Mersi Dragoș, informația a fost foarte utilă! Până la urmă am optat pentru varianta parcurgerii prin coborâre, mai ales că scriai că sunt stații de rapel astfel ni s-a părut mai sigur că vom reuși parcurgerea. Acest lucru a fost confirmat și de cabanierul de la Cheia. La fel la coborâre era mai clar intrarea pe fir, nu eram sigur că se poate intra din partea inferioară direct de la pod sau trebuie să bălăurim până găsim valea.
Iată aici o scurtă descriere, că nu cred că voi scrie un jurnal mai lung... Am intrat în vale la punctul unde poteca de pe Brâna Caprelor coboară și se intersectează cu firul văii. Aici am cățărat puțin și spre cabană, merită fiindcă am găsit o cascadă mică și locul unde apa dispare. Mai sus am mers/coborât pe marcaj, deci nu cunosc situația de pe acel sector.
De pe punctul respectiv am coborât cu două rapeluri scurte. Prima de la un copac care era sub potecă (stație nu am găsit, numai trei nituri fără urechi). Al doilea era de la un singur nit și mai aiurea că coarda te trăgea într-o gaură de sub un bolovan mare. O alternativă era o stație cu lanț, dar care era vizibil numai din jos și era destul de expus.
Ambele rapeluri pot fi ocolite prin dreapta (cum coborâm), pe grohotiș. Mai erau stații dar noi am descățărat pragurile. O săritoare mai mare am ocolit tot prin dreapta, urcând cca. zece metrii și coborând înapoi pe un grohotiș instabil. Era stație de rapel, dar am decis că e mai simplu și rapid s-o ocolim. Urmează o porțiune ușoară, credeam că deja s-au terminat cu săritorile când am ajuns la cea mai mare. Era chiar sub peretele mare unde începe Brâna Caprelor propriu zisă. Aici sunt mai multe opțiuni, sincer nu prea am înțeles logica. Pe peretele de stânga e o stație cu două nituri legate cu o cordelină și o carabă cu filet, plus un piton în apropiere. Coborârea e pe un horn surplombat în două trepte. Pornirea e mai aiurea, ajută o piatră mare încastrată pe post de priză pentru picior, dar care se mișcă.
A doua opțiune e un nit cu ureche de rapel pe partea dreaptă, tot deasupra unui alt horn, dar la care trebuie să te întinzi tare s-o ajungi. Am încercat, dar nu ne plăcea. Mai e un nit cu ureche pe această parte la vreo 3 metrii mai sus, greu de identificat. Cea ce nu am înțeles era coarda pe post de balustradă pe partea dreapta care trece deasupra hăului. Ni s-a părut varianta de ocolire, dar coarda se termină înainte să ajungi pe un loc mai ferit, iar colegiul a spus că și acolo ai numai posibilitatea de rapel. O fi pentru cazul când e apă aici și sunt cascade în hornurile respective? Întoarcerea pe acest sector a fost cu peripeții, traversarea e foarte expusă. Până la urmă am coborât pe partea stânga, rapel suspendat. Coarda de vreo 25m era de ajuns, dar la limită (de aceea am explorat posibilitățile). Sincer habar nu am cum se poate cățăra acest obstacol, probabil pe hornul din dreapta (cum cobori), că e mai strâmt. De ocolit chiar nu știu unde se poate ocoli. Poate nu am explorat prea atent, Mad scria în blog că ea a trecut prin dreapta (unde noi am coborât), strecurând printr-o gaură.
Cred că e vorba de această săritoare (poză făcută de Mad): https://photos.app.goo.gl/ejfrBioQ3kH73nDy9

Aici am auzit pietre căzând de pe versanți, atenție!
Mai jos începe aventura. Apare apa și e imposibil de ocolit. Pereți înalți, canion strâmt, pietre alunecoase. De obicei intram în apă până la genunchi, dar într-un loc era musai să intri până la șold, rucsacul îl țineam pe cap. Apa era foarte rece. Chiar după acest loc valea se lărgește și ne era de ajuns să mergem în apa rece și am decis să urcăm înapoi către marcaj pe o potecă vizibilă care însă se pierdea într-o pădure tânără foarte densă cu urme de mistreț și miros de animale. În scurt timp ajungeam la marcajul triunghi albastru puțin deasupra cantonului Codric.
Ca un sumar: sunt ancore pentru rapel, de obicei un singur inel. Sunt și variante, se poate să descățăra sau ocoli, sunt și nituri proaste (unule era ieșit din stâncă) sau cu lipsă. Se pare că echipare e pentru coborâre, pitoane sau nituri intermediare pe săritori nu am văzut.
Partea superioară era uscată, partea inferioară avea apă destul de multă.

Ca un plus: am parcurs ziua anterioară aproape toată creasta: Pahomie - Curmătura Oale - Vioreanu - Vântrurarița Mare - Curmătura Builei - Vf. Piatra - Vf Tucla (crucea mare deasupra Schitului Pătrunsa, nemarcat) - coborâre directă pe un vâlcel la marcajul cruce albastră - Pătrunsa - Pahomie în 10 ore și ceva, cu pauze, vorbitul cu 112 și pompieri despre incendiul de pe curmătura Oale (încă fumega pădurea, ziua anterioară a fost chiar un incendiu mai mare). Marcajul e decent, am pierdut o singură dată, chiar după curmătură, o potecă ducându-se mai jos, dar am corectat rapid urcând înapoi pe creastă, iar sub Vioreanu e mai greu și mai confuz, sunt pietre mari deci nu e o potecă vizibilă, iar chiar sub vârf sun marcaje și spre dreapta (sub vârf) și spre stânga (deci în direcția înapoi). Varianta câștigătoare e cea din stânga: înapoi, urcare pe creasta lângă jnepeni (expus!), după care poteca devine clară. Mai e o urcare abruptă cu perete spre stânga și jnepeni pe dreapta. Mai ușor e lângă jnepeni. După Vioreanu lucrurile sunt clare. Curmătura Oale - Vânturarița Mare am făcut în două ore cu o ședință de foto lungă la stâncăriile de sub Vioreanu și o pauză mai mare pe vârf. Dificil, expus, periculos? Comparativ cu aproape orice traseu din Crai nu mi s-a părut dificil. E o coborâre mai abruptă de 3-4 metrii la un loc, dar nu foarte expus, sunt 10m expuși, dar cu multe rădăcini la urcarea spre Vioreanu și vâlcelul sub vârful respectiv descris anterior. Dacă ar fi pus ceva cabluri la aceste locuri ar fi de greutatea unei traseu gen Piatra Mică cel mult. Asta e părerea mea. În caz de ploaie lucrurile se schimbă, calcarul fiind alunecos.

Salut, din pacate nu te pot ajuta cu informatii mai recente, tot ce stiu e ca a fost amenajata pentru canyoning, adica are niste puncte de amaraj pe care posibil sa le puteti folosi pentru asigurarea secunzilor in urcare. Cat despre dificultate, e posibil ca aceasta sa se mai modifice de la un sezon la altul, in functie de ce aduce/muta apa, obstacolele fiiind dislocate si mutate in timp de forta naturii.

Salut. Nu cred ca merge pe acolo multă lume in general si cu înclinație spre descrieri detaliate in special.
Legat de parcurgeri mai recente, am văzut pe fb ca aparent se organizau ture ghidate prin 2021.
Mesaj modificat de autor!

Bună,

dorim să urcăm în weekend pe Cheile Cheii (pe fir) și nu prea găsesc descrieri, mai ales recente. Singura mai detaliată e cea scrisă de Mad ( https://morbidangeldyana.wordpress.com/2019/10/28/trei-zile-pe-stanci-cheile-galbenul
ui-muntii-parang-cheile-cheii-muntii-buila-vanturarita/
), aparent 1B cu ocolirea unei săritori, 2A direct. A fost cineva recent pe acolo? E practicabil?
E nevoie de echipament tehnic? Probabil vom avea o coardă, anouri și câteva exprese "just in case".
Acum ceva ani mm fost pe Brana Caprelor, dar pe fir nu... Orice informație ne este de ajutor.