Ai perfecta dreptate. Intotdeauna au existat oameni fara caracter si oameni cu suflete alese. Important cui dai importanta. Cati stiu oare ca in democratie poti sa faci orice dar sa nu-i deranjezi pe cei de langa tine? De fapt este vorba de bunul simt in legatura cu care cineva spunea ca se cheama ratiune, sau cu alte cuvinte radacina unica a valorilor.

mihai-mircea cred ca face referire la mentalitatea montagniarzilor de azi in comparatie cu cei de altadata.

e o impresie falsa dupa parerea mea pentru ca, asa cum observa si boreal2007 intr-unul din articolele sale, oameni fara caracter au fost, sunt si vor mai fi in aceeasi masura cum vor fi si montagniarzi adevarati, prinsi de spritul muntelui.
aceasta impresie, ca acum oamenii sunt mai rai, e inselatoare. natura umana e la fel, doar vremurile sunt altele.

discutia asta e veche de cand lumea si adevarul e undeva la mijloc.

nu avem ce regreta, trebuie doar sa privim cu optimism inainte.

Dragostea de munte este exact la fel si pentru oamenii de altădată şi pentru cei de azi. Diferă doar echipamentul. Ganditiva la Edmund Hillary sau şerpaşul Tenzing cu ce fel de echipament au cucerit Everestul. Cum spunea alexus echipamentul bun iti confera siguranta si CONFORT. Eu am inceput cu bocanci de vanatori de munte grei ca plumbul si ranita verde cu curele de piele. Dar cu toate astea deabia asteptam sa urc pe creste. Cei care urca pe munte cu echipament necorespuzator, nu au fost instruiti de nimeni. Se avenureaza in necunostinta de cauza. Ce sa le faci. Speri ca vor invata ceva si a doua oara vor urca asa cum terbuie.

@nmm: si sa vorbit destul si despre diferenta dintre oamenii de atunci si cei de acum.

@nmm: despre diferenta dintre oamenii de munte si pantofari s-au tocit destule degete tastand pe acest site; pe forum, articole si destule comentarii. Incearca sa dai de ele.

eu port bocancii si in oras si nu o data a fost cand mi-am luat si windstoper-ul cu mine in oras sau geaca de gore/
ce vreau eu sa fie constat este diferenta mare dintre oamenii de munte si nu neaprat ca echipament . mentalitatea care e acum intre noi nu este una prea benezica pt. viitor.

Bine punctat nmm , Ai dreptate ...De exemplu , bunicul meu a fost al 2 cabanier la Babele ... iar "tataie" facea 2 trasee pe zii Busteni-Jepii Mici -Babele , retur , Busteni-Jepii Mici - Babele retur iarna folosea doar un piolet ... si n-a mai murit din Lipsa de echipament si pe langa asta folosea o ranita extrem de mare , cu care cara bere , carne , etc... Si eu am echipament ... mai mult de alpinism dar... fie ...( para-zapezi , bocanci 3 sezoane ... coarda , ham ... Mammut-uri...etc...) nu zic ca nu am , dar nu mi-l expun din oras , il folosesc cand am nevoie .

Andrei.

ana din pacate exista si astfel de oameni care merg la munte in loc sa fie pe un podium de parada a modei.
kya preucuparea pt. munte te face sa investesti bani ,timp si mult suflet . din pacate de multe ori sacrificiile facute de noi sunt calcate in picioare de niste indivizi care nu prea au treaba cu lumea asta.
alexus drepatate mare ai "experinta si echipamentul fac traseu bun impreuna". trebuie sa fim pregatiti pentru imprevizibil de fiecare data cand calcam muntii.
din pacate nimeni nu a abordat diferenta intre noi oamenii de munte de atunci si cei de acum.
ce sa intamplat cu montaniarzii de alta data.

Am fost in Ceahlau in weekendul asta. La Dochia am vazut o perindare de tot felul de persoane de la pantofari pana la bocancari (uite ca pentru pantofari am gasit o denumire, dar pentru cei corect echipati, inca nu ) Am vazut ca toti erau uniti de acelasi lucru: bucuria de a fi pe munte. Sigur ca existau diferente de exprimare si de comportament , dar clar, traiau clipa de a fi acolo...

Cred ca achizitionarea in timp a unui echipament adecvat inseamna si preocupare pentru munte, nu numai dorinta de a fi echipat pana in dinti cu ultimul racnet, asa cum s-a spus in acest topic.

Deci, daca marea majoritate incepem aproape de la zero si ramanem tot la stadiul acela, eu cred ca nu avem ganduri "serioase" legate de mersul pe munte.

Sigur ca exista ceva ce ne impiedica pe multi sa fim echipati asa cum ne-am dori si ma refer la unele prioritati financiare pe care le avem. Dar, daca atunci cand ai la dispozitie o anumita suma te duci intai si mai cumperi cate ceva echipament din ce-ti trebuie, inseamna ca ti-e dor de munte, ca vrei sa-l vezi cat mai des si ca, din respect pentru el si pentru tine, vrei sa apari cat mai bine la aceasta intalnire.

Nu consider ca am mult echipament si nu e simplu uneori sa mai iau cate ceva, dar nu-mi pare rau si nu m-as opri, pentru ca muntele e ceva mai mult decat o simpla plimbare romantica si fiecare piesa achizitionata are un rol adeseori important pe munte.

Nu cred ca trebuie legata dotarea cu echipament de caracterul oamenilor care merg pe munte. Nu lipsa sau existenta echipamentului ne defineste noua calitatea pe munte, ci alti factori, de obicei sociali.

Ce trebuie facut? Cred ca trebuie, in general, sa fim putin mai toleranti, chiar si cu opiniile mai acide. Sunt un mod de exprimare si daca nu contin un limbaj cu adevarat suparator, noi, ceilalti am putea sa le acceptam. Acesta ar fi supremul test pentru noi toti. Sa nu acceptam doar pe cei care scriu doar pe placul nostru, ci si pe cei care ne spun ce nu ne place sa auzim.

Prima oara cand am fost la munte, intr-o tabara scolara de vara, am fost in bascheti chinezesti. Or mai exista ? A doua oara, chiar in timpul inundatiilor din 1977, aveam adidasi. A venit armata cu elicoptere si au evacuat multe tabere de copii atunci. Prima tura mai grea, de iarna (s-a intamplat sa fie cea mai grea din "cariera" mea de montaniard), prin "84 sau "85, am facut-o in niste bocanci vechi, mosteniti de la bunicul meu. Trebuia sa bag pungi de plastic in ei, altfel ma udam la picioare. In loc de Mammut, Patagonia, Husky ... aveam o pufoaica de santierist.
Nici acum, dupa foarte multi ani, nu am echipament foarte bun. Dar nu am, nu pentru ca nu mi l-as dori, ci pentru ca nu mi l-am permis, inca.
Nu va mai faceti atatea probleme, mergeti pur si simplu pe munte. Mergeti cu ce aveti. Bucurati-va de munte, iubiti-l, indragiti-l, respectati-l si lasati-l asa cum l-ati gasit, curat. Viata e scurta. Tot asteptand sa iau aia sau ailalta, viata se scurge pe langa noi si de obicei, ne dam seama prea tarziu, de timpul pierdut care odata dus, asa ramane. Bine-nteles, este indicat ca fiecare sa-si planifice tura in functie de echipamentul si experienta pe care le are. Nu va aventurati "orbeste".

P.S. Echipamentul bun iti confera mai multa siguranta si mai multa incredere in tine insuti. Daca nu toti avem echipament performant, asta nu inseamna ca este un lucru rau ca altii sa-l aiba. Experienta si echipamentul fac "traseu bun" impreuna. Echipamentul bun ar trebui sa fie un tel, pentru orice membru al comunitatii montaniarde.

Eu cred ca ne dotam cu echipamentul adecvat pentru a ne simti in siguranta si pentru a ne ajuta in efortul pe care il depunem pentru a trai bucuria de a fi in mijlocul naturii asa cum este ea insasi, asa cum destul de greu o gasim astazi. Imi vine greu sa cred ca cineva merge pe munte doar pentru a-si etala echipamentul de ultima ora. Si eu sunt la inceput de drum si, acum o saptamana, cuprinsa de febra dorintei de a merge pe munte si de teama ca voi pierde vreo ocazie pentru ca nu sunt echipata, dupa ce am facut un tur prin magazinele de specialitate din Bucuresti m-am oprit in unul si, necunoscatoare, aproape m-am lasat pe mana vanzatoarei. Poate am cheltuit mai mult decat era necesar, dar important este ca picioarele sa se simta la ele acasa in bocanci, iar rucsacul sa fie bland cu spatele meu.

frumos punctat timmy.
anndy_92, nu trebuie sa judecam pe cei acre sunt echipati cum ai spus tu mai sus si fac ce ai afirmat.
atat timp cat locul ramane asa ca la venirea lor.
ei fac parte din comunitatea oamenilor de munte, pt. ca sunt la costila(la catarat) nu in busteni la discoteca.
da si eu sunt intrigat ce fac uneori cu atat echipament dar daca omului ii place sa ii fie rucsacul plin ochi este problema si spatele lui
si eu am un sac se 1000 ron . asta inseamna ca nu sunt om de munte si nu respect natura si pe cei din jurul meu.
eu unul nu judec oamenii dupa cum sunt echipati . ei trebuie atentionati atunci cand se comportra necorespunzator in natura.
toate cel bune eu acum fug in retezat
pa pa

Salutare tuturor , din cate am citit eu pe Carpati.org , acesta este cel mai interesant topic ... Si eu am inceput cam la fel ca nmm , insa implinesc in Septembrie 16 ani , dar merg de la 4 ani pe munte , insa am crescut in Busteni . Atunci aveam niste bocanci nr. 32 , imbracat in "foita" , gheozdan , cutit de bucatarie , geaca normala , palarie .. etc . Insa ... nu prea-mi plac oamenii care Plec de acasa , 300 de pioleti , 4000 de coltari , 3 lungimi de coarda si alte echipamente de ultima-ora , se duc pana in Bucegi ( de ex. ) , Refugiu Costila , se baga in sacul de dormit (mai precis un sac de 1000 ron , 4 sezoane ) etc... se catara un pic , fac 3000 de poze , apoi se intorc acasa , spunandu-le prietenilor , cunostintelor , marele traseu pe care si-l imaginau ca-l vor face... .Din pacate , in Romania ( si nu numai) exista si oameni de'acest fel ...

Andrei Radulescu

eu unul stiu ce insemna, de cand eram mai mic, lipsa de echipament. dar cum mike horn spunea, echipamentul nu te face mai bun sau nu iti mareste in mod obligat performantele, ci doar iti ofera sansa de a te contopi cu natura, de a te simti protejat, ca un membru integrant al acesteia, pentru a te putea bucura de dezlantuirile ei cele mai furioase, acolo, in mijlocul ei.

Ce ciudat...toti ar trebui sa fim nascuti invatati, sa ne temem sa cerem sfaturi pe un site de altfel, ajutator. Ce ciudat...unii "experti" vaneaza "victime", cauta momente sa-si etaleze calitati in de-ale ironiei...Ce ciudat...acesta din urma nu este un caz unic... ce ciudat...sa-ti placa muntele, sa vrei sa-l descoperi, si acest fapt sa fie tratat pe ideea " Ia uite-l si pe asta habar n-are"...mda...ce ciudat...si mda...ce ciudati...

In ceea ce spui este mai mult decat un sambure de adevar.
PACAT!

atunci cand am fost pt. prima data atras de catre vai, creste, chei (munte). echipamentu meu consta intr-o geaca cu puf (din piata), bocanci militari, rucsac cu cadru (imprumutat), pulover de lana (facut de bunica) si in loc de sac doua paturi.
acum avem multe optiuni si in functie de buget alegem ceea ce se potriveste vointei noastre.
dragostea pt. natura este aceeasi ca atunci cand mai mult eram ud si inghetam de frig.
unul dintre utilizatorii acestui site a cerut un sfat in leg. cu ce echipament sa fooseasca intr-u tura in retezat iar el a fost luat peste picior de catre alti doi utilizatori.
nu cred ca este normal acest lucru, daca omul vrea sa mearga si sa leneveasca ex. 2 sapt la 2000m in retezat eset alegerea si placerea lui. atat timp cat nu deranjeaza pe nimeni si natura ramane asa cum a gasit-o eventual mai curata el trebuie sustinut si sfatuit daca cere acest lucru.
fiecare dintre noi a avut un inceput in ale muntelui cu un echipament mai precar.
am fost atrasi de un anumit loc si am mers fara a ne uita daca avem echipamentul necesar fiind dragoste la prima vedere intre om si natura.
acum ca exista posibilitatea sa se achizitioneze echipament si exista un site unde poti gasii informatii si un sfat este mult mai bine si in folosul viitorului om de munte.
atunci cand nu aveam de unde sa alegem echipament , nu gaseam o informatie decat f greu parca atunci eram mult mai uniti si oameni unii cu ceilalti.
priviti in urma 10-15 ani cum erau turele voastre si faceti o comparatie cum sunt acum.
as vrea sa i-au aceeasi bocanci, rucsac , geaca si paturi iar oamenii sa fie cum erau atunci. din pacate asta depinde doar de cei din jurul nostru.
cand ajungi intr-un refugiu, cabana sau loc de campare aproape toata lume aeste echipata pana in dinti cu ultimul ragnet de echipament , dra parca a disparut bucuria vederii unui om ca tine (muntoman).
sa aveti parte de clipele frumoase traite la inceputuri.
unitate si omenie sa fie simtirile oamenilor de munte.
muntomani mai tineri sau mai batrani este necesar sa iesim din carapacea in care am inceput sa ne ascundem. sa fim mai deschisi spre oamenii care merita asta.
mircea-mihai