liniste. Un mare dezavantaj este ca ursii nu au mimica fetei precum alte animale salbatice si deci nu stii niciodata cand devin furioase si agresive!

Acum 20 si ceva de ani ursii nu erau atat de "bagaciosi", ii speriau luminile, galagia, acum sunt imuni. Tatal meu a avut o experienta similara cand era tanar si inconstient, a stat cu cortul cu cativa colegi (nu-mi mai amintesc exact unde, cred ca prin Poiana Costilei). Noaptea, cu toate ca faceau cu randul si aveau focul aprins, un urs i-a luat rucsacul sa scotoceasca in el. Tata, cand a vazut ca-i lipseste, a pornit in cautarea lui cu lanterna si a dat de animal. Era foarte aproape de urs si nu i-a fost frica(cica pe el il interesa mai mult rucsacul, eu nu as fi facut asta in locul lui), i-a bagat lumina in ochi si l-a si alergat ca sa-si recupereze "comoara pierduta"Carpati.org Spre norocul lui, animalul a fugit in padure si nu l-a atacat, poate pe vremea aia ursilor le era mai multa frica de oameni. Abea dupa aia el a realizat ce prostie a facut, ca a scapat si nu i s-a intamplat nimic. Apropo, am inteles de la fratele meu ca au inceput sa apara ursi si prin Retezat.


Marți, 29 ianuarie 2013 - 11:38

miparv
miparv
Rucsac
 
Nu strica prin buzunare ceva pocnitori ramase de la revelion, daca exista spray antiurs, si mai bine !


Luni, 19 noiembrie 2012 - 17:45

odin
odin
Rucsac
 
Asa este AlexCarpati.org Dar sa stii ca m-am sters pe talpi inainte sa calc pragul casutei ursuluiCarpati.org
Zoly: nu uitasem, aveam aparatul in brate. Dar avea capacul de la tele pus si cand am pus mana la el, a plecat. Drept sa spun, pe undeva cum pleci din rascrucea de drum care desparte drumul spre Poiana si cel spre Diham, vreo 10-15 minute de mers incet, e undeva o mocirla de zici ca e petrol acolo. Am trecut de ea si am incercat sa pun aparatura.
Eram aplecat si de aceea a trecut asa aproape altfel cred ca ma ocolea. Cand am auzit miscare, am miscat si eu si surpriza a fost destul de mare vazand si puii...Cobora de sus si se ducea in vale, imi taiase calea de intoarcere si primul gand a fost "cum sa fac" sa scapCarpati.org Apoi cand am realizat ca nu-s interesant pentru pretentiile ei de ursoaica am vrut sa si pozez (un pic ticnit ar zice uniiCarpati.org ).
N-am avut timp ca ratasem momentul si ca sa ma duc dupa ea sa vad unde e (daca a plecat departe) , de o asemenea neghiobie nu cred ca voi da vreodata dovadaCarpati.org


Luni, 19 noiembrie 2012 - 16:40

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
Mihai, mi-aduci aminte de un puiuț ce l-am întâlnit în vara asta prin Postăvar. Puiuț de maximum un an... și-atunci chiar mi-o fost oleacă de frică... că habar n-am avut pe unde era mă-sa.

Noroc că urșii au un bun simț deosebit. Întotdeauna își văd de treaba lor. Carpati.org

Dar, bre, oameni buni: Pădurile sunt singura casă a urșilor.
Munții din România dețin ultimele urme de pădure.
Și la fel cum, dacă cineva vine pe la mine pe acasă, se poate aștepta să mă întâlnească și pe mine, poate dormind, poate trebăluind prin curte Carpati.org întocmai și cu urșii, lupii, șoarecii ori bufnițele.
Când te plimbi prin casa lor, este normal să te aștepți să îi întâlnești și pe dumnealor.

Și cui nu-i place moaca mea să facă bine să nu-mi tocească pragul, nu?
Carpati.org


Luni, 19 noiembrie 2012 - 10:22

zoly
zoly
Busola
 
Mihai, zici ca "s-a uitat 3 secunde cred la mine, fix, fara sa miste, cu capul sus". Sa nu-mi spui ca abia la Gura Diham ti-ai amintit ca ai un aparat foto in brate! Carpati.org


Luni, 19 noiembrie 2012 - 00:07

odin
odin
Rucsac
 
Hai sa completez topicul.
Acum, sambata, vroiam niste poze la padure si mergeam pe "conducta" intre Gura Diham si Diham. Padurea cam deasa in postiunea cu intersectia drumului spre P Izvoarelor. Tocmai vorbeam la telefon cu colegii de iesire sa fim atenti.
Cum pun aparatul pe trepied, cat am stat, 1-2 minute sa in reglez sa imi fac singur poza (eram singur) in padure...stateam pe vine si aud la 15 m in spate un fosnet, nu foarte tare. Ma ridic si ma intorc. Normal ca mi-au fosnit pantalonii de "Tex" si cateva frunze de sub picioare. Era o ursoaica, maricica, cu 2 pui cam de 1,5 ani, cred ca de la anul sunt plecati de langa ea.
Atunci m-a simtit dar nu stia exact unde sunt. Atunci m-am suit pe buturuga de langa, luand aparatul in brate, fluierand destul de incet. M-a localizat in prima milisecunda. S-a uitat 3 secunde cred la mine, fix, fara sa miste, cu capul sus. O bagasem pe maneca...Apoi a plecat la vale in pas repejor cu puii dupa ea. Am fost calm dar frica m-a luat dupa ce a plecat. Nu mi-a trecut prin cap sa vad cat de departe a ajuns in vale, direct spre Gura Diham mergeam repede, apoi la gara.


Duminică, 18 noiembrie 2012 - 22:13

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
@macct mai citeste urarea inca o data...nu era una stiintifica Carpati.org


Sâmbătă, 3 decembrie 2011 - 19:55

macct
macct

 
cornlel, ursii nu hiberneaza. E doar somnul de iarna.


Sâmbătă, 3 decembrie 2011 - 14:34

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
in primul rand nu fugi. pentru un animal de prada cineva care fuge se transforma automat in vanat.
faci zgomot, bati din palme, fluieri, si te retragi incet.eventual fugi la vale, ursul va ezita sa te alerge in jos pe o panta mai abrupta.
eu am baston cu electrosocuri si sirena, testat decocamdata pe caini, care se sperie doar la auzul zgomotului facut de descarcarea electrica. zgomot care de altfel deranjeaza si oamenii. probabil va deranja si ursul pentru ca este un zgomot destul de intens si necunoscut pentru el, probabil il va deranja si flama care se face la descarcare, iar in ultima instanta o descarcare din aia in bot, nas, ochi probabil va face cat 100 de spary=uri.
sincer imi doresc sa nu fie cazul sa-l testez la urs.

singura data cand l-am intalnit pe pezevenchi nu a fost intr-o tura ci cand mergeam pe drumul dinspre paraul rece spre predeal, statea ca mocofanul in mijlocul drumului, am oprit, am deschis geamul, i-am facut poze si dupa aia l-am impins cu masina usor in padure, s-a conformat docil. oricum era cam micut.

carari cu soare si ursi in hibernare va doresc!


Joi, 1 decembrie 2011 - 06:42

mkcp
mkcp
Busola
 
@mcct cumpara-ti o cratita! la mine a functionat!


Miercuri, 30 noiembrie 2011 - 21:10

Afisari: 14,848


#72  Inapoi 1 2 3 4 Inainte

Adauga un mesaj in topic






Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un mesaj

 


 
0,0713 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org