De piolet e nevoie sigur, de coltari mai
vorbim dupa tura.

Da, cam scurta descrierea :-)

E aici pe scurt descrierea traseului catre cabana , cat si a traseului de tura propus de nycbv pentru ziua de sambata, pentru cei care doresc sa faca si treaba asta:

Staţia C.F.R. Voila — complexul turistic Sîmbăta — cabana Valea Sîmbetei
Marcaj: triunghi roşu Timp: staţia C.F.R. Voila — complexul turistic Sîmbăta — 18 km (autobuz.sau ocazie); complexul turistic Sîmbăta — cabana Valea Sîmbetei, 2 ore şi 30 minute-timp de vara.

Generalităţi. De la gară traseul urmează DN 1 pînă în comuna Sîmbăta de Jos, de unde se continuă pe o şosea secundară asfaltată, pînă la complexul turistic Sîmbăta (18 km — autobuz). De la complex, un drum forestier şi apoi poteca turistică marcată, ne conduc în amonte pe valea Sîmbetei, pînă la cabană. Traseul este uşor accesibil tot timpul anului.
Descrierea traseului. De la complexul turistic, călăuziţi de marcaj, înaintăm, de-a lungul drumului forestier, lăsînd în urmă ultimele clădiri ale silvicultorilor şi ramificaţia şoselei spre oraşul Victoria. Dincolo de acestea, pătrundem în zona împădurită, avînd pe dreapta muntele Jeloaia, iar pe stînga, muntele Brusturile.
Drumul se termină la cabana muncitorilor forestieri. De aici începe poteca. Ea se angajează în urcuş pe malul drept al văii Sîmbăta, corespunzător acum muntelui Gropana. Cînd s-a împlinit o oră de mers, sîntem în dreptul cascadelor „La Vîrteje", peste care se aruncă, vijelioasă, apa Sîmbetei.
Mai sus de aceste locuri, poteca traversează pîrîul, de cîteva ori, purtîndu-ne prin pădurea de conifere, spre marile înălţimi ale masivului, foarte curînd, putem zări pe dreapta văii, muchia Sîmbetei, din care se detaşează un impresionant turn de calcar numit Piatra Caprei. Ultima parte a traseului se desfăşoară pe clinele împădurite ale muchiei Drăguşului, brăzdate de numeroase pîraie. Ajungem la cabana Valea Sîmbetei, în timpul arătat de indicatoare. Atentie iarna. Muchia Dragusului prezinta pericol mare de avalanse intre bancuta 2 si cabana!!!


Cabana Valea Sîmbetei— Fereastra Mare
Marcaj: triunghi roşu Timp: 2 ore — 2 ore şi 30 minute

Generalităţi. Uşor accesibil şi într-o poziţie oarecum periferică faţă de marile înălţimi ale masivului, traseul de pe valea Sîmbetei reprezintă un punct de plecare favorabil pentru parcurgerea traseului de creastă al Făgăraşului, de la est către vest.
Orientată către nord, valea păstrează în zona de obîrşie zăpadă, vreme mai îndelungată, oferind amatorilor de schi posibilitatea de a prelungi sezonul favorabil practicării sportului preferat, pînă către sfîrşitul primăverii. Drum uşor, accesibil turiştilor; iarna, recomandat alpiniştilor şi turiştilor antrenaţi.
Descrierea traseului. Marcajul turistic dispus în lungul văii, ne conduce iniţial în ocoluri scurte, prin rarişti de pădure şi jnepenişuri. Pe măsură ce urcăm, perspectiva asupra regiunii este tot mai cuprinzătoare. Relieful iniţial calm capătă mai sus un aspect tot mai frămîntat, tot mai dinamic.
Circurile glaciare, bine conturate, sînt străjuite de culmi semeţe, cu abrupturi brăzdate de viroage adînci ori acoperite cu nesfîrşite rîuri de grohotiş. În stînga văii se înalţă muchia Drăguşului care, în zona ei de culminaţie (vîrful Gălăşescu), prezintă un abrupt puternic; pe dreapta, desprinsă către nord din dreptul vîrfului La Cheia Bîndei, muchia Sîmbetei ne apare mai domoală, fiind punctată de cîteva vîrfuri, între care cel mai evident este Caţaveiul.
La circa 45 minute socotite de la cabană, se desprinde către dreapta poteca turistică spre Fereastra Mică,marcată cu semnul bandă albastră (degradat). Parcursul, desfăşurat în lungul unui fir secundar al văii Sîmbetei, traversează iniţial culmea muntelui Slănina, desprinsă din creasta principală. Traseul, recomandat turiştilor antrenaţi, scurtează accesul la creastă; el poate fi programat şi ca tronson al unor excursii în circuit.Interzis iarna!!!
Reluînd traseul nostru, străbatem acum locurile înierbate de pe fundul căldării glaciare, punctate de ienuperi şi smirdar, în faţă, străjuită de vîrful Slănina, la dreapta, şi colţul Bălăceni, la stînga, se adînceşte Fereastra Mare a Sîmbetei, castre care urcăm.
Înainteca poteca turistică să se abată spre dreapta, către Fereastra Mare, se desprinde spre stînga marcajul cu punct roşu. Traseul acesta ne conduce în traversare prin căldarea Sîmbetei pînă pe muchia Sîmbetei. De aci se abate în dreapta, sfîrşind pe creasta Făgăraşului, în apropierea vîrfului la Cheia Bîndei.
Din punctul de ramificaţie amintit, urcăm diagonal către dreapta, strecurîndu-ne pe sub clinul priporos al colţului Bălăceni. Dincolo de acesta, fără a fi periculoase, locurile se înăspresc, poteca purtîndu-ne printre stînci şi grohotişuri, pînă pe creasta Făgăraşului, în Fereastra Mare (2180 m).
Trasee de legătură spre: şaua Podragu, traseu 1 de creastă etapa III; curmătura Zîrnei, cu ramificaţii spre cabana Urlea.
Fereastra Mare — vîrful Viştea Mare
Marcaj: bandă roşie. Timp: 4-5 ore; vara, drum greu şi obositor; iarna, accesibil alpiniştilor prevăzuţi cu echipament special!!!

Între colţul Bălăceni şi vîrful Slănina sau Glemea (2 282 m) care urmează pe creastă, se adînceşte Fereastra Mare (2188 m). De aici, se desprinde, spre dreapta, o potecă marcată cu triunghi roşu, ce conduce, prin „Căldarea la Fereastra Mare" sau Căldarea Bună, către cabana Valea Sîmbetei (traseul nr. 5, stîlp indicator).
Din Fereastra Mare, urcăm 100 m diferenţă de nivel, pînă sub vîrful Slănina, după care, depăşim un picior ce separă căldarea Bîndea de Cîldăruşa Gălăşescului, deasupra căreia tronează vîrful Gălăşescu Mic (2410 m). El trimite către sud o ramură secundară, creasta Gălăşescului Mic, dincolo de care pătrundem în Căldarea Mare a Gălăşescului.
Pentru a pătrunde în căldarea Văii Rele a Gălăşescului, care urmează, depăşim culmea Gălăşescului Mare, desprinsă din vîrful cu acelaşi nume. Un lac de mici dimensiuni, denumit Iezerul din Valea Rea a Gălăşescului (2 180 m), stă cuibărit, mai jos de drumul nostru, într-o covată de piatră. O unda de apă argintie, pornită din lac, descris mici meandre pe fundul căldării glaciare.
Prin bolovănişuri de coastă, coborîm pînă pe linia crestei principale, în Fereastra Viştişoarei (2 291 m), de unde, către nord, privim în căldarea sălbatică a văii Viştişoarei, mărginită pe dreapta, de muchia Drăguşului, iar pe stînga de muchia Zănoaga. Zărim jos, înconjurat de grohotişuri, lacul Viştişoara.
De aici, poteca părăseşte din nou creasta, trecînd în diagonală pe faţa sudică a muntelui Galbenele, evitînd urcuşul pe vîrful şi creasta acestuia.
După ce am intersectat o mică spinare, privirea surprinde în stînga cîteva lăculeţe (unele temporare); unul din acestea, se numeşte Lăcuţul din Valea Rea (2200 m). În sfîrşit, după încă un urcuş mai susţinut depăşim şi piciorul desprins din vîrful de est al Hîrtopului Ursului (vîrful La Padina Oţelii, 2461 m), picior denumit mai jos creasta Buduri le şi pătrundem în căldarea Văii Rele a Moldoveanului. Aici privirea se opreşte pe Cioaca Moldoveanului, decanul de altitudine al Carpaţilor româneşti. Sub el într-o căldare, servindu-i parcă de oglindă stau cuibărite apele Iezerului Triunghiular, lac căruia i s-ar potrivi mai bine numele de Moldoveanu.
Pe această porţiune, creasta pierde din înălţime, ajungînd în Portiţa Viştei sau Portiţa Turiştilor la 2 310 m alt. Locul este semnalat de un stîlp indicator cu explicaţii, între care unele pentru traseul nr. 6, marcat cu triunghi roşu, prin valea Viştei Mari, către comuna Viştea de jos. (Adăugăm că traseul poate fi scurtat dacă mergem spre oraşul Victoria).
Reluînd itinerarul nostru, urcăm din greu, de-a lungul unor locuri priporoase, ce sfîrşesc pe vîrful Viştea Mare (2 527 m). Aici se cuvine să facem un tur de orizont. Către sud (stînga), aflat la 450 m distanţă, se înalţă vîrful Moldoveanu (2544 m). Dincolo de el, din apropierea vîrfului Scărişoara, se desprind două culmi înalte: culmea Scărişoara — Valea Largă şi culmea Coastele Mari —Zănoaga, punctate cu vîrfuri ce depăşesc 2000 m altitudine, pe zeci de kilometri; la stînga, vedem Valea Rea, întunecoasă, roasă de avalanşe şi gheţari; spre nord, la dreapta, se adînceşte valea Viştei Mari, mărginită de muchia Zănoaga pe stînga şi muchia Viştei Mari pe dreapta. Intre aceste două muchii, versantul nordic al crestei principale formează, în ansamblu, peretele nordic al Viştei, de-a lungul căruia sînt înşirate pe creastă vîrfurile Orzăneaua sau Ucişoara (pe care-1 vom depăşi în continuarea drumului), Viştea Mare, Hîrtopul Ursului şi Galbenele, rămase în urma noastră.
Din vîrful Viştei Mari, se desprinde marcajul cu punct roşu, pînă pe vîrful Moldoveanu; timp: 15—20 minute. Părăsind vîrful Viştei Mari coborîm înspre dreapta, pe creasta ce formează, în ansamblu, şaua Orzănelei. Un stîlp de marcaj, vopsit galben şi negru, semnalează, fără altă indicaţie, locul de unde putem coborî prin Căldarea Orzănelei, la stînele din Podul Giurgiului, cu legătura către lacul de baraj Vidraru, prin văile Izvorul Mircea şi Buda (traseul nr. 29, descris în sens invers).
Din acest loc, pînă în şaua Podragu, poteca traversează pe sub vîrful Orzănelei sau Ucişoara (2 418 m), şi atinge şaua Ucişoarei (2312 m), de unde ni se deschide o perspectivă cuprinzătoare asupra văii cu acelaşi nume, adîncită pe versantul nordic, înconjurînd pe sus căldările Orzăneaua Mare şi Orzăneaua Mică, adîncite în coastele sudice ale vîrfurilor Ucea Mare (2 432 m) şi Corabia (2 402 m), drumul nostru urcă susţinut, pînă în şaua Podul Giurgiului (2340 m). Din acest loc, privim în faţă căldarea Podul Giurgiului, prin care poteca se înscrie mai mult de-a coasta, evitînd vîrfurile Podul Giurgiului şi Tărîţa sau Conrad (2419 m). La mică distanţă de acest vîrf, ajungem în şaua Podragu (2 307 m), punct de răscruce al traseelor turistice marcate (stîlp indicator).

Grea intrebare..eu prefer coltarii, deci tot la cuie ajungem!

Sunt ingrijorat de o treaba : daca vin cu bicicleta, sunt mai bune lanturile sau pneurile cu cuie ?

Salutare prieteni. Cei care vin la intalnire sunt rugati sa confirme participarea, si mai ales optiunile de care dispun privind sosirea in zona si transportul. Functie de aceste lucruri, vor fi postate atat mersul trenurilor catre Fagaras/Voila cat si legaturile de autobuze dintre Fagaras si Sambata de Sus. Pentru cei care vin de vineri, de principiu, plecarea spre cabana e in jurul orei 12 de la Complex(manastire). Va rugam spuneti-va optiunile pentru a se putea realiza o mai buna organizare, in special cei care nu cunosc zona sau incepatori in turele de iarna.