Genunchiere deja folosesc dupa o coborare folosind o tehnica gresita din Piatra Mare cand am crezut ca o sa imi explodeze genunchii...nu e vorba ca nu am incredere,doar voiam sa transfer cat mai mult din efort catre brate,multumesc pentru raspunsuri.

@nemophilist vad ca zici ca nu ai incredere in ele. In primul rand trebuie sa ai incredere in picioarele tale si ele in betele tale, ca te vor ajuta sa te echilibrezi cu puncte de sprijin suplimentare.
Folosirea betelor cred ca depinde de fiecare cum se simte bine. De exemplu la inceput le foloseam cum scrie la carte, dar in timp am ajuns sa le folosesc cum imi venea mai bine. Daca tii mana prin curelusa, risti ca la o cadere sa te accidentezi.
Cel mai des le folosesc ca un baston (o prelungire a mainii), e drept imi solicita mainile mai mult, dar ma simt mai confortabil.
Iti mai recomand niste genunchiere pentru mai multa incredere in picioarele tale.

Eu cel mai mult folosesc betele scurtate, sprijinit in podul palmei (ca un baston). Atat de scurte incat atunci cand nu le folosesc si ca bete de cort le scot segmentul intermediar. Sprijinit in lateralele corpului, nu in fata sau in spate. Mi se pare cea mai comoda modalitate de a le folosi timp indelungat. Betele trebuie sa preia o parte a greutatii corpului si sa te ajute la pasaje dificile, nu sa te tii cu disperare de ele de parca Homo Sapiens n-ar fi biped.

In aceasta pozitie chinga sta destinsa pe incheietura, si daca manerele sunt destul de groase la capat nu oboseste prea repede podul palmei.

Ţine de preferinţe pe unde-ţi bagi mîinile, mie mi se pare extrem de incomodă varianta ta.
Mesaj modificat de autor!

Servus, Ratza are dreptate - degetele si mana se folosesc doar pentru ghidaj ; tot efortul trebuie suportat de chinga. Nici nu-mi pot inchipui o tura lunga, in care sa-mi folosesc degetele pe bat cateva ore la rand. O singura corectura vreau sa aduc celor spuse de el: la mine mana intra de jos in sus, nu de sus in jos, si din interior spre exterior.

Ale mele sunt facute unul pt fiecare mana, si pt batul stang mana intra dinspre centru spre exterior, de jos in sus; la fel si pt batul drept. Iar chinga este un pic lejera, dar doar cat sa permita o miscare naturala. Am intors chingile superioare la 180 grade - pentru o mai buna ergonomie. Te poti uita pentru idee la betele Leki sau Black Diamond (modele mai scumpe ... cele care au chingi mai late/ captusite), sau scotoci prin postarile dlui Mititeanu, dar sa cauti vreo 5-6 ani in urma.
Mesaj modificat de autor!

Nu prea ai cum. Daca totusi mainile isi fac treaba si iti protejeaza genunchii in acel procent de 30%, atunci e bine.

"La coborare, betele le folosesc 70% pentru echilibristica si 30% pentru sprijin. Asa ca pozitia batului in palma oscileaza mult."


Cam asa e si la mine,necazul e ca voiam sa maresc procentul folosit la sprijin,cam ca la urcare unde pun serios bratele la lucru.

Eu am 170cm iar betele sunt reglate la 120cm, cam mult - spun unii, insa incerc sa copiez cat mai bine mecanica miscarii bratelor de la ski fond, acolo unde forta in bat este pusa dupa ce acesta trece de linia propriului corp si nu punand batul mult in fata si tragandu-ma in el, asa cum am vazut la atatia. Asta e valabil la pante rezonabile ca inclinatie.
La coborare, betele le folosesc 70% pentru echilibristica si 30% pentru sprijin. Asa ca pozitia batului in palma oscileaza mult.
Curelusa nu o tin pe mana din cateva motive ce tin de preferinte personale:
- In primul rand e incomoda.
- Faptul ca te sprijini pe cordelina e doar un mit; daca se modifica unghiul pantei, trebuie sa reglezi si lungimea curelusei.
- Daca pe timp de iarna pici intr-o zona destul de inclinata si ai curelusa pusa pe incheietura, nu poti folosi batul ca sa te opresti.
- Singurul plus al curelusei il vad in faptul ca nu scapi betele la vale.

Lungeşte-le cînd cobori. Sincer, eu şi pe urcări am început să le prefer lungi şi să mă sprijin zdravăn în ele, iar mîna o bag exclusiv de sus în jos (adică fix cum e pusă) şi n-am strîns de băţ niciodată în timpul mersului. Degetele sînt doar pentru ghidaj, dacă-mi înţelegi aluzia deloc subtilă.


Legat de piolet, prefer am mîna trecută prin chingă tot timpul. Îmi asum riscul de a fi idiot şi a mi-l înfige în propriul cadavru, dar nu vreau să-mi zboare din mîini pe pantă la vale.
Mesaj modificat de autor!

Zentai:la urcat totul e ok si firesc,la coborat apare problema pentru ca batul vine cumva mai jos decat nivelul corpului si incheietura e fortata,o rezolvare e sa te sprijini doar in chinga cum zicea Cristi sau sa il apuci de sus in podul palmei(ca pe un schimbator de viteza) cum recomanda majoritatea dar pentru asta ai nevoie de un maner usor indoit si prelungit si de aderenta buna intre bat-mana,cu manusi de fleece si capatul de plastic al batului aderenta nu e tocmai ideala.

Daca analizezi situatia...rezultă ca tocmai poziția asta tensionează articulația mâinii.Greutatea tre să se ducă,din spate la mâini si picioare,fără a interpune vreo articulație care mai târziu ,oricum,se va denumi probleme la menisc sau articulare...
Dar fa cum crezi.Eu am avut doar o părere care poate ca e greșită.Poate alti colegi propun argumente mai bune, pro sau contra!
Mesaj modificat de autor!

Zentai:la urcat ajuta enorm daca ai mana trecuta prin curelusa de jos in sus,prectic nu mai strangi batul in palma ci pur si simplu impingi in curelusa.

Cristi Iliescu: da,se pare ca asta e o solutie,curelusa ajustata in asa fel incat sa te sprijini pe ea fara a indoi incheietura prea mult.
Mesaj modificat de autor!

Eu ştiu, din alte surse, şi din experienţa proprie, că niciodată beţele de trecking nu se prind la mână cu acea cureluşă, în timpul mersului. Ele sunt pentru sprijin în timpul mersului, în sensul că greutatea din rucsac mai trece pe mâini, nu numai pe picioare, mai ales la coborâre dar şi la urcare.

Dacă te împiedici, eventual, te redresezi, dar beţele, dacă nu pot opri o cădere în acest moment, ele sigur iţi rup mâna sau măcar îţi luxează umărul. Ceva ele tot fac la acest moment, fiind prinse de mână, sau te accidentezi în ele, în căderea care continuă, dezechilibrând mai tare...

Poate că dl.Mititeanu povesteşte frumos...

Din aceleaşi motive, nici pioletul de tură nu se prinde la mână (cazul tipului care a murit în Făgăraş pentru că pioletul prins la mână, în cădere, i-a secţionat artera inghinală).
Doar într-un singur caz pioletul se prinde la mână- pe creste gen creasta Pietrei Craiului, existând un calcul că, în cazul unei împiedicări, pioletul poate mai agaţă ceva şi nu te duci în hău.

Odată, într-o avalanşă, am aruncat pioletul, socotind că la următoarea rostogolire, sigur o să mi-l găsesc, prietenos, înfipt în gât sau în abdomen!A fost găsit primăvara! Herr să trăiască!

PS-poţi să porţi la încheieturi ceva asemănător cu manşetele de la tenis de câmp.Şi mie îmi obosesc încheieturile pe beţe. Mai schimbi poziţia, man! E singura soluţie contra monotoniei!
Mesaj modificat de autor!

Bețele de trekking se folosesc corect și sunt eficiente dacă treci încheietura prin chingi.
Foarte frumos povestit : http://www.dinumititeanu.ro/Bete-sau-piolet

Vezi aici: http://www.carpati.org/articol/tehnici_de_mers/1135/

Cunosc multe persoane care au cumpărat bețe de trekking, dar care nu le folosesc pentru că nu au reușit să se acomodeze cu ele.
Eu țin mâna prin chingă inclusiv la coborâre, dar bucla e ajustată astfel încât să mă sprijin cu podul palmei în chingă, direcționând bățul doar cu două degete, nu ținând strâns mânerul.

Bețele de trekking cu mânerul în formă de T mi se par hilare. Sunt bune de folosit de bătrâni, în oraș. Pe munte nu ar trebui să mergi în baston.
Mesaj modificat de autor!

Da,am respectat tot ce ai zis si m-am jucat cu reglajele,senzatia de nesiguranta ramane,sau cel putin nu ma pot bizui pe ele la fel de tare ca la urcare,probabil o pereche de manusi cu insertii cauciucate sau un maner prelungit(indoit la 90 de grade) ar ajuta mai mult.

Din cauza asta nu tin mana in chinga aia la coborat. La urcat, uneori da.
Capatul fiind de plastic, aluneca. Niciodata nu tii asa.
Pe de alta parte, vezi lungimea batului. Indoi cotul la 90 grade si tinut de maner, varful vidia trebuie sa atinga solul.
De aceea sunt telescopice. La urcus abrupt le mai scurtezi sau tii de mansonul de sub maner, la coborat probabil ca ti-ar fimai convenabil sa mai lungesti betele putin. Incearca si tu, vezi ce si cum.

Presiunea pe incheietura apare daca tin mana in curelusa la coborare,e o pozitie nenaturala.
Daca il apuc de sus in podul palmei aderenta e foarte mica intre mana-bat.

Presiune pe incheietura? Inseamna ca le ai de curand
Asa e la inceput, pana te obisnuiesti.
Eu niciodata nu le tin cu mana bagata prin urechea de chinga
Poate te ajuta si link-urile astea
http://www.carpati.org/articol/betele_de_trekking_clasificare_si_utilizare/1044/

http://www.carpati.org/forum/echipament_montan-4/bete_de_trekking-839/1/

Buna seara,

Am o mica problema/nelamurire in legatura cu folosirea betelor de trekking la coborare,simt ca imi ofera foarte putina sustinere,daca le folosesc cu prinderea clasica (cu mana trecuta prin curelusa de jos in sus) e o presiune foarte mare pe incheietura,daca le apuc de capatul manerului (care e de plastic)aderenta mana-bat e foarte slaba,mai ales daca folosesc o manusa subtire de fleece,batul ajungand sa fie folosit mai mult pentru echilibru decat pentru sprijin serios pe el.

Gresesc undeva?exista alte tehnici/solutii?

Am vazut niste bete care au manerul in forma de T sau Y ,care seamana cu bastoanele folosite de persoanele in varsta,sunt semnificativ mai bune? de exemplu acesta http://www.terra-nova.co.uk/packs-rucksacks-poles/trekking-poles/adventure-tourer-tre
kking-pole/

Betele folosite de mine sunt Milo Cruise GT.

Multumesc.