@paulu: in ceea ce priveste Sura de Piatra, lucrurile sunt destul de clare. Respectivul s-a dus cu tupeu dar cand a ajuns intr-o zona mai expusa si s-a uitat in jos, s-a c***t pe el..

Acum o iau şi eu ca pe o glumă, dar la faţa locului e aiurea. Prima dată m-am confruntat cu o astfel de problemă pe munte în urmă cu 27 de ani, când eram copil. M-am cocoţat împreună cu un prieten pe Şura de Piatră din Piatra Mare şi, locul fiind îngust, am reuşit amândoi să-l luăm în tălpi. Al dreaq, cu ce plăcere s-a c... ăla acolo admirând peisajul de la înălţime, ţinându-se de pietre! Nu ştiam de unde miroase. E cam greu să te cureţi pe încălţări, intră prin tot relieful tălpii şi mirosul persistă. Una e când calci în aşa ceva în oraş, alta e pe munte, unde mirosul contrastează cu aerul curat. În plus, la oraş mai uiţi, dar pe munte astfel de "incidente" se ţin minte. Am uitat trasee pe care le-am făcut în trecut, dar faza de acum 27 de ani mi-o amintesc perfect.
yo6ial@, chiar nu m-am gândit la metoda aia cu mutatul pietrei Parcă îl şi văd pe ăla cu "prăjitura" în mână
xoreax@, poteca de ocolire se evidenţia foarte bine, dar eu mi-am dorit să ajung în vârf. E clar că, pentru o vreme, trebuie ocolit
florinbalan@, bun sfat în caz de ceaţă Ne luăm după miros
Mesaj modificat de autor!

eu era sa alunec in zona cu lanturi pe jepii mici pe o momaie din aia...deci se poate si in locuri inaccesibile sa reuseasca unii sa stea in echilibru ceva timp

Iata de ce ar trebui utilizata poteca de ocolire a varfului (pe vremuri am inteles ca era si marcata)!

@paul, ă... tu crezi că ăştia ştiu să citească?
Sau dacă ştiu, s-or simţii mustraţi, cumva, de a ta dojenire? Ţi-ai găsit! Eventual s-or mândri de ne numa' c-or fo' daţi pe sticlă.

Altfel, logic, nu e nici un mister cu privire la modus operandi: o luat piatra din vârf, a ornat-o şi a pus-o la loc.
Câtă vreme nu iese din litera legii, nu e nici o problemă, nu?

Pe potecile munţilor, calcă cu băgare de seamă. Practică bună, nu?
Şi niciodată să nu crezi tocmai tu n-ai să te lipeşti de vreun noroc din potecă. Vai de bocancii mei în câte au intrat...

Atata vreme cat legislatia interzice parasirea potecii marcate ce vrei sa faca oamenii? In plus au marit vizibilitatea traseului, prin mots si miros

Alaltăieri, ajuns pe vf. Mircii, am început să fac pozele de rigoare, cu toate că era învăluit de nori. Am observat că piatra aşezată chiar în vârful momâii avea o culoare maronie. Când m-am uitat mai bine, nu mi-a venit să cred ochilor: era un caca uscat. Lângă el, dar pe o piatră mai jos, era un "însoţitor". Probabil, primul aparţinea derbedeului, teribilistului, nu ştiu cum să-i spun - care conducea grupul, iar celălalt unui "subaltern". "`reaţi ai dreaq să fiţi, tocmai unde v-aţi găsit!", mi-am spus. Ajunsesem pentru prima dată pe Mircii, iar căcăcioşii ăia m-au făcut să rămân cu o astfel de amintire. De acum încolo, de câte ori o să aud de Mircii, o să-mi amintesc de "moţat" D:<
Mă întreb cum or fi reuşit, mai ales cu ăla din vârful momâii. O poziţie foarte incomodă, probabil s-o fi sprijinit în beţe sau l-a ţinut careva. Chiar şi aşa (şi îmi cer scuze că vin cu detalii scârboase), cred că i-a trebuit multă hârtie igienică după aceea, pentru că s-a murdărit cam tare făcând aproape din picioare.
Şi a doua zi am avut o surpriză neplăcută, cum urcam de la Podrăgel. Îşi făcuse careva nevoile chiar pe cărare, tot intenţionat, că avea pe unde pe lângă. Şi era de dată recentă, a fost foarte nasol pentru că vântul bătea din vale iar eu urcam, pur şi simplu mi-a tăiat respiraţia, de parcă nu era de ajuns că-mi dădeam sufletul pe panta aia!
Tot felul de "exemplare" umblă prin munţii ăştia! Ne mai mirăm că vedem refugii şi indicatoare distruse.
Oare ce e de făcut, cum pot fi educaţi astfel de indivizi? De aceea am şi postat mesajul, poate vreunul dintre ei citeşte şi realizează că nu e bine să facă astfel de "gesturi".