Am și eu câteva întâlniri în aproape 3 decenii de mers pe munte (chiar sunt surprins când aud că unii nu au avut parte de așa ceva). Și da, fac și eu o diferențiere clară între exemplarele de urși obișnuite cu oamenii (urșii - gunoieri, ceva mia mici ca dimensiuni și obișnuiți să se hrănească cu lucruri aruncate de oameni) și urșii sălbatici.

Cei sălbatici se feresc în mod clar. Chiar și dacă e vorba de ursoaică cu pui - pentru ea va fi mai important să pună la adăpost puii, nu să atace turiștii. Am avut astfel de întâlniri în Făgăraș (Urlea, Podragu), Buila, dar chiar și în Ciucaș (înspre Dălghiu) sau Piatra Mare. Ce am învățat din acele întâlniri e că e important un anumit nivel de zgomot (nu foarte mare) - atenție primăvara, pe văi cu torente de apă puternice și zgomotoase! În plus acești urși îi poți detecta după miros (da, îi detectezi cu mirosul uman căci discutăm despre mirosul tipic de blană udă, cel de cojoc murdar, umed și încălzit pe care l-ați simți și într-o stână). Nu am umblat niciodată cu spray sau pocnitori după mine, nu cred că ar fi utile.

Ceilalți urși, obișnuiți cu oamenii, de obicei nu fug, nu se ascund. Doar așteptă. Vor pleca destul de ușor dacă au parte de zgomote deranjante (cântece, fluier, lătrat de câine, etc...), dar nu foarte departe. Dar nici nu atacă. După cum ați văzut din multele filmări de pe Transfăgărășan, din Răcădău, Sinaia, Tușnad sau alte locuri. Majoritatea exemplarelor sunt adolescenți, urși de 2-3 ani care nu au un teritoriu al lor și sunt împinși de adulți spre zonele locuite de oameni. E posibil să atace dacă ai comportamentul greșit - ești singur, speriat, încerci să fugi și declanșezi instinctul de vânătoare, etc...

Se pare ca era obisnuit cu oamenii/turistii - astia sunt defapt cei mai periculosi, pentru ca totusi raman animale salbatice.

Stiu ca altii au pareri diferite, insa eu consider orice spray ca ceva care te distrage si mai mult te incurca. Trebuie sa fii mai bine atent la ce reactie are si sa raspunzi instantaneu cu mijloace nespecifice: sa te agiti, sa faci zgomot sau sa maresti distanta.
Nu este timp si sa-ti focalizezi atentia pe desfacerea flaconului si pozitia butonului, mi se pare periculos - hai daca esti ruda cu John Wayne si daca in fiecare saptamana mergi in poligon sa consumi cate 10 flacoane de spray ca sa-ti cresti dexteritatea de a tinti ursi de la 30m - atunci poate mai merge... Dar nu prea cred ca sunt multi din astia.
Oricum fugitul sau cataratul in copaci ... asta ramane numai pentru cine nu a vazut in realitate un urs salbatic in actiune, ca oricum este mai bun la cele doua actiuni decat majoritatea bipezilor umani. Norocul este ca de obicei nu ataca activ oameni.
Mesaj modificat de autor!

În continuarea și sprijinul celor menționate de Renato și Titus, Sâmbăta trecută, pe 14.01, în plină zi, exact pe cărarea spre Mălăiești dat-am peste un puiandru destul de măricel. Liniștit și tacticos adulmeca potecuța la 10 – 15 metri mai sus de noi, un pâlc de vreo 25 de turiști de toate vârstele, porniți la unison a zbiera și urla după o partitură îndoielnică de onomatopee și fluierături. Ei aș ... martinică tot cu nasul printre frunze, ba chiar la un moment dat făcu și câțiva pași înspre noi, atras probabil de salamul din sendvișu` înfulecat taman atunci de o mimoză ... Cineva aruncat-a vreo patru petarde „subțirele” la auzul cărora ursulică doar a tresărit oleacă. Abia când fumul acestora a ajuns spre el, purtat de o adiere a vântului, și-a luat tălpășița deranjat vizibil de mirosul de pucioasă. Dacă alizeul ar fi bătut în altă parte cred că ne-am mai fi „distrat” o țâră la fața locului. Mie mi-a lăsat impresia că era flămând și calm, obișnuit cu intrușii bipezi de la care aștepta probabil ceva de mâncare. De asemenea, spray-ul cu piper s-ar putea să fie eficient doar în cazul în care reușești să creezi un nor „înțepător” între tine și animal, ceea ce presupune niscaiva condiții aparte: atmosferă calmă, distanță suficientă, depistare din timp și de la o oarecare depărtare. Altfel, presupun că trebuie să-ți păstrezi calmul, deznodământul întâlnirii aparținând locatarului de drept al acelor poghiazuri ...

@zentai

"În fapt, ursul ştie de prezenţa omului de la măcar vreo 10 km. Faptul că apare în raza privirii, când ştim că ursul evită întâlnirea cu omul, ar trebui să ne îngrijoreze, măcar un pic."

Ce spui tu este valabil pentru lup, ras si intr-o oarecare masura pentru animalele de turma care au in permanenta un membru sau doi de garda gen capre sau mistreti.

INSA ursul nu prea sta in gasca, in general este solitar sau discutam de o ursoaica cu puii ei, care oricum nu prea conteaza.
Fata de carnivore gen lup sau ras care sunt in permanenta in garda si mobili... deci sigur ca ne simt de la mare distanta ... ursul mai isi gaseste "ocupatii" care produc zgomot si il distrag.
Daca scurma in mijlocul potecii nu va auzi daca un turist solitar sau un grup mic si nezgomotos se apropie.

Nu vorbesc din teorie, ci din invataturile trase in teren.

1. Lup nu am intalnit decat rar, si de aproape numai o singura data... pentru ca urmarea o capra care a fost suficient de desteapta sa treaca razant pe langa mine... iar eu dintr-un reflex (normal) am speriat lupul, desi daca aveam timp de gandire, probabil ca nu interveneam in ciclul natural.

2. Ursoaica cu pui care scurma exact in mijlocul potecii am inalnit insa si nu era la distanta mare, deoarece un damb ne-a permis sa ne vedem numai cand eram destul de apropiati.

3. O singura data am intalnit un urs si la distanta mare atunci cand mergeam cu un grup numeros. In rest de cate ori am intalnit ursul eram singur ... si probabil ca nu cantam / recitam sau vorbeam cu mine-insumi.

*** Discutam de animalele salbatice, nu de cele obisnuite cu omul, cum sunt pe V Prahovei.
Mesaj modificat de autor!

Era pe înserate când „am prins” un urs puţin agitat pe un nemarcat, am ocolit foarte greu. Apoi, în partea de sus pe Kalinderu am parlamentat despre ursul cu două cocoaşe (a se citi adult masiv) care a coborât înaintea noastră, dar nu am primit suport fizic din partea celor campaţi acolo. Pe la mijlocul pârtiei mă bucuram că este ceva nuntă, dar la bază ne-am întâlnit cu oamenii dornici de fotografii cu ursulache. Autorităţile îi trimiteau pe urşi la casele lor cu ajutorul bubuiturilor pe care eu le-am interpretat ca fiind artificii la Castelul Cantacuzino. Spun doar că traiul în comun nu e simplu.

Asadar, exista si specimene capabile sa foloseasca internetul.
Iti pot sugera unde sa le fi bagat si unde sa le bagi in continuare. Loco.

Am pastrat cateva pocnitori de la revelion (functioneaza si la cainii de stana).

Era 'nea ursache de la refugiul agatat. La 'nea Tomy. Cand crezi ca esti safe si te trezesti cu namila peste tine, ce faci?

@titus: pe aia cu la 2-3m nu o cred...

@ruxandrav: "ma mai rasteam la ei cand se apropiau..." You brave, brave girl! 😊 Cheers! 🤘

De când umblu pe coclauri (mai mult pe nemarcatele din Ceahlău și Hășmaș dar nu numai) încă nu am văzut urs care să stea liniștit sau să fie curios în preajma omului. În vreo 40 de ani de umblat pe munte, am văzut urși doar de patru ori.
Prima dată (cam prin 87) urcând noaptea cu un prieten către refugiul Coștila am auzit niște răgete. Le-am pus pe seama unui cerb, că era octombrie - sezonul lor de boncăluit. Dar ajunși la refugiu (se lumina deja de zi) am văzut "cerbul" în blană de urs explorănd tacticos brânele de pe Tancul Mic.
A doua oară (92?) , prin Făgăraș, ne-am speriat reciproc, când am dat peste el la o cotitură a potecii ce coboară de la cabana Turnuri. Abia am apucat să-i zăresc fundul la vreo 20-30 de metri, că a și tulit-o in pădure.
A treia oară, mai recent - prin 2012, a fost o ursoaică cu un pui pe drumul forestier ce urcă către Șpirla. Dar era la mare distanță (+100 m). Imediat ce ne-a observat, a căutat adăpostul pădurii.
Ultima oară, acum vreo trei ani, am dat nas în nas (aproape la propriu) cu un ursac prin Hășmaș (zona Dănțuraș/Kis-Dancurás). Era iarna, într-o zonă puțin umblată, abruptă, pe un vâlcel. Cred că s-a speriat de noi (eram doi dar nu făceam gălăgie) și în loc să se ducă liniștit la deal pe vâlcel (era loc fără probleme și nici măcar nu-l văzusem) a preferat să coboare în fugă către noi, trecând cam la 10 metri și apoi de-a coasta pe sub un perete, dispărând în pădure în cca 10 secunde – posibil spre bârlog.

Urme și baligi am văzut zeci, sute poate, în variate locuri: de la marginea satelor și poteci turistice, până la vâlcele și abrupturi prin care nu prea te-ai gândi că dai de el. Iar hibernarea pare să fie mai mult o poveste pentru copii. Probabil își mai reduce activitatea, că oricum nu mai găsește mâncare dar sigur mai face câte o plimbare din când în când.

Ce vreau să subliniez este că un urs cu adevărat sălbatec nu caută omul, ci fuge de el.
Oricum nu ne consideră o pradă, fiindcă eu unul nu am auzit de om mâncat de urs. Rănit, omorât chiar, da. Dar nu mâncat.
Nici măcar când e surprins nu e mereu agresiv. Vezi cazul de mai sus și mai știu unul (povestit la prima mână) când un prieten, iarna prin Ceahlău, singur într-o zona neumblată și abruptă, a ajuns fără să vrea în preajma unui bârlog. Moș Martin l-a simțit din timp, i-a ieșit în întâmpinare și s-a uitat lung la el dar fără să se agite. S-a apropiat până la 2-3 metri. El a stat liniștit și doar a întins un picior în față. Așa a simțit el că e mai sigur . Acum fie că nu i-au plăcut colțarii, fie mirosul la bocanci, nu știu. Cert e că l-a lăsat în pace și s-a retras.

Eu unul, când știu că e posibil să fie ceva urs prin apropiere, fac zgomot. Dar nu petarde, boxe, etc ci doar calc peste o creanga mai apăsat - să o rup, mai mișc un bolovan și eventual fluier ușor. Asta mai mult când sunt singur. Deja în doi faci suficient zgomot încât să te audă orice sălbătăciune din apropiere iar în grupuri mai mari nici nu se pune problema să te chinui să-ți faci simțită prezența.

Evident faptul că nu am întâlnit urși agresivi, nu înseamnă că nu există.
Dar eu mai degrabă m-aș teme de urșii gunoieri, cerșetori, urși care au pierdut în oarecare măsură frica de om. Un caz aparte a acestora, sunt cei care au teritoriu în apropierea unor poteci umblate, marcate sau nu și care vor nu vor, văd oameni de la „fereastră”, deci se obișnuiesc cumva cu ei și nu se mai ascund.

Mistretul nu-i periculos daca nu-i surprins, dar e foarte, foarte miop, deci e important sa faci zgomot. Erau multi de tot in padurile de langa mine inainte de epidemia de pesta porcina, eu mai ieseam cu cortu si telescopu/camera prin ppoienile prin care mai ieseau si ei noaptea si era o coexistenta perfecta, ma mai rasteam la ei cand se apropiau prea tare de echipament si toate bune si frumoase...

Ursul alearga foarte bine pe curba de nivel, nu-i asta problema. Dar da, e bine sa ii dai spatiu

In aproape 20 de ani de cand colind munti, nu am vazut niciodata urs. Nici la noi, nici pe la altii. Jur! Urme da. Si alte locuitoare ale muntilor, dar nu urs. M-am documentat temeinic cu ce trebuie facut si ce nu trebuie facut in caz de o "sedinta" cu vreun urs dar pana acum m-a ferit Dumnezeu de vreo intalnire. Consider ca mai periculos decat ursul ar fi mistretul... ala "n-are mama, n-are tata", vorba aia.

Daca stii ca mergi intr-o zona frecventata de ursi, sau pe un nemarcat, cum s-a zis din prima postare, zgomotul ajuta f mult. Ursache stie ca are musafiri si-si vede de treaba lui. In turele mele solo am un playlist f bogat.

Bineinteles, chestia nu e general valabila. Ursoaica de-si plimba kinderii a ridicat si ridica f multe semne de intrebare. Dar, repet, nu am avut nici o intalnire ca sa vorbesc de cum as fi reactionat eu...

Lasat rucsacul, cum s-a zis, nu stiu cat de sigura e... nu ai de unde sti ca se opreste. La fel, am citit pe undeva, ca e bine sa mergi in pas rapid pe curba de nivel... Cica ei nu pot alerga pe curba de nivel. Totul e relativ, in my humble opinion.

Ca alearga, se catara mai bine decat oricine, asta e clar. Deci, varianta cu Doamne ajuta, e cea mai buna! 😊

P.S: Nici lupi nu am vazut... 😉 Dar cand am vazut mistreti, si asta de cateva ori prin muntii nostri, m-am c#### pe mine! 😉
Mesaj modificat de autor!

Merry Gerilă @zentai https://www.screencast.com/t/4AyBg9dWA2I (credeați că vă minciunesc ai?)

Hai ma, ca sunt draguti ursii. Daca nu ar fi asa de mari nu v-ati mai ingrijora atata. Eu port un cutit la indemana pentru... caini. Intr-adevar pe Valea Cerbului cand intru intre bolovanii aia mari de zici ca mergi printr-un mic canion bat din palme preventiv. Cu mine s-au purtat frumos de cate ori i-am intalnit. Era unul negru cu capul maro de s-a oprit amicul meu Costica si a inceput sa tremure: ''Ba, ursul!'', ''Stai ma Costica ca-i departe, hai sa vedem incotro o ia'' zic. Ursulache a urcat din firul vai in jnepenis si mai ridica capul sa ne vada, astepta sa trecem. ''Costica hai sa trecem altminteri stam pana maine''. Altul mi-a povestit ca un urs gonit de turisti, fugea saracul direct spre el si asta a ridicat mainile si a tipat, iar ursul si-a schibat directia. Va inchipuiti cum ursul avea palpitatii ca dadea in padure numai peste nebuni, unii hauiau, altul tipa... Doar fi-mea la 4 ani cand l-a vazut sezand frumos in fund pe zidul de protectie al drumului sub Vidraru a exclamat: ''Ce dragut!!''
P.S. Cu cateva luni de zile in urma, pe camerele de supraveghere video de langa Ciolpani, adica la campie, a fost vazut un urs. Pana-n secolul 18 ursii traiau si la campie, d-aia neamul nostru s-a ascuns in poienile din paduri pentru ca invadatorii erau obisnuiti cu stepa si avea frica de paduri. Natia noastra s-a plamadit in mijlocul padurii protejata de... ursi.

@-vjs - dacă este o donaţie sub condiţie...
Dacă ţi-ai luat bomboneală pentru promisiunea de donaţie, de la soţie, să ştii că eu te înţeleg.

Vezi dacă nu ai citit tot?! Nu am văzut în viaţa mea un urs în pădure. Socotesc că am făcut ceea ce trebuie să fac, ca să nu mă întâlnesc cu ursul. Pentru un spray luat moca nu ştiu dacă se merită să dovedesc ceva.

N-o zic cu nicio emfază. Am deschis acest subiect fix în ideea că am observat că unii colegi percep poate un pic eronat întâlnirea, la vedere, cu ursul, animal sălbatic, prădător şi omnivor care, repet, este un animal teritorial, cu un foarte dezvoltat simţ olfactiv şi care evită întâlnirea cu omul.
Faptul că este în acelaşi loc şi timp cu omul, că apare prin preajma omului nu este deloc o întâmplare. Să ne imaginăm că avem o ogradă ceva mai mare şi, în baza simţurilor noastre, avem percepţia că ceva/cineva ne-a intrat în curte. Nu mergem să vedem ce ne-a intrat în curte? Aşa face şi ursul.
Ursul este acolo pentru că acolo se află şi omul. Doar de asta. Nu este o pură întâmplare. Aşa ni se pare nouă, că ne întâlnim cu ursul din pură întâmplare. În fapt, ursul ştie de prezenţa omului de la măcar vreo 10 km. Faptul că apare în raza privirii, când ştim că ursul evită întâlnirea cu omul, ar trebui să ne îngrijoreze, măcar un pic.

Dincolo de asta, ce fac semenii mei, că se folosesc de spray, încrezându-se în procentul de succes de 85%, sau că nu se folosesc de el ca să nu enerveze ursul (când ursul ar putea veni spre om enervat gata, că a fost dat cu spray de către alţii- puţin probabil- sau că s-a lovit uşor urmărind o căprioară pe care nu a prins-o, sau înnebunit de căldura din Carpaţi, vara, sau că a încercat să fure mierea de la vreu stup sălbatic şi albinele l-au înţepat în draci, sau că s-a scărmănat cu alt urs pentru teritoriu sau pentru vânat sau pentru împerechere etc şi atunci care sunt alegerile noastre?!) este chiar fix problema lor, alegerea lor, viaţa lor. Eu n-am nicio treabă cu alegerile semenilor şi ce fac ei cu viaţa lor. Am simţit nevoia, cu riscul de a fi ironizat, luat la mişto, de a spune ceea ce ştiu eu şi cred că ar putea să le folosească în alegerile pe care le fac când merg pe munte.

Adevărat, există posibilitatea să ne întâlnim cu ursul, fără să fie puse problemele de mai sus, când plouă cu găleata sau când este ceaţă de s-o tai cu cuţitul...când, teoretic, ar trebui să nu fim pe munte. Da,
atunci merge un Doamne-ajută. Spray-ul s-ar putea să nu folosească!

@zentai pm pt. detalii vorba e vorba cuvantu e cuvant. dar jura-te stop pe rosu ca revii cu dovezi si experienta de uz real.

@ Alex- nu trebuia să te mai deranjezi, boierule. Ştii că din partea mea ai credit infinit.
Diferenţa la ce spui tu este colosală, pentru că dacă nu există cuvânt, nu au cum exista construcţii logice. Nu raportăm, niciodată, ce li s-a întâmplat oamenilor la ce se întâmplă animalelor pentru că nu este etic nici pentru unele nici pentru ceilalţi.
Explic: proiectezi sentimentele, trăirile, afectele umane asupra animalelor sălbatice şi nu cred că este în beneficiul lor pentru că făcând asta, oamenii ajung, pe aceeaşi construcţie afectivă, şi socotesc şi vinovăţia animalelor, atunci când acestea nu se înscriu pe linia valorilor/conduitei umane, or vina vine la pachet şi cu pedeapsa. Doar că pedeapsa a fost instituită de civilizaţia umană ca o plată pentru cei care, cu vinovăţie, încalcă reguli ale contractului social.
Vorba cântecului, de urs inculpat nu am auzit dar de urs împuşcat am auzit o grămadă. Cred că ar trebui să percepem animalele aşa cum sunt ele, obiectiv, ca fiind creaţia naturii, a lui Dumnezeu, şi să le lăsăm să trăiască nestingherit acolo unde este locul lor de a trăi şi să acceptăm, resemnaţi dacă altfel nu putem, că animalele sălbatice nu sunt vinovate niciodată de nimic, sub niciun aspect al vieţii lor, întrucât vina este exclusiv un concept uman care nu se raportează decât la acesta.

@ vjs- sunt sincer interesat de acel spray şmecher şi dacă oferta mai este valabilă poţi să mi-l trimiţi mie.

"Se pierde din vedere că ursul nu are logică, gândire, sentimente, ce sunt exclusiv umane"

Mai ții tu minte, coane, de vremurile alea când albii ziceau la fel despre negrii? Justificându-și astfel, sieși, toate atrocitățile comise.

Ca să înțelegi o ființă ce nu are posibilitatea de a comunica verbal sau în scris trebuie să vrei asta apoi să-ți petreci o viață alături de acea sau acele ființe.

Sunt sigur că n-o să mă crezi pe cuvânt și nici dovezi n-am să (încerc să) îți dau.
Este necesar un anume fel de oameni să înțeleagă că animalele au toate sentimentele și trăirile noastre. Ba chiar mai mult.

Ma cat ati scris. Naiba sta sa citeasca. Eu pun gratis un spray din ala scump si smecher la bataie cui vrea sa testeze pe blana lui. Atat am avut de adaugat. Rog insa sa se revina cu dovezi si concluzii.

Zentai, eu am linkuit studiile pe care ma bazez, tu doar imi spui ca ale tale is foarte multe Scoate-le si tu la iveala daca-i pe asa, hai sa nu criticam doar dovezile mele

Nu mi se pare deloc ciudata experienta noastra diferita cu ursii, sincer. Cand merg pe poteca, marcata au ba, nici eu nu ma intalnesc in majoritatea masivelor*, aplicand probabil aceleasi precautii ca tine (zgomot dar nu excesiv mai ales in zonele fara vizibilitate). Abruptul prahovean e alta treaba. Coridoare relativ inguste de trecere (Braul lui Raducu, unde am fost impreuna, e ditai bulevardu', majoritatea sunt mult mai inguste) pe care le umblam si noi si ei. Nu avem asa de mult spatiu sa nu ne intersectam unii cu altii. Si da, is aceiasi ursi (am inteles ca astia din Brasov le mai dau si nume si se ingrijoreaza cand unu cunoscut nu mai e vazut prin zona in care isi facea de obicei veacu' ) si prezenta noastra in zona e un factor de stres pentru ei. Ori disparem noi de acolo (inacceptabil), ori dispar ei de acolo (la fel, pentru mine, inacceptabil) ori gasim o cale de convietuire. Si calea de convietuire am cam gasit-o, la cat de des ne vedem unii cu altii(8 din 10-ul lui Edy mi se pare la limita superioara a distractiei, la mine ii mai degraba o data din 4-5 ture) , si la cat de rare sunt incidentele (2 in total in 20 de ani, 0 in abrupt). Deci zic ca modul in care ne comportam (eu, Edy, toti oamenii pe care ii stim care mai umbla prin zona) e corect.

Tu zici ca sprayul poate sa convinga ursul sa evite omul si mai tare. Pe tapsan, probabil. In abruptul prahovean, adesea nu o sa aiba fizic pe unde, ca nu a descoperit inca teleportarea. Si zona e, repet, foarte umblata. Cum crezi ca o sa reactioneze un urs piperat de echipa 1 atunci cand, incercand sa-i evite pe aia mergand in directia opusa, da de echipa 2, intr-o zona in care nu are cum sa-i evite? Avem deja un incident mortal in zona de poteca cu un urs nonagresiv alungat de langa corturi cu petarde care a devenit agresiv dupa intalnirea cu al doilea grup (bine, a ajutat probabil si blitzul camerei, dar totusi). In zona de nepoteca, orice sansa ar mai fi avut oamenii aia sa poata fi evitati dispare. Nu permite natura terenului. De aia e foarte important sa nu treci ursu' pe setari agresive, chiar daca o faci intr-un mod care il convinge sa te evite pe tine personal. Daca ar fi garantat ca sprayul il face sa te lase in pace ar mai fi cum ar mai fi, fiecare echipa cu sprayul si responsabilitatea ei si gata, dar din studiile pe care le-am citit eu, nu-i garantat. Ma repet cu citatele, dar din 16 interactiuni cu un urs agresiv care au implicat spray pe care le-au evaluat astia din Calgary, 3 au inceput dupa ce un urs nonagresiv a fost sprayuit direct in fata. Deci nu-i panaceu universal.

Si 250 de grame in sine nu-i mult, dar nu e singura chestie carata in rucsac, si daca ar fi sa adaug solutii de 250 de grame pentru fiecare problema care ma poate omori in traseu, greutatea rucsacului ar deveni la randul ei o astfel de problema N-a patit nimeni nimic grav cu ursul in abruptul prahovean. A patit-o lumea de avalansa iarna, de cadere, de hipotermie, deci de astea o sa incerc sa ma apar mai degraba. Si nu, nu pot controla comportamentul ursului, si nu am zis niciodata asta. Nu pot controla foarte multe lucruri pe munte. Pot doar sa-l influentez intr-o directie sau alta, si anumite actiuni (spray in fata unui animal inca neagresiv) mi se pare ca au sanse mari sa-l influenteze intr-o directie foarte proasta pentru urmatoarea echipa care il va intalni. E foarte important pe munte sa realizezi ce nu poti controla, si sa nu te agati de o potentiala solutie doar pentru ca iti ofera o iluzie a controlului ... mai ales cand aplicarea ei, date fiind ce stim despre comportamentul ursului, creeaza riscuri majore pentru terti, si cand riscul versiunii alternative, considerand numarul de intalniri cu ursul care are loc versus numarul de incidente nasoale, este foarte mic.

Ca sa rezum pozitia mea fata de spray, in drumetie nu car pentru ca, vorba lui Zentai, aplicand precautiile corecte nu te vezi vreodata cu ursul in majoritatea zonelor, iar in carpatism/alpinism nu car pentru ca n-as vrea sa dau nas in bot cu un urs sprayuit de altii.

@-Ruxandra- OK. Eu percep argumentele discuţiei in următorul mod: sunt foarte multe studii care conchid că folosirea spray-ului pentru urşi este eficient în 85% din cazuri şi tu opui un singur studiu (hai să zicem două, cu cel din Canada) care afirmă contrariul, argumentând, la rândul lor, că celelalte studii sunt determinate de marketing (extrem de discutabil, ca argument şi fără demonstraţie este doar o simplă afirmaţie care ar trebui luată ca atare) sau sunt, pur şi simplu, afirmaţii tabu care nu le-a verificat nimeni. Asta în condiţiile în care, precum se ştie sigur, ursul este foarte sensibil olfactiv şi nu e greu să tragi singur nişte concluzii, dacă spray-ul îl poate afecta pe urs sau nu. Dar facem alegeri şi e bine să le facem cât mai bine pentru că, raportat la discuţia noastră, ni le şi asumăm în teren.

Atunci hai s-o luăm altfel. Nu fac alpinism şi nu e o afirmaţie de modestie, pur şi simplu nu m-a preocupat dar am bătut Bucegii şi iarna şi vara, pe marcate, pe nemarcate. Urc pe munte de când eram un puradel şi deci experienţa mea montană nu se reduce la simple plimbări prin natură, uneori prinzându-mă noaptea prin zone care colcăiau de urşi. Pot afirma că am oarece "vechime" în mersul pe munte. Şi, totuşi nu m-am întâlnit în viaţa mea cu un urs, nu l-am simţit, nu mi-a fost în raza privirii. Nu ţi se pare un pic ciudat? În timp ce tu şi Edy afirmaţi că vedeţi urşi în 8 din zece ieşiri. Cândva în trecutul meu istoric, am avut unele discuţii, ba cu pădurari (am avut în familie), ba ingineri silvici. Deci, faptul că nu m-am întâlnit niciodată pe munte cu un urs ar putea să nu fie chiar o întâmplare. Este şi motivul pentru care evit statul la cort pe munte.

Acum să cădem de acord pe ceea ce ştim sigur: că ursul este un animal teritorial (adică care luptă cu alt urs care i-ar încălca teritoriul) şi că are un foarte dezvoltat simţ olfactiv care bate până la 30 km (care, de fapt, sunt 60 km. în linie dreaptă, 30 km. în faţă şi 30 km. în spate) şi că, important, se ştie că ursul evită întâlnirea cu omul. Faptul că voi întâlniţi urşi, că apar în raza voastră de privire nu este o întâmplare cum poate eşti tentată să crezi. Cred că sunt mereu aceiaşi urşi şi prezenţa voastră pe teritoriul lor este un factor de stres pentru aceşti urşi. Sunteţi un stres pentru că nu vă poate "cataloga"dacă sunteţi o primejdie sau sunteţi hrana, deşi mirosiţi a mâncare dar mirosiţi şi a deodorant! Ursul gestionează acest stres în felul lui, omul în felul lui. Faptul că vă apare în raza privirii, că-l vedeţi sau îl ghiciţi prin preajmă nu este nici asta o întâmplare. În fapt, ursul vă "monitorizează"! Eu aş fi, oarecum, îngrijorat. Dar până aici, totul OK. Dincolo de acest reper, părerile noastre se despart. Tu îmbrăţişezi părerea că nu ar trebui să avem un spray de urşi la noi, eu sunt de părerea contrară.

Mai spun doar că poate ai văzut pe Discovery Channel când ursul atacă o căprioară. Timpul de reacţie este foarte scurt. Pentru că un urs se furişează şi stă la pândă ca să atace când este mai eficient pentru el, nu când este "mai onorabil" pentru amândoi. De aceea, cred că este posibil să te situezi pe partea greşită a statisticii, în ceea ce priveşte utilitatea unui spray pentru urşi. Dar e părerea ta, alegerea ta, viaţa ta. Valabil şi pentru Edy.

Consider că suntem prieteni şi luaţi-o ca îngrijorarea unui prieten faţă de alţi prieteni.
Nu e nimic mai mult faţă de ultima mea afirmaţie şi poate toată percepţia mea este greşită. Dar dacă eşti de acord cu studiile pe care tu le-ai oferit şi care nu pun o altă alternativă în loc, ce alegere poate să fie pentru tine?! Pentru că calculul că tu, pe baza unui comportament, poţi controla reacţiile ursului, este extrem de greşită. Părerea mea.

Dar un spray nu constă decât 200 lei şi cântăreşlte 250 grame şi chiar şi statistica ta ar spune că în 35% din cazuri îţi poate salva viaţa. În cazurile "alea", nu că pui, că urşi curioşi sau că să nu enervezi ursul pentru următorul turist, ceea ce poate fi inexact pentru că poate determina modificarea comportamentului animalului mai abitir, în sensul de a evita şi mai mult întâlnirea cu omul. N-ai de unde să ştii. Cu-adevărat, nu ai de unde să ştii. Nu sunt studii cu ce face ursul după ce omul s-a apărat cu spray de atacul ursului. Sunt doar două incidente ştiute la nivel mondial (două) şi variabile aproape de plus infinit şi concluzia trasă în sensul că după un spray dat în zona în care va trece ursul iminent spre tine, în fapt, îl enervează şi mai tare mi se pare extrem de hazardată pentru că dacă s-ar enerva, într-adevăr, ar trece pin perdeaua creată de pulverizarea cu spray şi ar veni direct la tine. Nu din orgoliu, ci pentru că ursul este un animal de pradă, teritorial, şi tu tocmai ai devenit oponentul lui, în teritoriul lui. Dar, în general, ursul se îndepărtează pentru că instinctual, ştie că fără miros este un urs mort de foame şi nu se riscă!

Sărbători fericite!