Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii
#24  Inapoi 1 2 Inainte

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un topic

  Forum Povestiri Cand lasi pe cineva in urma/trimiti inapoi (24)
 
florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
Nu numai copilul si nu numai veverita. Instinctele de vanatore ale unora sunt perfecte: cum vad un animal cum incep sa tipe extaziati.


Duminică, 6 octombrie 2013 - 10:31

miparv
miparv
Rucsac
 
Alt dezavantaj este ca daca vezi o veverita pe poteca la 2m distanta si vrei sa faci poza, cu copilul langa tine n-ai nici o sansa Carpati.org


Sâmbătă, 5 octombrie 2013 - 22:15

odin
odin
Rucsac
 
Am Carpati.org


Vineri, 4 octombrie 2013 - 21:21

miparv
miparv
Rucsac
 
Iti trebuie trepied daca vrei sa-ti faci poza ...


Vineri, 4 octombrie 2013 - 19:24

odin
odin
Rucsac
 
Care ar fi dezavantajele?


Vineri, 4 octombrie 2013 - 19:21

miparv
miparv
Rucsac
 
Cine merge singur pe munte, e scutit de astfel de situatii. Evident, sunt si dezavantaje pentru cine merge singur.


Vineri, 4 octombrie 2013 - 19:12

ana_luisa
ana_luisa

 
Am avut si eu 2 experiente asemanatoare:

Cea mai recenta a fost la inceputul lunii septembrie, cand am pornit cu sotul meu si cu fratele lui de la Balea spre Negoiu, urmand sa ne intoarcem in aceeasi zi. Nu am luat cu noi saci de dormit, ci am avut un bagaj usor. Traseul stiam ca are in jur de 10-11 ore, eu si cu sotul meu mai fusesem pe acel tronson de mai multe ori, deci stiam la ce sa ne asteptam. Vremea se anunta superba, deci aveam sperante mari Carpati.org
La coborarea de pe Negoiu, cumnatul meu a devenit din ce in ce mai obosit, si toti trei ne gandeam cum sa procedam: el ar fi vrut sa mearga la cab. Negoiu (desi coborarea e foarte solicitanta), ori sa doarma la refugiu, dar fara sac de dormit si fara mancare (ne luasem doar ratia de mancare pe 1 zi fiecare, si deja era pe terminate). Sau sa continue pana la Balea, dar Laitelul arata foarte neprietenos, avand in vedere ca eram toti trei destul de obositi.

Am decis ca pe Laitel sa merg eu inainte spre Balea, era deja ora 6:30 sau 7, si marea greseala a fost ca eu imi uitasem frontala acasa, nu m-am gandit ca voi avea nevoie de ea. Asa ca eram 3 oameni cu 1 frontala, iar oboseala isi spunea cuvantul, era clar ca vom ajunge dupa 10 seara la Balea in ritmul actual, si nu e un sentiment placut sa cobori pe intuneric pe acolo, am auzit destule povesti nefericite. Asta a fost factorul principal pentru care am decis sa ii las pe ei doi in urma, ca sa nu mergem 3 oameni la lumina unei singure frontale, iar in caz de ceva neasteptat, am anuntat salvamontul ca ei doi sunt in urma.

Asa ca eu am pornit inainte de la Laitel si am ajuns cu bine la Balea chiar cand s-a intunecat de tot, nefiind nevoie de frontala. Dupa 10 seara au ajuns si ei, dar e foarte greu sa cobori chiar si asa, cu 1 frontala la doi. Am imprumutat o lampa de la niste oameni buni si am pornit inaintea lor, si am ajuns toti trei cu bine.
Deci motivele ar fi de ordin logistic Carpati.org sa reducem sansele ca unul din noi sa se accidenteze.

A doua poveste a avut loc mai demult, cred ca anul trecut prin martie sau mai. Eram cu sotul meu la cab. Negoiu, si am vrut sa mergem pana la Barcaciu. Aveam parazapezi, bete. La vreo 25 - 30 de min de la cab. Negoiu, traseul se pierdea in zapada: erau ceva urme, dar erau peste tot: pe sus, pe jos, nu stiam foarte bine pe unde o ia, si de multe ori ramaneam blocati in zapada pana la fund sau la brau. Tin minte ca ninsese anul trecut mult de tot la finele iernii, iar zapada in Fagaras chiar si pe traseele mai usoare era destul de mare.
Asa ca am decis sa ne intoarcem pentru ca: 1. zapada era foarte mare, nu aveam rachete. 2. nu mai fusesem pe acel traseu si nu stiam exact pe unde o lua, riscand astfel sa pierdem traseul. Ne-am intors asadar la cabana si ne-am bucurat de priveliste Carpati.org
Am constientizat amandoi ca nu putem continua in conditiile date, si am stiut sa ne renuntam la momentul potrivit. Desi eu in general incerc sa imping situatia spre mai greu, mi-am data seama ca acolo e o limita si ca trebuie sa ne intoarcem.
Vom avea ocazia sa mergem pe acolo si in alte ture Carpati.org

Ca sa raspund la intrebarile puse:

1. Cauzele cele mai des intalnite ce necesita intreruperea traseului:
estimarea gresita a fortelor, lispa echipamentului necesar
2. Cine si cum stabileste intorcerea din traseu in cazul unui grup mic?
in cazul nostru a fost o decizie comuna.

Carari insorite!


Joi, 3 octombrie 2013 - 15:07

dily
dily

 
Mai depinde si de situatie....De exemplu, daca o persoana dintr un grup isi da seama ca nu mai poate continua traseul, intr un punct in care realizeaza ca se poate intoarce in deplina siguranta atunci inseamna ca si cunoaste limitele si poate face cale intoarsa ... dar ce te faci cu acei "teribilisti" care atunci cand ii intalnesti prima data zic ca "rup" muntii in doua iar pe traseu in momentele dificile constati ca lucruriile stau cu totul altfel si esti nevoit sa renunti la tura pentru un "teribilist" care, chiar si bine echipat pune probleme de rezistenta...eu unul nu as putea sa las pe cineva in urma mai ales cand este vorba de o situatie delicata cand vezi ca omul chiar nu mai poate....muntele nu se muta din loc, mai sunt si alte ocazii....exista frustrare, dar sa procedezi precum cel cu telefonul si sticla de apa e chiar strigator la cer....


Joi, 3 ianuarie 2013 - 21:31

odin
odin
Rucsac
 
Cam asaCarpati.org
Numai ca si la o tura pe la noi ai aceleasi pericole; ti se pot intampla multe fara sa vrei. Omul e om, poate avea caderi de psihic. E gresit sa privesti omul prin prisma unei iesiri. Poti avea multe calitati dar la o tura banala sa constati ca ceva nu functioneaza: unii sunt mai rezistenti la tura de anduranta , rezista mai bine la frig, efort, privatiuni, altii merg mai repede pe termen scurt, altii au rau de inaltime, o problema de sanatate pe moment, oboseala, etc. Si clacheaza.
Se pun 2 probleme:
-daca anunti problema este posibil sa stai la monitor
-daca nu anunti, mergi la munte
De aceea se "cere" la tura sa se spuna ce problemuta ai, ca sa se ia niste masuri de siguranta. Poti fi oricat de experimentat, odata si odata ti se intampla ceva fara voia ta. Vorba unui coleg: iti place la munte, odata si odata tot vezi ursul chiar daca te feresti.


Miercuri, 28 noiembrie 2012 - 23:30

nizi
nizi

 
Montaniarzii stiu ca atunci cand situatia o cere, trebuie sa te intorci din drum chiar daca nu ai ajuns la terminus. Si mie mi s-a intamplat de cateva ori acest lucru. Am fost nevoiti sa ne intoarcem de pe traseu din cauza vreunui coleg care nu a fost in stare sa continue traseul. Cine hotaraste acest lucru? De obicei responsabilul de tura sau organizatorul turei. Sigur ca cel mai bine ar fi sa stim dinainte daca cineva nu este pregatit pentru acea tura. Acest lucru este foarte greu de stabilit. Am avut un caz in care cel care a clacat psihic a facut nenumarate iesiri pe munte atat vara cat si iarna, scufundari in pesteri si multe alte lucruri dificile. La un moment dat a clacat. Important este ca intotdeauna sa primeze tovarasul de drumetii si nu tura propriu zisa. Muntele il gasesti acolo si la anul. Exceptie poate fac expeditiile din Himalaya, unde fiecare este constient de ce se poate intampla pe parcursul expeditiei si isi asuma un risc personal. In rest...


Miercuri, 28 noiembrie 2012 - 22:28

zentai
zentai
Coarda
 
@-odin-ieri am tresarit la mesajul tau, caci desi avusesem de gand sa postez inca n-o facusem din lipsa de timp sau de rost (explic mai jos), de aceea...habar n-am la ce te referiCarpati.org

1- cazurile pot fi multe, insa cel mai de nedorit e situatia cand iti vine sa-i infingi pioletul in gat aluiaCarpati.org...asa ca mai bine o iei inainte sau ramai in urma.De aceea, arareori (spre niciodata) e de urcat cu cineva pe care nu-l cunosti.Eu am preferat mereu sa urc singur.E adevarat, cand am urcat cu "necunoscuti"( am pus ghilimele pentru ca acum suntem foarte cunoscuti si am ramas prieteni pe viata) eu am avut noroc.Am depins de cei cu care am urcat in ture riscante.Nu sunt foarte, foarte sigur ca m-as fi intors teafar de n-ar fi fost ei.De aici se poate desprinde ideea ca de la un anumit nivel, camaraderia pe munte e ceva de la sine inteles.Sunt de acord cu acest punct de vedere.

La acest punct, una e o tura pe Bucegi, cu totul alta o tura pe Aconcagua, unde zicala cum ca "muntele ramane acolo" e superflua.El ramane acolo dar viata s-ar putea sa faca in asa fel incat asta sa nu mai aiba inportanta si pentru tine, din mai multe pespective.Una din ele e partea financiara. Si e importanta.Daca n-as putea sa ajung pe varf (ca mi-e rau , ca mi-e frica, ca nu mai am resurse fizice etc) n-ar fi onest ca partenerul sa rateze si el.Cand "pui piciorul" intr-o tura mare, din onestitate pentru tine, pentru partenerii de tura sau pentru cei care raman in urma acasa, ar fi bine sa iei in calcul ca s-ar putea sa te intorci in sacul de plastic.Daca iti asumi acest deznodamant, e bine sa faci si al doilea pas si sa te urci in avion.Esti in carti. Daca nu esti dispus, mai bine stai acasa. E onest asa pentru toata lumea.

2- riscul "verigei slabe" se divide pe ceilalti participanti si se compenseaza cu faptul ca sunt meseriasi ceilalti participanti.Daca insa intr-o tura riscanta toti sunteti "veriga slaba", e bine sa apelati la democratie.In felul asta iesiti onorabil dintr-o situatie in care orgoliul s-ar putea sa va fie sifonat.Deobicei democratia nu exista pe munte.E un lucru prostesc.Hotaraste pentru toti leaderul.Acesta e cel cu cea mai vasta experienta (cele mai riscante trasee, cele mai inalte vafuri etc).Deasemenea, de la un anumit nivel, liderul nu prea mai exista.Pentru ca toti au experienta f.mare si-si fac treaba , toti, pe tacute, fara dialectica si fara sa astepte medalii, laude, gadilitul orgoliului.Poate exista , cel mult, o persoana care gestioneaza neajusurile turei, altele decat cele legate de munte, ocupatia lui fiind un fel de management/marketing al turei

3- E de la caz la caz.Cu greu poate fi standardizat un comportament adecvat la orice situatie.Sunt doar doua principii calauzitoare: morala si legea.Daca sunteti toti prieteni, alege prietenia si se gasesc mereu situatii elegante la tot felul de neajunsuri. Daca nu sunteti prieteni, e bine sa aveti in vedere ca "lasarea fara ajutor" e inca infractiune.

Povestiri ar fi...dar eu personal nu le vad rostul.Pentru ca mi s-a modificat modul de a percepe unele evenimente din trecut!

E drept si eficient sa socotiti asa: "in caz ca mi se intampla ceva rau, in cele din urma doar eu sunt vinovat pentru ca nu am fost destul de diligent, destul de intelept, cu destula experienta sa socotesc bine".In cele din urma plata prostiei e intotdeauna personala.Mult mai rau si mai trist e atunci cand pentru prostia noastra platesc si altii!

Cu stima!


Miercuri, 11 aprilie 2012 - 10:03

dan_mihai
dan_mihai

 
Cu multi, multi ani in urma, cel care ma initia in alpinism, mi-a dat o lectie simpla: ma lasat sa-mi manifest setea de „cuceriri”; asta cu rucsac, pitoane, carabiniere, s.a. în carca. Apoi, admirandu-ma, mi-a spus: - cu muntele nu te lua la intrecere ca pierzi!
Au trecut anii si am descoperit frumusetea traseului, bineanteles fara a pierde din vedere piscul, farmecul focului din fata corului, splendoarea intunericului din pesteri ....
Dar niciodata, niciodata nu am lasat pe cineva in urma si au fost atatea cazuri; pe unii, cand a te intoarce era mai dificil decat a merge inainte, i-am dus legati de mine cu cordelina, pentru altii am facut cale intoarsa si ne-am scurtat sejurul dar mereu camaradul a primat.

Au fost si altele, coboram in „Pestera hotilor” din Piatra Muncelului/ Vladeasa (in fapt doua puturi verticale separate de o mica terasa de argila) iar la suprafata am lasat un incepator pentru a supraveghea franghia care fiind ancorata de un fag risca sa se frece de stanca; juniorul s-a plictisit si a plecat ceva mai incolo, doar el stie pentru ce!!! A fost nevoie, atunci, de educatie... cu o alta cordelina (cu o carabiniera in capat), ce mi-a cazut in mana. E adevarat, pe munte nu mergi cu oricine, cheagul grupului trebuie sa fie foarte omogen.


Marți, 10 aprilie 2012 - 21:49

zeus
zeus

 
Despre topic, mai pot adauga o intamplare ciudata dar adevarata: eram cu acelasi grup de adolescenti, dupa ce am innoptat insi pe langa cab. VISTEA, a doua zi, am dorit sa urcam pe MOLDOVEANU... ziua fiind excelenta.
Deoarece este o urcare putin mai dificila, am ramas un pic in spatele grupului [deh, probabil si varsta], ma relaxam privind partea sudica scaldata de soare, facand poze extrem de frumoase cu marea alba de nori de sub noi... nu as fi crezut niciodata ca cineva nu poate urca un munte, mai ales fiind tanar si in putere, datorita acestui fapt: unul din tineri, isi descoperise " talentul " de a sari de pe creasta chiar in norii aceeia pufosi si extrem de imbietori, aflati un pic mai jos care ascundeau abisurile FAGARASULUI...
bine ca tipul ia anuntat pe cei din grupa, a insistat ca sufera de aceasta boala si nu raspunde de actiunile lui... am luat decizia binemeritata, zic eu, ca el sa se intoarca inapoi, a fost de acord si el si a coborat. Asa este, cum spune si ODIN, o tura cu rezultate frumoase pt. toti, se face cu cei apropiati pe care ai cunosti bine in conditiile date iar o decizie corecta, gandita bine, poate salva o viata...
ZILE SENINE...


Marți, 10 aprilie 2012 - 11:58

odin
odin
Rucsac
 
Cat priveste ce spui tu, iti dau dreptate.
Tin numai sa spun ca o tura buna se face cu apropiati. Cat despre afirmatia mea, vor fi unii sa ma contrazica, nu-i nimic. Nu am nimic impotriva "socializarii" (ma enerveaza termenul si il folosesc mereu NUMAI in sens peiorativ). Consider ca omul se cunoaste in timp asa ca nu pot "acuza" pe cineva din start. Hmmmmm...daca incep sa vorbesc iar mai mult, nu-i bine. Ma opresc aici, pentru ca altfel ar trebui sa deschid o Cutie a Pandorei. Cum nu vreau asta, ma abtin si v-as ruga si pe voi sa nu insistati sa spun ceea ce gandesc de ceva timpCarpati.org A spus-o Zentai, daca cititi printre randuri veti intelege si punctul meu de vedereCarpati.org

Hai sa raspund initiatorului acestui topic:
"1. Cauzele cele mai des intalnite ce necesita intreruperea traseului.
2. Cine si cum stabileste intorcerea din traseu in cazul unui grup mic?
3. Intoarcerea grupului vs. intocerea celui afectat de vreo situatie de la pct.1."
Raspuns:
1) proasta organizare a turei (traseu, echipa, supraestimarea fortelor, ghinion)
2) numai conducatorul va hotari, presupunand ca are autoritatea morala si experienta necesara, nimeni altul in afara lui; cum va lua hotararea si ce decide, depinde de el
3) la punctul asta, la noi, cum mergem, e valabila prima parte, adica "intoarcerea grupului". Cealalta e valabila pt atingerea unui scop inalt. Cum in sensul gandirii noastre "scop inalt" inseamna buna dispozitie si petrecerea unui timp in natura cu amicii, nu vad rostul partii a doua.
Pentru altii, atingerea scopului e altceva: expeditie, atingerea telului propus, etc. E alta mancare de pesteCarpati.org


Marți, 10 aprilie 2012 - 00:39

xoreax
xoreax
Coarda
 
Apropo de http://www.b1.ro/stiri/eveniment/tanar-de-22-de-ani-abandonat-de-prieteni-pe-munte-cu

-o-sticla-de-apa-i-un-telefon-mobil-9665.html, trebuiau puse niste ghilimele mari cat everestul la "prieteni"..


Luni, 9 aprilie 2012 - 23:59

odin
odin
Rucsac
 
Pai solutia cea mai buna este cinstea. Stii ca nu poti, te intorci cat e posibil. Ce inseamna "posibil" depinde de situatie. Nu pot da o axioma. In general nu consider ca e bine sa se desparta grupul. Exista situatii si situatii...cum eu l-as ajuta pe altul (fie sa stau cu el, fie sa cobor cu el asa mi-ar placea sa stiu ca ma pot baza pe ajutorul cuiva in caz de nevoie).
Daca are careva impresia ca nu o poate pati, se pacaleste singurCarpati.org Ori spiritul de munte, de camaraderie, de intrajutorare trebuie sa primeze orgoliului de a termina un traseu sau neplacerii de a fi stricata o tura. Ca odata despartit grupul sau o mica disensiune pe tema asta se duce toata atmosfera faina.
Partea cea mai nasoala e sa fie unul indepartat cu forta. Din diferite cauze. Drept sa spun, daca as cunoaste persoane care au indepartat pe cineva astfel, nu as merge cu ele niciunde, nici macar la peste. Prefer un raton in schimb.


Luni, 9 aprilie 2012 - 22:38

rdulul
rdulul

 
In timp ce cautam sa vad daca s-a mai discutat pe tema asta, am descoperit un articol despre un grup care a lasat in urma pe cineva, undeva la lacul Lala in Rodnei, cu un telefon si o sticla de apa. L-a adus Salvamontul jos. http://www.b1.ro/stiri/eveniment/tanar-de-22-de-ani-abandonat-de-prieteni-pe-munte-cu
-o-sticla-de-apa-i-un-telefon-mobil-9665.html

Asta e genul de poveste la care te cutremuri dar, de aceea se zice ca trebuie sa ai grija cu cine mergi pe munte. Sa simti ca te poti baza pe el, macar putin, chiar daca e poate prima tura impreuna. Atunci cand mai esti cu cineva si apare vreo problema care te pune in situatia de a te intoarce, tebuie cantarite optiunile cu atentie. Trebuiesc sesizate bravarile, motivate pe jena de a te simti slabit in fata altuia, de evitarea sentimentului de vina daca e sa il intorci si pe celalalt de drum, pe orgoliu si sa se stabileasca de comun acord(repet, de comun acord) care e solutia cea mai buna.
@odin E cel mai bine sa il lasi acasa, asta macar pana se perfectioneaza teleportarea. Carpati.org
@zeus Nu cred ca nationalitatea era problema, ci calitatea lor ca oameni. Am citit jurnalul lui madalin24, si acolo am gasit exemplu de oameni "oameni".


Luni, 9 aprilie 2012 - 16:37

odin
odin
Rucsac
 
Asa isi permit ei la noi. Si tu nu i-ai intrebat de cort? Ca cine are doarme afara! Refugiul e pentru cei care nu aunde a se adaposti. In afara de asta nici nu trebuia sa ii intrebi, intrai in refugiu si gataCarpati.org Daca nu le convenea, treaba lor, trebuia sa fi stat in Norvegia, acasa.

Revenind la topic, e aiurea sa lasi pe unul in urma; sau la fel, sa isi ia avant inainte. Depinde si de zona, una e la intrarea pe Jepii Mari sau Diham, alta e in alti munti. Cel mai bine e in loc sa il lasi in urma sau sa il trimiti inapoi sa il lasi acasaCarpati.org Mergi alta data cu el pe traseu potrivit puterilor lui.


Luni, 9 aprilie 2012 - 14:38

zeus
zeus

 
Acum doi ani, dupa ce am inoptat la Sambata, impreuna cu un coleg din Bucuresti care urca pt. prima data pe munte, urcand pe traseul de creasta, am dat de un timp total nefavorabil: vant si ceata cat cuprinde... abia se mai vedea la 5-10m. Acolo, un grup destul de mare [vreo10 adolescenti] erau in mare dilema: nu cunosteau zona, in schimb isi propusese-ra sa ajunga pana la Negoiu... erau pe punctul sa renunte si sa coboare la cabana [ am observat ca baietii erau mai fricosi decat fetele din grup ] ... am stat de vorba si deoarece cunosc destul de bine tot traseul de creasta al Fagarasilor, observand si directia din care bate vantul, am decis de comun acord sa continuam cu totii inspre Moldoveanu, bineinteles ca ceata se si ridicase si era deja timp frumos in momentul in care am ajuns la ref. Vistea.
L a refugiu se adunase deja un grup numeros, unii dintre noi campandu-ne la corturi, pe un teren nu prea bun, dar ceea ce a contrastat cu legile nescrise ale muntelui, a fost aceea ca nu am fost deloc bine primiti in refugiul ocupat de altii, cu toate ca mai incapeau cativa...ce m-a frapat, printre ei era un cuplu norvegian care efectiv ocupa cat patru,ceea ce m-a ofensat enorm, mai ales ca afara in seara aceea incepuse ploaia...
Oare asa fac si la ei in tara sau isi permit in Romanica pt. simplul fapt ca aud lucruri nu prea ortodoxe despre noi...


Luni, 9 aprilie 2012 - 12:03

madalinp24
madalinp24

 
Interesant topic. De doua situatii din trecut imi aminteste el...

Prima, acum mai multi ani in urma, prin anul doi de facultate, plecasem 3 baieti si 3 fete in Iezer de 1 mai. Proasta vreme ne-am ales. Ploaie multa, rece. In prima zi abia am reusit sa intram in munte si seara am ramas pe langa cabana Voina. La fel ca si in cazul tau nu ma simteam deloc bine, oboseala si putina febra.

A doua zi, pe o ploaie si mai rea am reusit sa ajungem doar la cabana Cuca. Ar fi trebuit sa mergem pe Papusa, dar tot ce am reusit sa facem au fost cateva plimbari prin zona. Ma simteam mai rau. Alt grup de la cabana insa a urcat. S-au intors tarziu in noapte, unul lipsa. Il lasasera in urma, nu mai stiu exact de ce (e mult timp de atunci), parca nu tinea ritmul, poate mai si bause, nu mai stiu. Unul lipsa...

Ziua urmatoare urma sa mergem si noi cu ceilalti sa-l cautam. Eu n-am mai fost in stare. Febra mare, nu puteam manca, respiratie dificila. Am coborat cu fetele din munte. Ceilalti doi baieti au plecat spre Papusa. A fost cred prima renuntare la un traseu. Si a fost bine. Cand am ajuns acasa si apoi la medic diagnosticul a fost simplu: dubla pneumonie acuta. Nu as fi putut continua chiar daca hotaram sa urc.

Cand au venit acasa si ceilalti doi baieti nu aveau nici o veste despre cel lasat in urma. Vesti am aflat apoi din presa. A fost gasit peste cateva zile insa, din pacate, cand l-au gasit nu se mai putea face nimic pentru el...

Si o alta intamplare ceva mai recenta din Retezat. Plecasem spre mijlocul lui septembrie 2007 catre Poiana Pelegii pentru o tura de cateva zile. In prima zi programasem un traseu la lacul Bucura, apoi pe varful Bucura si apoi pe creasta pana pe varful Retezat, urmand sa ne intoarcem pana seara inapoi in Poiana. Am plecat insa tarziu pe traseu, iar de la lacul Bucura am avut surpriza sa gasim zapada, in unele locuri chiar foarte multa. Bineinteles ca nu aveam cu noi echipament pentru zapada. Si am urcat pana pe Bucura 1 si parca si stratul de zapada a urcat odata cu noi. Iar traseul de creasta spre Vf Retezat nu e deoc prietenos pe zapada proaspata si fara echipament.

Si aici am renuntat. Si am facut bine asa. Nu acelasi lucu se poate spune depre o alta persoana, care a doua zi, pe o vreme si mai rea a hotarat sa urce pe Peleaga. Povestea ei am scris-o candva intr-un jurnal. E un jurnal ce are lacrimi inauntru:

http://www.carpati.org/jurnal/retezat_in_lacrimi/2199/

Sunt doua experiente pe care le-am trait si din care eu zic ca se pot trage niste invataminte. Si aici ma refer la toti cei care urca sau vor sa urce pe munte. In ceea ce priveste oamenii lasati in urma sunt de acord cu ce spune Ratza, doar daca stii ca acel om poate sustine traseul si asta este ce vrea el (de multe ori si mie imi place sa merg singur pe munte), dar niciodata daca un om are probleme nu trebuie lasat in urma.

In ceea ce priveste renuntarea la un traseu, muntele nu este acolo ca sa fie „cucerit”, iar varfurile nu sunt pentru a fi „bifate” la „palmaresul” personal. Aici conteza drumul si nu atat destinatia. Trebuie sa stii cand e intelept sa renunti. Muntele este un iubit/iubita statornic/a. Pentru ca el va fi acolo si maine si peste o luna si la anul. Dar oare tu vei mai fi prezent la intalnire?...


Joi, 5 aprilie 2012 - 00:08

Afisari: 5,553


#24  Inapoi 1 2 Inainte

Adauga un mesaj in topic






Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un mesaj

 


 
0,1074 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org