Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un topic
ForumAltele"Momâie" pe momâia de pe vf. Mircii D:(7)
xoreax
@paulu: in ceea ce priveste Sura de Piatra, lucrurile sunt destul de clare. Respectivul s-a dus cu tupeu dar cand a ajuns intr-o zona mai expusa si s-a uitat in jos, s-a c***t pe el..
Acum o iau ºi eu ca pe o glumã, dar la faþa locului e aiurea. Prima datã m-am confruntat cu o astfel de problemã pe munte în urmã cu 27 de ani, când eram copil. M-am cocoþat împreunã cu un prieten pe ªura de Piatrã din Piatra Mare ºi, locul fiind îngust, am reuºit amândoi sã-l luãm în tãlpi. Al dreaq, cu ce plãcere s-a c... ãla acolo admirând peisajul de la înãlþime, þinându-se de pietre! Nu ºtiam de unde miroase. E cam greu sã te cureþi pe încãlþãri, intrã prin tot relieful tãlpii ºi mirosul persistã. Una e când calci în aºa ceva în oraº, alta e pe munte, unde mirosul contrasteazã cu aerul curat. În plus, la oraº mai uiþi, dar pe munte astfel de "incidente" se þin minte. Am uitat trasee pe care le-am fãcut în trecut, dar faza de acum 27 de ani mi-o amintesc perfect.
yo6ial@, chiar nu m-am gândit la metoda aia cu mutatul pietrei Parcã îl ºi vãd pe ãla cu "prãjitura" în mânã
xoreax@, poteca de ocolire se evidenþia foarte bine, dar eu mi-am dorit sã ajung în vârf. E clar cã, pentru o vreme, trebuie ocolit
florinbalan@, bun sfat în caz de ceaþã Ne luãm dupã miros
Mesaj modificat de autor!
eu era sa alunec in zona cu lanturi pe jepii mici pe o momaie din aia...deci se poate si in locuri inaccesibile sa reuseasca unii sa stea in echilibru ceva timp
Miercuri, 9 iulie 2014 - 21:06
xoreax
Iata de ce ar trebui utilizata poteca de ocolire a varfului (pe vremuri am inteles ca era si marcata)!
@paul, ã... tu crezi cã ãºtia ºtiu sã citeascã?
Sau dacã ºtiu, s-or simþii mustraþi, cumva, de a ta dojenire? Þi-ai gãsit! Eventual s-or mândri de ne numa' c-or fo' daþi pe sticlã.
Altfel, logic, nu e nici un mister cu privire la modus operandi: o luat piatra din vârf, a ornat-o ºi a pus-o la loc.
Câtã vreme nu iese din litera legii, nu e nici o problemã, nu?
Pe potecile munþilor, calcã cu bãgare de seamã. Practicã bunã, nu?
ªi niciodatã sã nu crezi tocmai tu n-ai sã te lipeºti de vreun noroc din potecã. Vai de bocancii mei în câte au intrat...
Alaltãieri, ajuns pe vf. Mircii, am început sã fac pozele de rigoare, cu toate cã era învãluit de nori. Am observat cã piatra aºezatã chiar în vârful momâii avea o culoare maronie. Când m-am uitat mai bine, nu mi-a venit sã cred ochilor: era un caca uscat. Lângã el, dar pe o piatrã mai jos, era un "însoþitor". Probabil, primul aparþinea derbedeului, teribilistului, nu ºtiu cum sã-i spun - care conducea grupul, iar celãlalt unui "subaltern". "`reaþi ai dreaq sã fiþi, tocmai unde v-aþi gãsit!", mi-am spus. Ajunsesem pentru prima datã pe Mircii, iar cãcãcioºii ãia m-au fãcut sã rãmân cu o astfel de amintire. De acum încolo, de câte ori o sã aud de Mircii, o sã-mi amintesc de "moþat" D:<
Mã întreb cum or fi reuºit, mai ales cu ãla din vârful momâii. O poziþie foarte incomodã, probabil s-o fi sprijinit în beþe sau l-a þinut careva. Chiar ºi aºa (ºi îmi cer scuze cã vin cu detalii scârboase), cred cã i-a trebuit multã hârtie igienicã dupã aceea, pentru cã s-a murdãrit cam tare fãcând aproape din picioare.
ªi a doua zi am avut o surprizã neplãcutã, cum urcam de la Podrãgel. κi fãcuse careva nevoile chiar pe cãrare, tot intenþionat, cã avea pe unde pe lângã. ªi era de datã recentã, a fost foarte nasol pentru cã vântul bãtea din vale iar eu urcam, pur ºi simplu mi-a tãiat respiraþia, de parcã nu era de ajuns cã-mi dãdeam sufletul pe panta aia!
Tot felul de "exemplare" umblã prin munþii ãºtia! Ne mai mirãm cã vedem refugii ºi indicatoare distruse.
Oare ce e de fãcut, cum pot fi educaþi astfel de indivizi? De aceea am ºi postat mesajul, poate vreunul dintre ei citeºte ºi realizeazã cã nu e bine sã facã astfel de "gesturi".
Joi, 10 iulie 2014 - 08:23