Sunt cateva tipuri de ciuperci care sunt greu de confundat cu cele toxice. Nu e greu sa le inveti, iar ciuperci comestibile cresc cam tot anul, unele si iarna.
Toti melcii de gradina sunt comestibili, dar nu prea ii gasesti la altitudini mari. Absolut orice muschi animal este comestibil, numa sa-l prajesti bine. Jirul, alunele, ghindele(cu o semipreparare inainte), semintele de rasinoase, o groaza de plante, in special poaceaele, toate sunt comestibile, deci e cam greu sa mori de foame in anotimpurile calde sub 2500m. Mult mai repede te doboara dezhidratarea, mai ales daca ai ce manca si nu ai apa.
Sunt multe cazuri de oameni care au murit sau au suferit cu toate ca erau inconjurati de hrana. Si nu e de mirare, caci in lipsa unor foarte usor de insusit cunostinte despre natura, tot ce-i natural devine bau-bau. Am vazut oameni care crapau de sete inotand in zapada.
Daca pleci in ture mai lungi nu e greu sa calculezi cam cate mese vei lua, deci cata mancare. In ture mai scurte de 2 saptamani nu te intereseaza decat aportul caloric, nu vitaminele si omega15. Dar si pe astea le gasesti in mancarea normala. Pui ceva in plus pentru situatii de urgenta si gata. Oricum nu-ti trebuie multa mancare, de regula senzatia de oboseala permanenta de dupa cateva zile de munte se datoreaza proastei hidratari, nu foamei sau lipsei de vitamine.
Cel mai ieftin aliment cu raport bun greutate/calorii este pesmetul. Cele mai scumpe sunt plicurile liofilizate. Intre ele ai o varietate imensa de hrana, pe toate gusturile.
Lasă man, că-i bine să știe omul să mai roadă o iarbă, să mai înghită un calciu, să mai soarbă o apă trasă prin ciorap, ca la mama ei!
Tușești, te strâmbi dar nu te ia dracu, ceea ce e gheșeft!
Doua aplicatii offline unde gasesti multe solutii de urgenta si pentru prepararea hranei pot fi descarcate gratuit de pe google play: "Survival Manual - Wilderness survival skills" si "Offline Survival Manual".
Pentru turele care se întind pe mai multe zile și când greutatea cât mai redusă a bagajului este importantă, recomand cu încredere mâncarea liofilizată. Tot mai multe magazine de specialitate comercializează aceste mâncăruri. Varietatea este mare, putând satisface gusturile tuturor.
În situațiile de reală urgență, e vorba deja de supraviețuire. Aș zice că în Carpații românești cu greu te va răpune foamea, căci densitatea zonelor locuite este foarte mare și poți ajunge relativ ușor la surse de hrană. Dacă totuși vrei o sursă generală pentru supraviețuire, îți recomand cartea lui Șerban Derlogea.
Există hrana de urgență,militară,gen cea care se găsește la stocpro.ro (am dat un exemplu pentru ca e singurul care-l stiu),format din cubulețe cu substanțe nutritive socotite a fi esentiale pentru supraviețuire.Eu am folosit pe Elbrus,fiind singura care mergea,pe lângă ceaiuri.Adevărat,as fi mâncat sunca cu ceapă,fripturi etc. dar nu prea sunt de găsit si nici nu le duce organismul!Acele cubulețe pe care eu le-am folosit au avantajul ca sunt ușoare,socotite să nu te ia dracu de foame si poti duce in efort de angajament.Sunt,totuși,periculoase dacă sunt folosite in combinatie cu alte alimente pentru ca te faci cât China,având o viteză foarte lentă de absorbție!Adică efectul lor absorbant durează zile.
Prima data cand am facut creasta Fagarasului am vazut doi tipi care carau paine intr-un sac de plastic. Am zambit larg. In ultimele patru zile de creasta nu mai aveam in rucsac decat cateva cuburi de galina blanka.
Singurul element preluat cu incredere din natura era cimbrisorul. Asa ca patru zile, meniul a fost:
Dimineata: ceai de cimbrisor
La pranz: supa dintr-un cub de galina blanka
Seara: ceai de cimbrisor. Asa am slabit opt kilograme.
Exista surse cu informatii pentru situatiile de urgenta culinara?
Vad pe tv tot felul de retete petru melci, rozatoare, ciuperci... Problema este legata de increderea in produsele preluate. Ciupercile nu pot fi folosite dupa ureche. Trebuie sa ai o oarecare practica in culesul si prepararea ciupercilor. La fel si la tipurile de melci, rozatoare.... la protap.
Toti melcii de gradina sunt comestibili, dar nu prea ii gasesti la altitudini mari. Absolut orice muschi animal este comestibil, numa sa-l prajesti bine. Jirul, alunele, ghindele(cu o semipreparare inainte), semintele de rasinoase, o groaza de plante, in special poaceaele, toate sunt comestibile, deci e cam greu sa mori de foame in anotimpurile calde sub 2500m. Mult mai repede te doboara dezhidratarea, mai ales daca ai ce manca si nu ai apa.
Sunt multe cazuri de oameni care au murit sau au suferit cu toate ca erau inconjurati de hrana. Si nu e de mirare, caci in lipsa unor foarte usor de insusit cunostinte despre natura, tot ce-i natural devine bau-bau. Am vazut oameni care crapau de sete inotand in zapada.
Daca pleci in ture mai lungi nu e greu sa calculezi cam cate mese vei lua, deci cata mancare. In ture mai scurte de 2 saptamani nu te intereseaza decat aportul caloric, nu vitaminele si omega15. Dar si pe astea le gasesti in mancarea normala. Pui ceva in plus pentru situatii de urgenta si gata. Oricum nu-ti trebuie multa mancare, de regula senzatia de oboseala permanenta de dupa cateva zile de munte se datoreaza proastei hidratari, nu foamei sau lipsei de vitamine.
Cel mai ieftin aliment cu raport bun greutate/calorii este pesmetul. Cele mai scumpe sunt plicurile liofilizate. Intre ele ai o varietate imensa de hrana, pe toate gusturile.
Joi, 26 aprilie 2018 - 12:58