@xoreax. Dorești dezbatere pe tema percepției vânătorii în societate, dar vrei ca discuțiile să se poarte aici, pe acest portal unde sunt reuniți mai mulți iubitori declarați de natură și animale. Mai mult ca sigur că nu suntem reprezentativi pentru „societate”, ceea ce va conduce la rezultate false. Dacă vrei să obți ceva de la noi, poți schimba titlu, în „percepția vânătorii în rândurile iubitorilor de munte”, care oricum nu cred că s-a schimbat foarte mult în ultimii 30 de ani, dar mă rog, probabil ar trebui să îți răspundă aici ăi mai în vârstă, de probabil minim 40 de ani.

Dacă totuși îți dorești să te faci util cu adevărat, poți întreba acest lucru separat și în alte zone ale societății cu înclinații pro, contra sau neutre față de vânătoare, pentru a acoperi o gamă mai largă, precum forumurile vânătorilor și pescarilor, iubitorilor de enduro, sau cele ale ecologiștilor, ori pe forumulurile juriștilor, inginerilor, meșteșugarilor, astronomilor, medicilor și farmaciștilor, controlorilor de autobuz, constructorilor, măturătorilor, șoferilor, marinarilor, profesorilor, bisericoșilor, ateilor și alte bresle, pe care le rog să mă scuze dacă nu le-am mai adăugat aici. Și apoi ar merita să prezinți o sinteză tuturor despre toată statistica.

Mă gândesc că probabil nu o să-ți surâdă abordarea propusă de mine, dar cam așa ai putea face cu adevărat un „studiu social” în care efortul depus ar putea duce la ceva. Altfel, o să fie doar energie și timp pierdut aiurea, fără rezultat, similar cu multe lucruri din societarea noastră de acum. Ori, eu bănuiesc că tu de fapt voiești totuți o schimbare în bine (care o fi ală) și nu ai dori să repeți aiurelile altora precum făcutul valurilor doar ca să fie.

Diferențele între percepția vânătorii (1988 - 2018) constau în profilul vânătorului și cantitatea recoltată. Dacă în 1988 vânatul mare (urs, cerb, capră neagră, mistreț etc.) era dedicat în special ,,aleșilorˮ din diverse eșaloane ale puterii de atunci, în 2018 acesta este dedicat tuturor celor care dispun de bani pentru așa ceva.
Percepția este că se extrage mai mult decât în urmă cu 30 de ani (legal și ilegal) poate și pentru că omenirea a devenit mai lacomă decât în urmă cu 30 de ani.
Vânătoarea de trofee este o activitatea promovată în prezent de România la târgurile internaționale mai mult decât drumeția de exemplu pentru că aduce venituri semnificative (inclusiv în valută) iar lumea în care trăim este din ce în ce mai însetată de bani.
Trebuie făcută clar diferența între vânătoarea de trofee (o pasiune nebună) și vânătoarea pentru controlul unor populații - uneori necesară.
Poate de vânătoarea pentru trofee din prezent lumea ,,civilizatăˮ se va rușina peste 300 de ani, așa cum azi se rușinează cum în urmă cu 300 de ani vâna și vindea sclavi. Există o speranță...

Este vorba despre legi sau despre activităţi de cruzime inutilă dar ridicate legal la rang de sport şi necesitate?

Recent am observat şi eu că se face tam-tam pe ideea că sunt mai mulţi urşi decât (citez ”suportă ecosistemul”.

Evident... Când ecosistemul a fost redus la cherestea, poligon de ATV şi loc de joacă pentru amatorii (şi profesioniştii) de vînătoare.

În general, vînătoarea este o activitate apreciată ca nobilă. De vânători, familiile acestora şi publicul general îndoctrinat să creadă că ce fac ei este necesar altfel îi papă ursu la ei în obor.

Personal văd vânătoarea ca utilă, necesară, poate chiar nobilă cu o singură condiție: Este efectuată în situația în care crapă de foame vânătorul şi tot neamul lui.

Edit: Vânătoare, braconaj... semantică.
Este acea activitatea de a ucide ființe pentru distracție, palmares sau profit.
Mesaj modificat de autor!

Vanatoarea este una, braconajul este alta. Cel mai bine pe acest subiect trebuie sa discutati cu un vanator sau cu un padurar. Ei cunosc foarte bine legile din domeniu, pe care vi le pot explica si de asemenea, cunosc mai bine arealul in care si desfasoara activitatea.

In general cei care locuiesc exclusiv la oras au o perspectiva foarte romantata asupra ceea ce inseamna animal salbatic. De asemenea ONG-urile isi urmaresc fiecare interesul in vederea strangerii fondurilor.

Cred ca o parere cat mai apropiata de realitate poate oferi doar un profesionist in care aveti incredere.

Parerea mea e ca vanatoarea e cu doua taisuri. Pe de o parte e ceva foarte util, odata ce s-a intervenit intr-un loc virgin tot ecosistemul e dat peste cap, asa ca e nevoie de cineva care sa echilibreze populatia de animale din zona. Sa nu uitam ca un vanator adevarat ajuta la nevoie animalele cu hrana sau chiar creste puii daca au ramas fara mama.
Problema e cand intervine distractia, se impusca cat incape, cu o gramada de haitasi, practic animalele nu mai au sanse. Solutia nu cred ca este interzicerea vanatorii, dar niste legi stricte (care sa fie si respectate) cu siguranta ar ajuta.
Mai la subiect, si in trecut se vana in prostie, de exemplu, in multe masive lupii, caprele negre sau marmotele pe care le vedem noi nu mai sunt autohtone, s-a repopulat zona dupa ce au disparut in totalitate. Astazi in schimb nu isi mai pune nimeni problema de disparitia unor specii.

@xoreax și acum e tolerată și apreciată.

Poate în unele cercuri nu, dar prin satele de pe lângă munte destui au puști prin case și cel puțin o rudă vânător sau braconier.

În Călimani abundă pe forestiere adăposturile de pândă. Acum câteva luni am mers cu trenul cu o persoană care avea un frate vânător prin Perșani și povestea cu mândrie despre pușca și cureaua lată.

Să nu-mi fie luat în nume de rău, dar uneori un cocoș de munte aș perpeli și eu doar că mi-s prea prost ca să-l prind. Nu mai zic de pește. Chelim natura până o ajunge pleșuvă și pe urmă vedem noi.

"Ursul (Ursus arctos), regele animalelor din ţara noastră, stăpînul munţilor împăduriţi, atinge
dimensiuni impresionante aici.[..] Blana ursului voinic, împuşcat iarna, este un trofeu de vînătoare ales. Din buturile afumate se prepară şunci foarte gustoase; tălpile fragede şi grase- fripte la grătar, sînt o delicatesă.
Lupul (Canis lupus), fiară urgisită, duşmanul iezilor de capră din povestea lui Creangă, este urmărit şi distrus
fără milă.
In zori de zi, vînătorul pare că păşeste într-o lume de taină negăsită altundeva, cînd roteşte
cocoşul de munte. Jocurile de împerechere (rotitul) sînt deosebit de spectaculoase şi dau un caracter
specific vînătorii sale."

Cele de mai sus nu se regasesc intr-un manual de vanatoare ci in Monografia muntilor Caliman scrisa de Traian Naum, aparuta in 1988 (download -> https://goo.gl/58uDgv). O carte de munte in adevaratul sens al cuvantului.

Pornind de la cele scrise mai sus propun o dezbatere pe tema perceptiei vanatorii in societate. Si nu vorbesc acum de diferentele dintre zilele noastre si zilele in care oamenii primitivi vanau pentru a-si asigura hrana pe ziua respectiva. Vorbesc de diferenta dintre 2018 si 1988. 30 ani.

E usor de imaginat ce reactii ar starni astfel de randuri intr-o descriere contemporana a unui masiv montan. Desi nu am prins vremurile regimului comunist, randurile de mai sus ma duc cu gandul la faptul ca vanatoarea nu numai ca era in general tolerata ci chiar apreciata. Cu toate astea, doar 30 ani mai tarziu situatia e una complet diferita.

Asadar.. ce s-a schimbat oare?