Am zis că tac dar nu mă pot abține...

Deci, bace Ionescule, fă mai bine ce e corect, normal și moral de făcut, în cazul de față:
Cere-ți scuze și mulțumește-le, public, Andreei și celorlalți drumeți de te-au ajutat, celor de la cabană și salvamontiștilor.
Azi, aici.

Nu sunt medic dar știu că la 33 grade celsius, măsurat auricular, ești în comă, grad unu sau doi
Eroarea la termometrele medicale este infimă și irelevantă la temperaturi atât de scăzute.
Sub 35 nu i-e bine nici lui Superman.
Șoc hipotermic, incapacitate de a lua decizii, urmate de un episod pseudo-epileptic (convulsii).
Convulsii cauzate de epuizare, cauzată la rândul ei de acceleratoare metabolice (cofeina din băuturile energizante)
Dacă te lăsau acolo, azi nu făceai scandal pe net. Făceai panseluțe.

Cum sa dea Andria pe la manastiri, daca nu-i nici macar o singura manastire pe toata creasta Fagarasilor, cat e ea de lunga?

Imi pare rau ca citesc asa ceva pe site-ul carpati org,care parca argumenteaza zicerea cum ca nici o fapta buna nu ramane nepedepsita.

Nu reusesc sa ma dumiresc de ce ai prezentat stirea sub o alta identitate!N-ai avut incredere in tine sau in useri? Daca site-ul nu-ti satisface standardele de incredere, care a fost rostul de a posta totusi stirea?Nu stiu care este politica site-ului in privinta asta....Sa zicem ca sufletul omului are adancimi de necuprins.Daca ai ”dat-o” anonima, de ce n-ai lasat-o asa,frate?!
Intr-un calcul de eficienta, aducerea subiectului pe banii pierduti ,in surdina,suna a repros.Nu te supara dar pare un pic meschin.Te inteleg ca sunt niste bani.Dar daca cei care au stat cu tine o noapte intreaga, crezi ca au facut-o ca sa te ”ciuguleasca”?Poate ca era mai onest sa faci o diferenta si o faceai daca nu pomeneai de asta aici.Tocmai de aceea, per ansamblu, demersul tau, la adunat, da cu virgula.Mi se pare nesfarsit de dezamagitor ca dupa tot prin ce au trecut cei patru,alaturi de tine, tu acum le prezinti un ”algoritm”de eficientizare a situatiei.Se pare, ca totusi, n-ai fost multumit de servicii...Da-o dreacu, frate!!

Andria,Odin are dreptate, soro!Prea te intalnesti cu belelele...Mai da si tu pe la manastiri.

cipicernat..@ Care a fost temperatura corpului, la momentul in care ati ajuns la spital?

au folosit un termometru cu laser de care doctorita nu prea era incantata, spunea ca nu sunt aceleasi rezultate ca la cel clasic.

temperatura la sosire pe care am auzit-o si eu era 33 de grade. cam mica.

ha-ha ,ce tare , sa traga feteler de tine si tu sa te opui!!
Andreea Camelia daca pe viitor mai vreti sa salvati pe cineva ma ofer ca victima, sunt cuminte ascultator si fac tot ce mi se cere .

Cruriosii mor repede

Hm...nu mai are omul voie sa planifice cu lumea in tren o viitoare iesire ca deja se umple tura... de curiosi

ha-ha ,ce tare , sa traga feteler de tine si tu sa te opui!!
Andreea Camelia daca pe viitor mai vreti sa salvati pe cineva ma ofer ca victima, sunt cuminte ascultator si fac tot ce mi se cere .

blueandria @ daca ar fi sa dam timpul inapoi acum, noi tot asa am face

eu totusi cred ca era mai bine pentru toata lumea daca nu ne intalneam in acea noapte. nu cred ca dadeam coltul.

imi pare rau ca ati avut o noapte de cosmar.

eu reactionam altfel daca gaseam un caz asemanator:

- nu agitam pacientul
- nu intram in contradictoriu cu el, trebuia sa aiba tot timpul dreptate (nu ma costa nimic)
- incercam sa aflu ce echipament are sau sa desfac rucsacul
- stabileam tabara si montam cortul
- il ajuteam sa se imbrace mai gros, sa intre in sacul de dormit din cort.
- eventual mai ramanea cineva cu el
- ne intalneam la ceaiul de dimineata


sunt persoane care mai confunda plicurile, mai gusta cate o ciuperca din padure cu efecte necunoscute, mai confunda afina cu nebunica. sunt situatii si situatii.

inteleg ca esti doctor.

(offtopic)
@Odin:
Care e motivu de o iei pe Blueandria in tura, speri sa ti se faca si tie rau si sa te salveze si pe tine?

Blueandria:
Pai victima inca nu s-a trezit.
Faci tu cum faci si te lipesti de cate o fapta din asta eroica. Parca a doua Data viitoare te iau cu mine in tura, ca la mine nu vad treburi din astea...si vreau sa te odihnesti si tu nitel asa.

Adi:
"In tot acest ghiveci m-am simtit ca o foaie de hartie pe care cei de la salvamont au mai cerut nu stiu ce masini 4x4, sedii si alte bazaconii. Asta in conditiile in care accentul trebuie pus pe trasee, refugii, cabane, indicatoare, lanturi."

E ceva ciudat in afirmatia ta. Din cate stiu eu in astfel de locuri nu exista indicatii si rezerve de isostar si aspirina. Eu nu am fost acolo si ma macina o nelamurire: cand te-au gasit colegii pe drum, culcat in ceata si fara tonus, erai asa din cauza aspirinelor si energizantului sau din cauza lanturilor lipsa si ale potecilor neintretinute?

Bine ca a postat careva sa se vada adevarul (adica Blueandria).
Criza pe care a avut-o nu a fost de epilepsie,ci pe fond de epuizare + supraexcitare nervoasa (nesomn,nemancare + isostarul pe care l-a luat).Am vazut si eu la cineva care nu avea epilepsie o criza similara dupa ce nu dormise multa vreme si bause alcool + statuse si se jucase mult la calculator.(si asta duce la supraexcitare nervoasa).
Oricum,nu e diferita prea tare de criza de epilepsie.

Adrian: explica-mi si mie cum puteam sa te tarasc? Ai 117 kilograme. Eu te estimasem la 95 de kilograme.
Te-am gasit ghemuit PE o stanca, in pantaloni scurti si cu un polar negru, cu rucsasul in spate. Noi eram patru: 2 baieti si 2 fete. Era trecut de 9, se intunecase si incercam sa ajungem la intersectia traseelor triunghi albastru cu banda rosie. Pe deasupra mai era si o ceata de n-o brazda nici frontala.
La un moment dat am pierdut marcajul si ne-am despartit, incercand sa pastram contactul vizual unul cu celalalt. Camelia a dat peste tine. Banda reflectorizanta a facut-o sa creada initial ca e o cutie de bere. N-o sa uit in veci cum a zis “Am gasit un om”. Noi eram plecati de dimineata si la dus ne-am intalnit cu tine pe traseu. De atunci ne-ai surprins ca pe frigul ala erai in pantaloni scurti. Groaza noastra cand te-am gasit a fost dublata de faptul ca am realizat de cate ore erai acolo.
Ai stiut sa-mi spui doar cum te cheama. De unde esti, cati ani ai, de unde vii si incotro mergi nu ai mai stiut sa-mi spui. Ne-ai tot repetat ca esti in vizita. Spuneai si treaba asta atat de greu incat le-am zis colegilor: aoleu, e in faza aia de hipotermie de halucineaza.
Am incercat sa te convingem sa pui ceva pe tine, sa-ti dai rucsacul jos pentru ca te miscai foarte greu cu el in spate. N-ai reactionat...De disperare, baietii si-au dat gecile jos si ti-au invelit picioarele in incercarea de a te incalzi.
Ni se facea si noua tot mai frig asa ca am inceput sa te imploram sa faci cate un pas mic. Nu ne-a trecut prin cap nicio secunda sa te lasam acolo. Cei doi baieti s-au pus sa caute marcajul, iar tu ai ramas cu noi. Cu mine si cu Camelia. Noi doua forta n-o puteam folosi cu tine cu toate ca mi-am dorit din suflet sa te pot tara pana jos la cabana.
In tot intervalul asta am avut semnal la telefon asa ca primul apel l-am dat la coordonatorul nostru, Florin Fratu.
El mi l-a dat la telefon pe seful Salvamont Sibiu, Adrian David. El m-a intrebat daca avem folie de supravietuire la noi sa te invelim in ea.
El ne-a zis sa te imbracam cu forta. Si atunci i-am spus ca estimez ca ai 95 de kilograme si ca nu putem sa te convingem sa te imbraci.
Folie de supravietuire nu avea decat Emi la el, unul dintre baieti. La rucsasul tau burdusit nu aveam acces asa ca nu ne era de niciun folos.
La un moment dat te-ai oprit, ti-ai dat rucsacul jos, operatiune la care din nou ai fost ajutat de noi.
Te-am intrebat ce cauti. Nu puteai sa spui. Dardaiai tot mai tare. Te-ai chinuit sa-ti desfaci fermoarul si nu puteai. Cand am vrut sa te ajut mi-ai dat mana la o parte. Atunci m-am enervat si ti-am zis – auzi tu chiar ai senzatia ca noi vrem sa te furam? Ti-ai scos frontala din capacul rucsacului. Stiu ca am cascat ochii cu groaza pentru ca ne era teama sa nu ne ataci cu vreun spray sau cu vreun briceag. Pe urma ai vrut betele, nu le puteam scoate, ne-am mai chinuit si acolo de numa. Pana la urma ti-ai luat betele si am repornit coborarea. Acela a fost primul moment in care tu ai mers singur.
Mi s-a parut ca am mers cam 10 minute in coborare, marisem pasul in fata ta pentru ca mi-era teama deja de tine ca aveai bete si nu pareai chiar un om coerent in acel moment. Iti atrageam atentia vezi ca e piatra, vezi ca aluneca, de aia imi era teama ca te va irita vocea mea.
Eram in fata ta dar eram ciulita spre tine sa vad ce faci tot timpul. In spatele tau era un coleg de-al meu.
Si atunci s-a intamplat. Ai scos un sunet ingrozitor, si te-ai prabusit pe partea dreapta a potecii.
Daca te prabuseai in partea stanga, erai dus ca jos era rapa. Ai cazut pe spate. Sub ochii mei te-ai facut pamantiu, aveai spume la gura si zvacneai din tot corpul. Primul care a reactionat a fost baiatul din spatele tau.
A sarit si te-a apucat de maxilar. A strigat la noi “Bai ajutati-ma ca-si inghite limba”. A sarit si Camelia la capul tau. In timpul asta eu urmaream paralizata scena, n-am putut sa fac nimic sa te ajut, am sunat dintr-un gest reflex la 112.
Am cerut cu salvamamontul, mi-au facut legatura cu jandarmii montani.
In timp ce asteptam o vedeam pe Camelia cum se chinuia sa-ti tina gura deschisa si-ti cauta limba.
Te sufocai, manusa ei era plina de sange, jandarmul incepuse operatiunea: cine sunteti etc. I-am raspuns la 2 intrebari mecanic dupa care m-am dezmeticit si i-am zis ca noi avem nevoie de ajutor, ca salvamontul stie de noi si ca eu inchid ca noi avem nevoie de indicatii medicale.
Erai inconstient, ei te pusesera intr-o parte si incercam sa-mi dau seama cu groaza daca ai murit. In momentele alea si baiatul care iti tinea capul mi-a spus pe urma ca se gandea: Doamne, e primul om care imi moare in brate. A fost un moment de liniste ingrozitoare. Camelia a zis la un moment dat ca nu-ti mai poate tine gura deschisa. Atunci mi-am amintit de pozitia de la primul ajutor. Cu mana intr-o parte. Erai cazut pe o poteca ingusta, jos era rapa si noi patru trebuia sa te punem intr-o parte. Alunecai incet, incet in jos, am vazut pe urma cu groaza.
Ne-am unit toti patru fortele si cu greu te-am pus pe o parte. Nu erai o imagine prea placuta. Plin de sange, cu spuma alba la gura, ai inceput sa tusesti si scuipai sange. Daca nu ne crezi, uita-te pe prosopelul tau. Cu ala te-am sters la gura (noi, nu eu). E drept, mai incolo, cand s-au linistit lucrurile.
Nene, vestea buna in acel moment era ca traiai. De altfel Emi ti-a si zis atunci cand ne incordam toti sa te sucim pe o parte: Auzi, tu nu mori aici, ma auzi?. Tu nu mori aici. Asta iti zicea, dar presupun ca atunci nu-l auzeai.
Pe urma a venit momentul in care traiai, dar inghetai. Si Emi a zis am folia de supravietuire in rucsac, dar scoate-o tu ca mie mi-au inghetat mainile si nu le pot folosi. Am crezut ca glumeste. Nu glumea.
Am scos folia si am inceput sa ne certam. Cum se pune? Cu galbenul in jos sau cu argintiul? Pana atunci noi credeam ca nu avem folie de supravietuire, o avea Emi la el, dar nu stiam s-o punem. Unu zicea galben, altul argintiu. Sa-ti mai spun ca din nou daca puneam galben jos azi nu miscai pe aici?
David a zis galbenul in sus, eu am racnit la Johny cu trei y “David zice cu galbenul in sus” si asa am pus folia de supravietuire pe tine. Folia lui Emi, nu a ta, ca tu la criza ce ai avut-o mureai pana in momentul asta de cel putin 3 ori cu rucsasul in spate.
Si ma opresc aici. A urmat o noapte alba, groaznic de friguroasa, in care tot ce a fost calduros am pus pe tine. Si noi stateam in josul potecii sa nu pici.
Si minutele trec groaznic de incet in bezna si vant turbat. Si intepeneam si cand ne miscam alunecam in jos...E atat de proaspat totul incat nu pot cuprinde noaptea aia cu toate elementele. Cami isi mangaia degetul a doua zi si zicea ca ai strungareata...ca a simtit cand ai muscat-o. Si de cat ti-a pazit capul iti stia forma sprancenelor.
Noi am trecut prin iad pana au ajuns acolo primii oameni - cabanierul de la Suru, nea Fane si ajutorul lui ,nea Ion, apoi noi fetele am coborat pentru ca era mult pana la cabana si greu. Era 2 noaptea, iar noi plecaseram de la 9 -10 dimineata cu gandul ca vremea e atat de proasta ca n-o sa facem nimic.
Apoi au venit salvamontistii – ce fericire cand am vazut luminitele in padure jos. Ne-au spus si baietii pe urma ce bucurie a fost cand i-au vazut.
Tu poate ca simti ca nu ai de ce sa le multumesti, noi insa cei patru stim ca nu exista cuvinte sa le multumim.
Pur si simplu nu exista rasplata nici in bani, nici in cuvinte.
In ceea ce te priveste, daca ar fi sa dam timpul inapoi acum, noi tot asa am face. La 2000 de metri nu te lasam acolo singur in ceata si in noapte nici daca erai zeul alpinismului intruchipat in muritor.

Cand o sa fim mai coerenti, noi, cei patru, vom reveni, daca va fi cazul. Deocamdata, salvatorii sunt mai zdruncinati decat victima.

Domnule Ionescu, am scapat la un moment dat o intrebare. As vrea, totusi, sa raspundeti cu sinceritate. Care a fost temperatura corpului, la momentul in care ati ajuns la spital?

conrad@ cum se poate sa se planga de lipsa lanturilor din zonele expuse in creasta... tocmai un om care in armata, in stepele oltenest....

deformare profesionala, ca sociolog mai gandesc de multe ori mai intai la grup, la comunitate. se mai numeste si imaginatie sociologica. unii nu au deloc, se gandesc doar la ei si la doua-trei persoane.

asa ca oricat de pregatit esti, in anumite conditii vitrege ai nevoie si de lanturi.

ma cert cu multa lume care ma acuza ca nu sunt recunoscator, ca oamenii mi-au salvat viata.

ce ma deranjeaza cel mai mult este tambalaul media pe care l-au declansat cei de la salvamont: comunicate de presa, filme catre televiziuni, interviuri, elicopter, bani aruncati pentru promovarea lor.

In tot acest ghiveci m-am simtit ca o foaie de hartie pe care cei de la salvamont au mai cerut nu stiu ce masini 4x4, sedii si alte bazaconii. Asta in conditiile in care accentul trebuie pus pe trasee, refugii, cabane, indicatoare, lanturi. Salvamontul trebuie sa fie ultima cerere, dupa toate astea.

deci ca sa inteleg
mata ai plecat pe munte, teai intalnit cu un grup de muntomani de la remarcate care au considerat necesar sa cheme salvamontul ,astia au chemat un elicopter si teau dus la spital unde doctori nu prea au stiut ce ai avut ( de obicei cand habar nu au ce se intampla dau vina pe epilepsie )
acu ca unu care a fost in ambele pozitii ( salvator si mai nou salvat )nu iti inteleg supararea, poate in monentul respectiv nu erai in percol dar cunosc personal catva din grupul celor cu remarcarea iar daca ei au considerat ca e necesar sa intervina ii cred
uiti un lucru important , teai intors intreg , restu sunt doar detalii numa bune de povestit la un foc de tabara, peste cateva luni chiar or sa para comice
si ca de la militar la militar ,ar trebui sa stii ca si salvamontul lucreaza ca o structura paramilitara si exista proceduri pe care trebuie sa le respecte indiferent de parerea celui salvat
spui ca ai urcat pe Elbrus iti mai aduci aminte cat e amenda pentru nerespectarea indicatiilor salvamontistilor ?
Si io eram frustat dupa incident (nu accident) ,fii fericit ca in cazul tau a fost doar neintelegere
Vreme frumoasa si ture faine !

M-am nascut, am crescut si pana la 27 de ani am trait in Oltenia... jumatate din cei 27 de ani i-am petrecut la tara, in "stepele oltenesti". Si-ti pot spune sigur ca in stepele oltenesti, in afara de grajdurile de pe vremea comunismului, fiecare grajd cu vaci este in curtea taranului, nu aiurea pe camp, "prin stepa".
Dar suna foarte romantic felul cum ai povestit...

"am fost in muntii fagaras, am urcat pe la turnu rosu si pana in saua suru mi-a fost greu sa aleg in ce cabana si refugiu sa ma cazez. potecile sunt foarte ingrijite si nu ai niciun pic sentimentul ca esti in pericol, pe ploaie sau pe furtuna. indicatoare la tot pasul. in portiunile de creasta mai expuse sunt lanturi pentru siguranta turisitilor."

Cand vor fi cabane multe, se va interzice campatul. Vezi Tatra. E mai bine sa n-ai voie la cort ?

Ai vazut ca in Alpi e amenajat mai bine ? In Elvetia de exemplu aici https://picasaweb.google.com/100294329578766750910/Obersteinberg?noredirect=1#5913578
383869202562
nu ai de ce te tine. In Austria sunt locuri unde marcajul lipseste pe sute de metri (deasupra cabanelor). Asta desi pana la cabana se tunde iarba pe o cate o jumate de metru in stanga si dreapta potecii.

Unde-i zona expusa dintre Turnu Rosu si Saua Suru ? (Ca caini si ursi vor fi si daca sunt cabane.)

asa este pe munte poti gasi un adapost sub o stanca, sunt grote. poti face un iglu sau alt adapost, sau poti folosi echipamente de ultima generatie.

in stepa, salvarea a venit ca am gasit un grajd cu vaci si ne-am bagat intre ele, pe balegarul cald. dar astea sunt alte subiecte.

E o stire aci,ca au urcat niste alpinisti romani varful Ushba,numit si Matterhornul Caucazului,pe o ruta din Georgia ,fata nordica (cea mai usoara ruta din Georgia pe fata nordica are 4A,da majoritatea is 6A) acolo sunt doar doua comentarii.
In schimb,aci,pe topicul asta,deschis de Adi Ionescu sa invinuiasca pe unii aiurea,e plin de raspunsuri in timp foarte scurt.
Am fost cu Florin Fratu/Multi (de a fost printre salvatori) la actiune la Negoiu si nu e genul de om care sa se alarmeze vis-a-vis de situatia cuiva pe munte,daca nu e ceva serios.
E clar ca Adi Ionescu era chiar intr-o situatie proasta,ca cei de la Salvamont Sibiu nu or fi chiar asa nepriceputi sa cheme elicopterul aiurea,daca situatia nu o impune.
Referitor la lipsa marcajelor si a altor amenajari,daca nu dau bani cei de la CJ Sibiu,de unde sa se faca?
Totusi se pare ca anu asta au dat ceva bani,in anii trecuti nici atat nu au dat.
(acu e presedinte de la PSD,de aia mai dau ceva )
Imi pare rau ca nu am ajuns la actiune la Suru,desi am promis ca vin si m-am intors din drum si am incurcat-o si pe BlueAndria cu plecarea,asa iau decizii ciudate,asa mi-i felul (adica neserios,de nu poti sa te bazezi pe ceva de am promis).

@ionescuadrian: pentru infrastructura sigura, in conformitate cu cerintele tale, au inceput sa se asfalteze drumuri pana la cabane de la peste 2000 m. Si e normal sa fie "foarte ingrijite" si potecile, ca doar omul pleaca de acasa, pe munte, sa se simta exact ca-n Herastrau.
Ce inseamna "poteci foarte ingrijite"? Eventual pavate? Undeva mai la stanga (cativa zeci de km) de locul pe unde ai urcat e o telecabina. Nu e ea foarte moderna, dar cel putin te duce in siguranta pana la 2000 m.
Ce nu pricep eu e alta treaba: cum s epoate sa se planga de lipsa lanturilor din zonele expuse in creasta, a unor amarate de indicatoare si a neingrijirii potecii pe munte, tocmai un om care in armata, in stepele oltenesti nu mai stiu ce vitejii facea?

N-o sa aflam niciodata daca dimineata te-ai mai fi trezit, fara trecerea intamplatoare pe langa tine a acelor tirani si nici daca aventurile din "stepele oltenesti" te-ar fi ajutat cu ceva sau nu, insa eu tot iti recomand sa mai citesti odata comentariul lui abavas... sa vezi cel putin cum au fost vazute lucrurile din exterior, in vreme ce tu "dormeai", incapabil sa te mai bagi in cort sau macar in sacul de dormit.

Iar noi, din toata tarasenia asta, nu trebuie sa intelegem ca o mana de oameni saritori au ajutat o persoana pe care o credeau muribunda, renuntand la propriul lor confort si la propriile lor planuri si/sau obligatii, ci ca, de fapt, toata povestea asta a fost un motiv pentru ca salvamontul sp rimeasca mai multe fonduri. Am inteles bine?