Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2021
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Iulie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Omului
Muntii Suhard

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii
Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un topic

  Forum Altele Toponimie montana (9)
 
taramul_retezat
taramul_rete..

 
Babele

Se spune ca a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, o fata de imparat pe care o chema Dochia. Si fata asta era asa de frumoasa, ca toti fii de craii o petira , dar ei, nici unul nu ii placea. Trecu vremea, pana ce unul dintre ei porni razboi mare impotriva imparatiei. Dupa ce il batu pe tatal fetei pleca in galop spre castel cu gandul de a pune mana pe fata. Biata fata cand auzii una ca asta se duse fuga la o vrajitoare cu rugamintea de a o face o baba zbarcita si urata.
Si-a luat fata niste oi, s-a imbracat in noua cojoace si a plecat in padure. Si a stat fata asa in padure toata iarna, ca am uitat sa va spun ca era o iarna asa de geroasa cum nu se mai aflase pana atunci. Dar veni si prmavara, si cum o dat coltul ierbi, in ziua dintai a lui martie, se si facu cald si fata lepada un cojoc din cele noua. A doua zi la fel, a treia zi la fel, iar in a noua zi cand lepada si ultimul cojoc se facu deodata un vant de la miazanoapte incat o ingheta pe baba si o transforma intr-o staa de gheata. Pesemne ca o fi ajunso vreun blestem de a lu' tatasau.


Sâmbătă, 19 februarie 2005 - 00:00

taramul_retezat
taramul_rete..

 
Legenda lui Iovan Iorgovan

?mparatea pe atunci, prin Tara Hategului, Alb-?mparat, care ?si avea scaunul domniei nu mult departe de Salas; ai vazut cetatea de la Malaesti; buna-mea spunea ca acolo ar fi fost tronul ?mparatiei.

Si avea Alb-?mparat o m?ndrete de fata, frumoasa ca o cadra. Era asa de frumoasa domnita, ca i se dusese vestea peste noua mari si noua tari...

Bune ar fi fost toate la curte daca, prin tinuturile ?mparatiei, n-ar fi vietuit o dihanie cum n-o mai vazut p?na atunci nici un pam?ntean. Era dihania asta un zmeu napraznic care numai de blestematii se tinea c?tu-i ziulica de mare. Ba si noaptea n-avea hodina, ca asa sunt zmeii, mai mult ?n negura isi fac de cap. La fiecare conac al zilei si la miez de noapte, ?nghitea, bala - catre sf?rsitul pr?nzului si apoi la terminarea cinei - si c?te o codana de fata...

O pus atuncea ?mparatul straja ?mpatrita pe l?nga domnita, ca ?nfricosata teama i se mai facuse ca sa nu-i piarda si lui, balaurul, fata...

Si pentru ca strajile sa vada bine, iar muntele sa nu le mai steie pavaza ?n fata ochilor atunci c?nd jivina ar fi chitit sa mai porneasca de dincolo de creste - o luat ?mparatul palosul, scula cea nazdravana mostenita de la tat?ne-su, Ros-?mparat. O prins el pala cu am?ndoua m?inile, o ?nv?rtit-o aprig pe mai sus de cap si, izbind napraznic, o retezat ?mparatul mom?ia v?rfului. De-atunce ?i zice muntelui Retezatu, de c?nd l-o scurtat cu sabia Alb-?mparat.

Vaz?nd procletul de zmeu ca nu mai este de trait prin partea aceea de mosie, o fugit ?n Tara...

?n calea lui spre Tara, si-o facut bidihania culcus pe Peleaga, unde o ?nghitit hulpav turma saracuta de capre a unui nevoias de rom?n. Proptit apoi avan ?n coada, si-o facut balaurul v?nt p?na ?n Soarbele, b?ntuind totul ?n calea lui. Acolo, pe Soarbele, a sorbit sarpele o cireada de vite, cu bouarii ei cu tot...

Afl?nd voinicul de Iovan al Iorgovanului din Novaci de sc?rba oamenilor, o purces de istov ca sa rapuna nagoda de hiara. Si-o tocmit bine arcul si sulita, si-o potcovit bidiviul cu potcoave de argint batute ?n caiele de aur, i-o dat o banita cu jeratic si-o pornit apoi ?n munte, mai sus de Tismana, ca sa dea ochi cu balaurul...

L-o fost gasit dormind pe Oslita. Si o purces atuncea voinicul la lupta cu jivina, dar nu chiar de-a pieptul. ?nt?i si mai ?nt?i o scobit Iovan-Iorgovan o gropana larga si ?n afund, de-o incaput el ?n gropana de-a calarea. De acolo, din gavan - de la scuteala, ca sa nu-l rapuna zmeul c?nd o fluiera nabadaios din coada - o slobozit fat-frumosul nostru, pe r?nd, sagetile din struna ?ntinsa a arcului.Si fitece sageata s-o infipt ?n c?te un ochi al jivinei, p?na ce-o terminat Iovan toate sagetile. Dar un ochi tot i-o ramas balaurului, caci voinicului i-o lipsit o sageata din tolba.

De mare aliman s-o zv?rcolit napraznic bala, o ?ncopciat muntele cu coada si s-o zv?rlit departe, p?na hat pe Borascu, - unde - ca sa-si ostoiasca aleanul si sa-si mai aline durerea - o bor?t si capre si cireada si bouari si tot ce hulpise nesatiosul. ?n zborul ager al armasarului, suier?nd voios din frunza, o ajuns Iovan mai dincolo de Albele, unde se oplosise bala tamaduita de pacostea ranilor. Dar ochii ?i avea ?nsutiti caci - ?n locul fiecaruia dintre cei sagetati de Iovan si din sam?nta celui ramas teafar - ?i crescusera jivinei c?te zece ochi bulbucati c?t cepele de mari. Si pe nari varsa bala foc si para, de parea o alta-aia, gadina cum nu mai vazuse voinicul vreodata...

S-o g?ndit atunci Iorgovanul ca este de mare nevoie ca sa-si ?ncerce palosul ?nainte de a intra ?n lupta... C?nd - izbind mai avan ?n piatra Stanuletilor - o cercat Iovan taria palosului, st?nca s-o crapat, din crestet si p?na-n poale. Pasamite de atunci ?i zice steiului Piatra lui Iorgovan. ?nfricosata peste poate, a luat-o jivina la goana - dincolo de munte - cat?nd sa-si piarda urma ?n branistea de copaci. Dar Iovan nu-i da pas ca, tot pe unde o apropia, ?i si ciuntea c?te un cap; dar de rapus, n-o putut-o rapune cu totul, ca avea bala puzderie de capete si - c?nd s-o vazut la ananghie - zmeul o dat bir cu fugitii. C?nd i-o retezat novaceanul doua capete, s-o huruit gadina - devale, pe o viroaga - si s-o pitit pe sub steiurile de piatra...

De-a surda i-o fost ?nsa jivinei siretenia caci Iovan tinea pasul mereu ?n urma ei. Si cum o simtit hiara ca voinicul ?mputineaza calea, o luat-o v?rtej la goana, mai departe... Prin dreptul Oslei Rom?nesti - acolo unde Naiba coboara din munte - s-o str?ns zmeul ?ntre ciucevele Cernei de nu mai putea iesi la liman, nici ?nainte si nici ?ndarat, ca tare mai erau str?mti muntii pe aici.

Iar novaceanul si-o proptit asa de avan armasarul ?n copite, ca - si amu, ?n zilele nostre - i se vad potcoavele, ca zugravite si cioplite ?n piatra, sus pe steiuri. Si de acolo, bine cumpanit pe cal, o suierat Iovan cumplit din palos si o purces de istov sa tot reteze din capetele balaurului. C?nd o ramas bala numai cu un cap, ?ncr?ncenata de nesuferita durere, o racnit napraznic, s-o zmucit cu mare m?nie din str?nsoarea muntelui si o fugit de auia valea. Dar urma trupului i-o ramas tipar ?ntre steiuri, ca si acum se vede c?t de mare era sarpele...

Si o fugit sarpele sa scape de urgie, ascunz?ndu-se la Mehadia ?n scorburi de munte. Si de acolo - din s?ngele lui sc?rnav, care bolboroseste ?n toate g?tlejurile retezate de palosul novaceanului - se face o balta puturoasa ?n m?zga careia creste musca golumbaca, de strica vitele oamenilor mai rau dec?t balaurul. Mai apoi o ?ncercat el, voinicul, sa afle iarasi urma hiarei, dar de-a surda i-o fost truda.


Fragmente preluate din:Emilian Iliescu - Peste Retezat, la Herculane (1957)



Sâmbătă, 19 februarie 2005 - 00:00

ralucita
ralucita

 

Cheile Nerei-legenda

Se zice ca demult de tot, cand soarele se intalnea in fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape sa le culegi cu mana,
traia in padurile de pe aici, un mandru si falnic fecior, puternic ca bradul. Vanator iscusit, cum altul nu era, el sageta uliul din zbor
si ciuta din fuga. Intr-o buna zi, aflat la vanatoare chiar in inima padurii, intalni o minunatie de fata cum nu mai vazuse si mult se minuna feciorul de indrazneala
fetei de-a bate inima padurii, pe acolo pe unde fiarele salbatice erau la ele acasa; dar mai mult si mai mult s-a speriat cand in zilele celelalte,
intalnind-o, simti cum inima-i bate sa-i iasa din piept. Si-asa, nu dupa mult timp, numai padurea fu martora iubirii lor curate caci, pasamite, si copila
il indragise din prima clipa. Tatal fetii, stapanul acestor locuri, bagand de seama ca mai tot timpul copila si-l petrecea in mijlocul padurii, puse iscoade s-o urmareasca, si cand afla de dragostea dintre padurar si fata, maniat la culme, trimise potera sa-l aduca in lanturi pe flacau. ca vezi bine, singura-i copila era petita de boieri, sositi cu alai
sa-i ceara mana, iar fata ii refuzase indragind un simplu flacau fara stare.
Hain la suflet, credea ca, odata intemnitat, copila va uita iubirea-i curata si-si va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dadeau tarcoale.
Nici rugamintile, nici plansetul fetii nu-l induplecara, ba mai rau, il arunca pe flacau intr-o grota din inima muntelui si puse sa i se zideasca intrarea.
Si-n seara nuntii, cand o pala de vant aduse dinspre munte chemarea tanguitoare a flacaului ferecat, cu lacrimi si jale copila se ruga la zana cea buna s-o ajute.
La rugamintile-i fierbinti, vazand cat de mare-i era dragostea, zana cea buna o transforma intr-o suvita de apa cristalina pentru a se putea strecura din piatra in piatra
spre inima muntelui; si fata a inceput sa-si caute iubitul si-n ajutor sa-i vina sfredelind temnita de piatra. Trecura ani si ani, si Nerganita, cu dragostea-i nestinsa, stra-
punse muntele catu-i de mare, patrunse in cele mai tainice unghere si-n cele mai ascunse cotloane pana cand in fatza nu-i mai ramase decat campia larga.
Si intelegand ca drum de inapoiere nu-i, lasa sa-i rataceasca unda in campie, purtandu-i povestea de iubire iar marturie peste timpuri ramasera cheile ce spinteca muntele, grotele ce impanzesc pretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile varsate.

Odata ajuns in cheile Nerei (caci aceasta este legenda lor, dragii mei) ai pasit in tara legendei imbracata in parfumul ametitor de liliac salbatic si-n fosnetul misterios al
padurilor nestrabatute.

preluare "Povestea de dragoste a Nerganei" Dan Pasere, Biblioteca Montaniardului- Intocmita de Emilian Cristea, nr 23






Vineri, 10 septembrie 2004 - 00:00

crisa
crisa
Busola
 
"Caraimanul, munte urias- spune legenda- rasare dintre ceilalti
munti intunecat si amenintator. Din el s-a deslipit o bucata de
stanca ce sta atarnata ca un cimpoi. Este cimpoiul pietrificat al
unui vrajitor, Caraiman care locuia in munte. Cand sufla el din
cimpoi toata natura inverzea si inflorea. Familia ii era compusa din
multi copii ce-l iubeau mult cand erau mici . Crescand, au inceput
sa se certe pentru avere. Caraiman, ca sa-i impace,facu la capatul
vietii parte egala fiecaruia, iar cearta se inteti si mai mult intre
cei lenesi si cei harnici. Parintele se intrista si plinse asa de
mult, incat lacrimile se scurgeau in rauri pana la mare.Copiii,
deveniti oameni mari s-au revolat impotriva tatalui si, pe cand
acesta dormea, au vrut sa-i smulga cimpouiul. Deodata se dezlantui o
mare furtuna incat nu se mai putea vedea nici cerul , nici
pamantul . Caraiman doarme si astazi cu cimpoiul subtioara. Este
blocul de stanca ce se vede la jumatatea muntelui. Cateodata pe
vreme de furtuna cimopoiul incepe sa se umfle si canta de rasuna
toata valea Prahovei."

Legende geografice romanesti, Ed pentru turism, Bucuresti, 1974,
pag. 105


Joi, 2 septembrie 2004 - 00:00

ceahlaistul
ceahlaistul
Cort
 
Legenda Stanilelor Mari si a Poienii Stanilelor din Ceahlau

Cica era un cioban pe nume Stanila,foarte frumos,dar sarac,ce-si mana turma prin poiana care-i poarta numele.El se indragostise de o ciobanita,fiica unui cioban bogat din zona.La un moment dat cei 2 voiau sa se casatoreasca,dar tatal ciobanitei a refuzat categoric,datorita saraciei lui Stanila si i-a despartit definitiv.Cu inima franta si fara sperante,Stanila s-a suit pe stancile care-i poarta numele si s-a aruncat in gol,sinucigandu-se.


Marți, 31 august 2004 - 00:00

ceahlaistul
ceahlaistul
Cort
 
Legenda Turnului lui Butu si Anei de pe Ceahlau

Cica avea Alexandru cel Bun o fata pe nume Ana,care era indragostita de un ostean de-al sau,pe nume Butu.Si foarte mult se iubeau cei 2 de anuntasera ca se casatoresc si stabilisera nunta.Dar,cu numai o zi inainte de nunta,intr-o batalie,Butu isi pierdu viata.Zdruncinata de cumplita veste,Ana se intrista foarte mult.Degeaba ii tot promitea tatal ei ca va alege dintre cei mai frumosi si mai cu seama feciori din imparatie,ca Ana a ramas neinduplecata.Intr-o zi Ana se duse la o vrajitoare,iar aceasta ii dase vraja prin care sa fie alaturi de Butu,de sufletul lui,de partea lui spirituala,in fiecare noapte,dar nu mai tarziu de ivitul zorilor si de cantatul cocosilor.Cateva nopti Ana si cu Butu pluteau imbratisati sub bolta instelata si dragostea lor era si mai puternica.Pana intr-o noapte cand au ajuns deasupra culmilor inalte ale Ceahlaului.Au stat atat de mult impreuna incat s-au ivit zorile si au inceput sa cante cocosii.Atunci o detunatura colosala
s-a auzit iar cei 2 imbratisati au cazut si s-au prefacut in stanci de piatra,in locul unde ii putem vedea si azi(Zidul Ocolasului Mic,Turnul lui Butu si Anei).




Marți, 31 august 2004 - 00:00

crisa
crisa
Busola
 
Soimarutule ne povesteti tu si alea cu Predealu si Cracanel - spuse de taximetrist in drum spre Trei Brazi - hai ca tu le spui frumos rau.


Luni, 9 august 2004 - 00:00

ariciosu
ariciosu

 
Daca ma vreti mai ziceti. Am multe.


Vineri, 6 august 2004 - 00:00

ariciosu
ariciosu

 
Legenda Panaghiei

Informatii obtinute de pe site-ul: http://www.neamt.ro
Cei interesati de numele de locuri din Romania pot vizita http://groups.yahoo.com/group/nume_de_locuri/

Cea mai frumoasa poveste despre Panaghia ne-o daruieste C. Hogas, probabil auzita de catre acesta prin peregrinarile sale prin muntii Neamtului.


Panaghia se pare ca n-a fost totdeauna o stanca de piatra rece, fara inima si suflet. Panaghia era o fata frumoasa. Se zice ca ursitoarele, cand au daruit-o la nastere, una a luat intuneric din intunericul cel mai nepatruns al unei nopti fara de luna, adanc din adancul marilor fara de fund, foc si lumina din lumina si focul luceferilor celor mai stralucitori, duiosie si blandeta din ochii ingerilor ce stau la dreapta lui Dumnezeu si le-a pus toate in privirile ei; alta a rupt crinilor fragezimea si albeata, iar trandafirilor rumeneala lor si le-a pus pe fata ei; a treia a tors din caierul de neguri fire subtiri de umbra neprihanita si i-a pus pe cap ca podoaba de par negru si bogat; iar Dumnezeu a rupt din inima si sufletul sau particica cea mai aleasa si i-a dat-o Panaghiei suflet si inima.
si, pentru ca sa nu fie pangarita de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe inaltimile cele mai de sus ale Ceahlaului, dincolo de imparatia norilor si au asezat-o in pestera pustnicului Ghedeon; si albinele din Sihastrii au hranit-o cu mierea lor, iar noptile senine au scaldat-o in roua de flori mirositoare.
si Panaghia a crescut mare si s-a facut fata frumoasa, dar frumoasa cum numai povestile isi pot inchipui. si din inaltimile cele mai de pe urma ale cerului, Soarele a vazut-o si, de pe culmile cele mai de sus ale pamantului, Panaghia a vazut pe Soare. si amandoi s-au indragostit: si ceasuri intregi se oprea soarele din calea lui in rascrucile cerurilor ca s-o priveasca, infasurand-o in razele sale.
si pana intr-atata s-a marit ziua si noaptea asa de tare s-a micsorat, ca, mai pe ce sa-si dea amurgul mana cu zorile (...). si s-a tanguit noaptea lui Dumnezeu si Dumnezeu s-a maniat si a pedepsit pe Soare sa nu mai rasara de acum inainte decat imbrobodit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tineretii sale sufletele slabe ale muritorilor si nici sa mai zadarniceasca, dupa voia patimilor lui, cerestile si neclintitele intocmiri de veacuri ale mainilor sale.
si s-a implinit porunca lui Dumnezeu, iar Panaghia n-a mai vazut, de aici inainte, pe Soare in puterea tineretii si in floarea cerestii lui frumuseti. Jalea si aleanul a cuprins sufletul si inima ei si, zile intregi si nopti intregi, fara de somn, lacrimile nu i se mai uscau de pe obraji. si de la o vreme i s-a facut lui Dumnezeu mila de ea si a trimis porunca rasaritului si apusului sa mane in graba pe cele mai usoare si mai dulci dintre vanturile lor spre culmile inalte ale Ceahlaului si spre codrii ce umplu, ca o negura, prapastiile lui adanci.
si deodata glasuri dumnezeiesti se urcara din vai pana la Panaghia si-i imbatara auzul, ii atinsera fata si-i uscara lacrimile (...). Erau soaptele vantului cu frunzele, erau adierile rasaritului si ale apusului, ce veneau incarcate de miesmele departate ale campiilor inflorite...
Dumnezeu ii implini voia (...) iar cand dadu sa coboare inapoi spre pestera pustnicului Ghedeon, simti ca picioarele ei prinsera radacina in pamant si nu se mai putu urni. Dadu sa plece, trupul ii era rece si impietrit. Voi sa ridice mainile, dar mainile ei ramasera lipite de trup, cuprinse si ele de recea lui incremenire de stanca. si incerca sa strige (...) incercarea ei ramase zadarnica. Iar cand voi sa indrepte iarasi ochii spre ceruri, pleoapele ii cazura grele peste luminile lor si un intuneric nemarginit o cuprinse (...). Panaghia se prefacuse in stanca de piatra. Se zice, insa, ca inima ei nu s-a impietrit, ca si acum se imbata, totusi, de razele soarelui, de stralucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vanturile dulci si mangaioase ale rasaritului si apusului.



Vineri, 6 august 2004 - 00:00

Afisari: 1,070


Adauga un mesaj in topic






Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un mesaj

 


 
0,1447 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org