Misterele muntelui, ce sa zic Pitoanele alea le-am vazut si eu acum cativa ani, multumesc ca mi-ai reamintit de ele!

Apropo de trasee pe calcar în Ceahlău, mai există un scurt traseu și pe Piatra cu Apă.
Sunt două pitoane model vechi, un P în grotă la umbră și un piton cu inel mai sus, la soare.

Hah, chiar as fi si eu curioasa daca ar avea cineva poze macar cu linia vreunui traseu (pentru alea de escalada adaug eu data viitoare cand sunt pe acolo cu baterie la camera )

Daca chiar peste tot o fi muntele asa de friabil nu stiu sa spun, dar pe unde am pus eu mana prin vai de abrupt macar (Turnul lui Budu, Ocolasul Mic) clar este si, din cate inteleg de la ai mai batrani, si in Panaghia situatia e similara. Versantul estic al Ocolasului Mare se cam scurge la vale; intr-adevar, e posibil ca peretele sudic s-o duca mai bine, dar n-as paria. Ar ramane Claile, se pare, pe care nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata un piton, cu ochiul sau in poze (desi peretele vestic bate in traseul turistic, deci ar fi usor de observat...) dar mai stii?

Scuzele mele lui Andrei Ghitescu pentru ca l-am bagat la gramada cu ce s-a mai facut pe acolo, repetand ce mi se zisese in alta ocazie cand am intrebat lume ce-i cu clasicele de Ceahlau

1. Cu privire la vechile trasee de alpinism (13), din ce vad aici - https://www.climbromania.com/Masiv.aspx?ID_Masiv=67 -, acestea sunt raspandite în cinci zone.
Oare chiar peste tot este conglomeratul un pic mai friabil ca ţărâna?

Pe https://www.thecrag.com/en/climbing/romania/, unde adaugă frecvent informaţii căţărători care activează în Orientali, nu am găsit poze cu cele 5 zone din Ceahlău unde s-au bătut trasee de alpinism.
Am dat în schimb de https://cabana-dochia.ro/alpinism/, unde despre calitatea stâncii se pomenea mai nuanţat în 1992:
"Deşi, ca aspect morfologic, Masivul Ceahlău are toate calităţile necesare pentru practicarea alpinismului, materialul din care este constituită stînca, conglomeratul specific al acestor munţi, format din elemente cu durităţi diferite, cu diverse grade de alterare la suprafaţă, îmbinate cu un ciment argilo-calcaros, deseori friabil şi detasabil, creează mari dificultati alpiniştilor. Intr-un perete cu consistenţa eterogenă, pitonarea se efectuează cu dificultate, fiind necesară o cercetare şi curăţire prealabilă a locului."

2. Dintre cele 13 trasee, cele două din Turnul lui Budu - https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=9424 - sunt atribuite chiar lui Andrei Ghițescu - https://www.climbromania.com/Alpinist.aspx?Nume=Andrei_Ghi%C5%A3escu -, alpinist pe care, oricât m-aş strădui, nu l-aș putea asocia cu "bătutul la normă".

Update: am aflat din alte surse ca e vorba de niste trasee batute in 2002 de Oliver Batar, grad vreo 6c-7a

Trecand weekendul asta pe langa stanca Dochiei, am observat cu surpriza existenta a 2 trasee de escalada, pe spituri "necertificate" pe bolovanul respectiv. Traseele respective nu sunt mentionate nicaieri pe net (si, dupa stilul de ancore folosite, comparat cu ce-am mai vazut prin Bicaz, as zice ca au vreo 10-15 ani vechime) si is mega curioasa daca o sti cineva ce-i cu ele, cine le-o batut, care-i gradul etc. Informatii pe internet n-am gasit decat despre vechile trasee de alpinism batute la norma in anii 50-70 (pe care nu le mai practica nimeni pe motiv de mirobolantu' conglomerat de Ceahlau, un pic mai friabil ca tzarana) dar Dochia e calcar cinstit...