D - aia stau eu linistit si tacut pe carpati.org.E prea multa galagie in tara asta...

si ca sa ma contrazica un bucurestean sa dus la vale pe valra alba , fractura de picior ,

@ondin: Din comentariu dumneavoastra se intelege ca fiecare din noi e dator cu o atentionare, mai serioasa sau mai putin serioasa pentru a vedea lucrurile altfel. In ciuda diferentei enorme de experienta, imi place sa cred ca nu aveti dreptate Cred ca putem invata si din greselile altora sau putem invata din acele mici atentionari pe care le primim, inainte sa fie nevoie sa facem fata unui real incident pentru a ne schimba atitudinea...
E adevarat ca, odata cu varsta si volumul de experienta, aceasta atitudine se schimba. Insa mie imi place sa cred ca nu e nevoie de o "palma" pentru a avea atitudinea corecta, ca suntem capabili ( fiecare in masura in care poate ) sa intelegem mai mult.

In principiu ai dreptate
Un minim de echipament si a sti sa il utilizezi este un minim de respect, da. Numai ca nu ajunge. Poti fi respectuos cat cuprinde dar sa ai ghinion. As putea sa caut pe site o multime de stiri din astea in care neprevazutul are pondere mare.

"nsa cea mai importanta componenta a acestui respect pentru munte, cred eu, este capacitatea noastra, a fiecaruia, de a ne evalua starea fizica si mai ales psihica. Si aici ma refer la atitudinea noatra: la incredere in fortele proprii versus aroganta, la capacitatea de a recunoaste puterea muntelui, la asumarea sanselor in mod constient si precaut versus teribilism alpin si altele..."

Pana nu ti-o iei in freza cum se spune, nu ajungi la stiinta asta sa o pui in practica La inceput nu risti, apoi prinzi curaj si te crezi Prometeu. Asta e perioada in care se intampla multe...inveti cate ceva si crezi ca ulciorul merge de multe ori la apa. Foamea de trasee, dorinta de a impartasi bucuria cu ceilalti, toate te fac sa iti asumi riscuri. Dupa ce treci de perioada asta si anii ti se mai agata de picioare, o sa vezi cu totul altfel treburile. Din pacate cei aflati in perioada de care vorbeam, nu prea vad multe. Ale tineretii valuri

E o vorba...te feresti, te feresti, odata si odata tot cazi !
Iti pot da o sumedenie de exemple cu accidente stranii, altele cu suspiciuni mari, postate stiri chiar pe site daca nu si jurnale chiar. In situatii din acestea, nu am vazut pe nimeni sa ia la misto aici pe site pe "inculpat". Cel care a avut curajul sa se destainuie, sa capete pareri, a fost oblojit...si incurajat. Si respectat sa nu uit

Sper ca nu ma bag in discutie aiurea...
Chit ca Max nu vrea sa "se consemneze" accidentul lui, cred ca se face referire la el tocmai pentru a ne folosi ( cat se poate de benefic ) de acest exemplu. Accidente/scapari/incidente/etc se pot intampla oricui, oriunde, indiferent de gradul de dificultate al traseului...Hazardul si nesansa exista in vietile noatre chiar daca suntem acasa, la birou, pe munte la noi sau pe vre-un optmiar. Important ( cred eu ) este sa aratam prin ceea ce suntem si prin cum ne comportam, respectul mult cuvenit muntelui, in toate formele sale. Una din manifestarile acestui respect, din punctul meu de vedere ( al unui om destul de incepator... ) este dispunerea de echipament adecvat si mai ales utilizarea lui. Echipamentul de alpinism, in cele mai multe cazuri, tine rol de "plasa de siguranta mentala" dar isi face simtita prezenta superb la aceste mici scapari.
Insa cea mai importanta componenta a acestui respect pentru munte, cred eu, este capacitatea noastra, a fiecaruia, de a ne evalua starea fizica si mai ales psihica. Si aici ma refer la atitudinea noatra: la incredere in fortele proprii versus aroganta, la capacitatea de a recunoaste puterea muntelui, la asumarea sanselor in mod constient si precaut versus teribilism alpin si altele...
Muntele, lafel ca alte forte marete din lume, este perseverent. Daca nu ne invatam lectiile la timp, de la mici atentionari pana la accidente serioase, are darul de a insista sa ne oblige sa invatam cu ce gresim fata de el.
Deci...ar trebui sa privim mai mult in noi si sa vedem ce trebuie schimbat, mai degraba decat la "circumstante".
Asa cred eu
Numai bine tuturor, multa Lumina!

Adelina

M... e o furtuna intr-un pahar cu apa. Accidentati au mai fost si vor mai fi, indiferent de experienta avuta. Am urmarit stirea celor de la tvr, in mare parte au relatat adevarul, evitand "senzationalul" (avand ceva ani de lucru in domeniu, stiu prea bine cum se lucreaza in spatele sticlei).
Ce ma nedumereste si uimeste e, reactia unora... (de pe alte thread-uri)! Sunt unii indivizi ce dupa o tentativa de a urca o vale, sau altii... ce le tremurau "balamalele" (sa nu zic de morcovi si altele....) pe niste ace ale morarului, acum dau sfaturi de mari halpinisti. Oare, putina decenta, respect... nu exista? Alpinisti, dar si incepatori tot vor mai cadea de pe munte, nimeni nu e invincibil. Important e atitudinea de dupa. Aici omul a dat o declaratie scurta si precisa celor de la tv (indirect si celor ce au urmarit stirea) in care a spus totul, cei cu experienta au inteles, nu mai comenteaza in plus, pe cand ceilalti... A fost un moment nefericit si atat, se poate intampla oricui.

Concentrati-va pe cauze, invatati si evitati! O spun din experienta (neplacuta), si eu am cazut de pe o creasta in Fagaras acum ceva timp (norocul meu e ca nu am patit nimic, cunostintele m-au facut sa ma opresc la timp), am invatat enorm de multe atunci, acum gandesc si privesc altfel anumite situatii.

Ture in siguranta tuturor!

Bine ca s-a terminat cu bine. Recuperare grabnica, Max!

Cel mai probabil acest topic este o reactie la comentariul 14, paragraful 3 din tura:

http://www.carpati.org/planificator_ture/valea_alba_si_valea_jepilor/2970/

Domnilor, treaba cred ca este totusi destul de clara intr-o buna parte a ei. Incep prin a aminti ca e dreptul lui mmaxalb sa spuna absolut ce doreste si sa taca in celelalte privinte, asa ca departe de mine gandul de a-l acuza ca nu vorbeste. E dreptul lui! Iar ce s-a intamplat efectiv pare a fi o traversare de Valea Costilei pe care omul a crezut ca o poate face fara coltari, numai la bete, si nu i-a iesit. Aici as specula ca ceilalti, mai experimentati fiind, au luat viteza si el a incercat sa tina pasul. Stiu cum e sa te simti oaia neagra a grupului...Inca din reportajul tv omul a spus clar ca de la el a fost problema, iar aici a reiterat acest lucru. Altfel spus, nu avem povestea, ci direct concluziile: cand iti fortezi limitele/norocul o poti pati, indiferent pentru ce motiv faci asta. Singura nelamurire din punctul meu de vedere este cu cine si din ce motiv are ceva de impartit si de ce tocmai acum...

Lasa Alex, daca omul vrea sa isiu deschida sufletul, o va face el. Se intampla sa fie neatentii. Ne-a starnit curiozitatea cu topicul asta, atat. Oricum nu o sa ii stinga nimeni lumina de la frontala

'poi am rămas fără idei de înduplecare a baciului Albert cu privire la iluminarea cazului.
Nu a apărut nici o ştire pe carpaţi cu privire la incident. Nu a apărut nici vreun jurnal, articol sau subiect de bârfă pe forum afară de acesta.

Deci, sumarizând subiectul de faţă:
Alber a căzut şi şi-a rupt ceva. Ce nu ne-a spus încă.
Face apel la calm şi să nu speriem lumea cu această întâmplare (Adică, fiind un alpinist experimentat şi suferind un accident stupid (din fericire uşor), iar aspiranţii la statutul de alpinişti ar putea da înapoi de la această carieră?)

Ciprian ne lămureşte că s-a întâmplat în Bucegi, iar arhiva de ştiri a TVR face lumină (sau întuneric jurnalistic)
că Albert şi-a rupt/lovit foarte puternic piciorul stâng, sub Coştila, pe 25 sau 26 Mai, anul ăsta.
Adică trei luni după.

Ştiu, învăţând pe propria-mi piele, faptul că (alpiniştii) cei fără frică sunt nebuni sau inconştienţi.
Dacă ţi-e frică ai grijă şi eşti atent la orice mişcare, pas ori priză.
Nu comentez despre ce a făcut sau n-a făcut Albert pe drumul spre casă.
Zic doar că frica-i bună şi ţine pepenii la rece.

Cred că preferam să citesc varianta lui Albert despre accident pentru a servi drept lecţie pentru oricine altcineva - putem învăţa din greşelile altora şi nu e necesar ca accidentatul să fie dojenit în vreun fel.
Din propriile greşeli nu învățam decât să le recunoaştem când le repetăm.

Să aflăm din gura/degeţelele dumnealui ce s-a întâmplat, acum trei luni, în acea fracţiune de procent sau 10% supraunitari ce au cauzat o accidentare, slavă cerului, fără să poarte nimeni doliu.

Bace Alex,hai ca-i zis-o...Conform preceptului ca, daca ne sta in puterea mintii,sa evitam tragedia care ne arde la ficati,topicul are sanse sa devina unul comic...pen'ca intr-un argou nu foarte indepartat "blanita lui Coco" pare premeditata, in procentul argumentarii intrand si umorul cu care te stim ca ne fereci mintile!

Poate că rufele spălate în public nu mai au nevoie de balsam? Ies direct mai pufoase decât blăniţa lui Coco?

Aaa, pai asta e o poveste mai veche, din primavara! (nu...?) Cum de face valuri tocmai acum?

1. http://stiri.tvr.ro/alpinist-salvat-dintr-o-rapa-din-valea-costilei-masivul-bucegi_30
928.html

2. Chiar e nevoie sa ne spalam rufele in public? Daca aveai ceva de spus cuiva, exista si mesageria privata.

Lasa max...luna trecuta ne-a bagat ploaia pe toti in telecabina, mare teapa Daca vrei sa vorbesti...nu va rade nimeni de tine

mmaxalb, nu stiu despre ce accident e vorba dar uneori e util (altora sau poate chiar tie) sa povestesti despre asta. Esti sigur ca nu ar avea nimeni nimic altceva de invatat din aceasta experienta? Cat despre onoare, da-o incolo...nu ne ducem pe munte ca sa castigam glorie, plus ca e cunoscut faptul ca multe accidente se intampla in zonele simple, nu in cele delicate.

Vezi ma ce se intampla daca nu-ti iei si licenta de radioamator?... nu-ti rupeai nici un os nimic, numai iti incordai muschii la maximum (daca treceai bine peste 48V ).

cativa colegi din categoria alarmistilor care incearca sa vanda castraveti la un gradinar (nu sunt eu gradinaru)
poate cred ca fac un bine dar trebuie sa te uiti si pe cine atentionezi , cand respectivu are de o suta de ori mai multe ore pe munte ca tine devine un pic ridicol
cat despre incidentul meu , credema si asa am onoarea sifonata la maxim si tu vrei sa ma dezonorez complet , o sa ma trezesc cu atentionari de zona periculosa si cand urc pana la babele cu telecabina :-) :-) :-)

Da' ce-i făcut, bace Albert? Şi cum am putea folosi accidentul tău pentru a speria pe careva?
Dacă reuşesc să sperii braconieri, vreau musai toate detaliile. Voi folosi datele fără scrupule sau remuşcări.

Altfel, zi mai precis, care fu gestu acela teribil de teribilist de te-ai ales cu o fractură că deja ne-am adunat câţiva curioşi.

va rog frumos daca se poate sa nu va folositi de accidentul meu pentru a speria lumea
de fapt nu a prea fost accident, care prin definitie inseamna intamplare/rezultat al hazardului/actiune fara control,
de obicei in ture sunt mai responsabil findca uneori merg cu persoane cu experienta montana mai mica ca a mea si de ceea car in permanenta un kit de supravituire/prim ajutor de aproape 1,5 kg iar in rucsacul meu gasesti orce ( la propiu cei care au mers in ture cu mine pot cofirma) si cum am viteza melcului turbat raman de obicei in urma grupului si nu de putine ori am ajutat colegi de pe forum in momente mai dificile ( imi cer scuze lor findca trebuie sa ma laud cu asta)
in tura cu incidentul (care nu a fost organitata pe carpati fiind destul de dificila ) chiar ne intorceam de la jumatatea traseului deoarece a plouat si a udat stanca iar continuarea putea deveni periculoasa ,
cum am reusit totusi sa fac rost de o fractura , simplu, cei cu care mergeam erau foarte experimentati , eu nu mai ma concentram ,eram relaxat, refugiul era aproape ,o tara de teribilisn curat plus ca singurul neuron functional era dus la toaleta si am facut ceva ce 99.(9)% din oameni normali nu ar fi facut
mi-am invatat lectia , cred ca da, voi mai face acelasi lucru ,probail ca da dar nu va mai fi la liber ci doar asigurat,
incidentul meu sa datorat 110% numai din cauza teribilismului meu si nu are deaface cu o activitate desfasurata in mod normal pe munte