Zamolxis - "Muntele care se ascunde privirilor"

Zamolxis - "Muntele care se ascunde privirilor"

"Muntele care se ascunde privirilor" nu se vrea o formulare metaforica, ci o realitate a carei acceptare si intelegere il ancoreaza intr-un spatiu geografic determinat in contextul unor legi fizice. Este vorba de Muntele Gugu (2.291 m) din Masivul Tarcu-Godeanu, semn de hotar, convergent, pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul si Oltenia, care constituiau arealul spiritualitatii si politicului geto-dacilor, dar si a ceea ce avea sa fie Dacia

Felix, dupa integrarea in romanitate. Articolul de fata nu-si propune sa intre in polemici asupra celor scrise despre amplasarea sanctuarului geto-dacilor si nici asupra "omului-zeu", cel care a fost Zalmoxis - Zamolxis, ci doar sa semnaleze o serie de probleme de ordin inter-disciplinar. Personajul Zalmoxis (denumire data de Herodot (484-425 i.e.n.) in "Istorii") sau Zamolxis (dupa Strabon (63 i.e.n.-19 e.n.) in "Geografia") pare a se regasi sub aceasta denumire de-a lungul secolelor in formele de manifestare spirituala la geto-daci, precum si la traci, cu un specific aparte pentru teritoriile nord-dunarene, prin personaje cu rol de mari preoti, care s-au identificat cu zeul suprem al carui nume l-au imprumutat. Herodot, parintele istoriei, il plaseaza pe unul din acesti Zalmoxis ca si contemporan cu Pitagora, iar pentru a-i da o dimensiune perena, adauga: "... mi se pare, insa, ca el a trait cu multi ani inainte de Pitagora" (Istorii. IV.96). Personajul Zalmoxis, contemporan cu Pitagora, era considerat un reformator, pentru ca el, prin invataturile pe care le propovaduia, a adus "zalmoxianismul " mai aproape de puterea de intelegere a poporului, popor care l-a cinstit ca pe unul "vrednic de domnie", adica de a conduce, a sfatui. In baza afirmatiilor lui Herodot cu privire la Zalmoxis, despre care spune - legat de natura lui umana - ca "fiind doar un muritor, a fost rob, in Samos, robul lui Pitagora", se pot formula cateva idei: - Cunoscand ca Pitagora (cca 580 - 500 i.e.n.) a facut calatorii de studii in Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, apoi Sparta si Creta, se pare ca l-ar fi intalnit pe acel epopt in zalmoxianism in calatoria din Egipt, unde, conform lui Strabon, deprinsese cunostinte astronomice de la initiatii (preotii) de acolo. Este posibil ca Pitagora siepoptul in zalmoxianism, care va deveni un Zamolxis, sa se fi apropiat ca dascal-invatacel si nu neaparat ca stapan-sclav. Trebuie subliniat ca si la epoptii in zalmoxianism calatoriile de studii erau relativ curente, daca se au in vedere cele scrise de Lucian de Samosata in "Scitul sau oaspetele", unde este vorba de Toxaris - figura legendara - care a vizitat Atena in vremea lui Solon (sec VII i.e.n.), cu mult inaintea lui Anacharsis. - Initierea va fi durat pana la anul 531 i.e.n., cand Pitagora emigreaza in Italia meridionala, la Crotona, unde fundeaza o comunitate religioasa si politica, datorita careia cetatea obtine suprematia in regiune, devenind un model, ulterior, si pentru Tarent si Siracuza. Aici este posibil ca epoptul in zalmoxianism, devenit colaborator apropiat lui Pitagora, sa se fi "imbogatit" (cf. Herodot. IV.95), ca dupa aceea "... sa se intoarca in patria lui, unde a cladit o casa pentru adunarea barbatilor, in care ii punea sa benchetuiasca pe fruntasii tarii, invatandu-i..." (Herodot) Ceea ce pare o certitudine in relatia celor doi, este faptul ca getul a fost profund marcat de cunostintele astronomice invatate in Egipt si la Samos, la care se adauga initierea facuta de Pitagora in matematica si filozofie. Herodot subliniaza: "Zalmoxis avuse legaturi cu grecii si cu Pitagora, un insemnat ganditor al acestora...". Pitagora i-a transmis getului - ca o premiera pentru lumea sa - realitatea ca matematica este o stiinta demonstrativa, iar numerele, principiul, radacina si sursa tuturor lucrurilor. Atentia s-a concentrat asupra numarului 10, care aparea sub forma unui triunghi, cu laturile alcatuite din patru unitati (tetraktys). In cosmologie, Pitagora ii va fi transmis ca numarul avea un rol esential, el constituind partea rationala a universului, granita lui cu infinitul. Pitagora i-a mai transmis precepte de ordin moral, de comportament si chiar interdictii de ordin alimentar. Ceea ce s-a pastrat din toate acestea, implantate de Zalmoxisul secolului VI i.e.n. in structura spirituala a geto-dacilor nord-dunareni, ca forma de gandire si conceptie, independent de elementele filozofice si stiintifice, a fost o profunda religiozitate. Trebuie mentionat ca in acea perioada istorica, cand noul Zalmoxis reforma religia geto-dacilor, tulburator, in intreaga lume antica se intamplau lucruri deosebite, decisive pentru istoria umanitatii: - La Babilon, in timpul lui Nabucodonosor, se construia (intre 605-526 i.e.n.) ziguratul Etemenaki, cunoscut ca "Turnul lui Babel", in mod cert si cu rol de observator astronomic. - Traia si crea filozoful chinez Lao-Tse (604-531 i.e.n.), intemeietorul daoismului. - Traia si crea Zarathustra (599-522 i.e.n.), filozof si intemeietor al religiei iraniene. - Traia Sakya-muni, adica Gauthama Buddha (555-486 i.e.n.), intemeietorul budismului. - Traia filozoful si moralistul Kon-Fu-Tzi (551 - 479 i.e.n.), intemeietorul confucianismului. - Se scriau cele mai vechi parti ale Bibliei, parte redactate in sec. VI i.e.n. - In Capitoliul din Roma se instala un simbol de origine etrusca,"Lupoaica", devenita simbolul cetatii Eterne si al spiritualitatii romane, care avea sa influenteze decisiv istoria omenirii. O explicatie la aparitia acestei incredibile liste de reformatori si reforme, ar putea fi cele spuse de Diodor din Sicilia (?-21 e.n.): "Intr-adevar, se povesteste la arieni ca Zarathustra a facut sa se creada ca o zeitate buna i-a dat legile intocmite de el. La asa-numitii geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustine si el ca a intrat in legaturi cu zeita Hestia, iar la iudei Moise cu divinitatea careia ii spune Iahve..."("Biblioteca istorica" 1.94.2.) Dupa intoarcerea invatacelului lui Pitagora acasa, acesta avea sa construiasca amintita "casa" in care-i aduna pe puternicii tarii, punandu-i sa "benchetuiasca", cert fiind vorba de mese rituale, invatandu-i ca sunt nemuritori. Aceasta "casa" trebuie sa se fi aflat intr-o zona accesibila si frecventata. Herodot specifica, legat de casa in care marele preot facea cunoscute invataturile sale in "adunarea barbatilor", ca era o constructie cu caracter public si aminteste ca noul Zamolxis a poruncit sa i se construiasca apoi si o locuinta subpamanteana, de uz personal, in care avea sa traiasca timp de trei ani, facand prorociri bazate pe semne ceresti si primind numele de zeu, dupa care s-a retras, "petrecandu-si viata intr-o pestera..." Intre perioada de locuire in acel centru unde era "casa barbatilor" si retragere, din textele lui Herodot si Strabon se constata ca a existat o perioada de locuire de trei ani intr-o locuinta subpamanteana, care a insemnat prorociri pe baza de semne ceresti, ceea ce ne poate duce la concluzia ca acea locuinta ar fi putut fi un observator astronomic, construit undeva intr-o zona favorabila observarii mersului astrelor si planetelor, care nu putea fi decat unmunte, devenit o zona sacra.
De-a lungul timpului, au fost numeroase propuneri ale istoricilor in legatura cu "zona sacra" sau "muntele sacru", in mai tot lantul Carpatilor, cum ar fi Muntii Calimani (M. Sadoveanu) sau Vf. Omul (N. Densusianu). Impotrivaacestor variante de amplasare a Cogheionului - muntele sfant - s-au ridicat obiectii legate de faptul ca muntele in cauza trebuia sa fie, neaparat, "un munte ascuns", asa cum pretind vechile traditii. In legatura cu localizarea Cogheionului (Cogaenum, Kogaionon, Gogaionul), trebuie amintit ca majoritatea istoricilor, urmand pe Constantin si Hadrian Daicoviciu, sustin ideea ca muntele "Kogaionon" al dacilor este Dealul Muncelului ( Dealul Gradistei), din Muntii Orastiei, cu complexul sau de sanctuare. Istorici de seama ca C.C. Giurescu si Dinu C. Giurescu par a admite ca Cogheionul ar fi actualul munte Gugu, bazat, in principal, pe existenta unei pesteri situata aproape de varf, adusa in atentie de naturalistul Alexandru Borza in anul 1942, dar si pe o similitudine de fonetism: Cogheon, Coghen, Gugu, atat pentru munte, cat si pentru apa care curge in preajma lui (amintita de Strabon).
Conform vechilor traditii, o insusire a muntelui sacru trebuia sa fie aceea de a se ascunde privirilor, dar nu intr-o banala ceata, care ar exclude ideea de supranatural. Or, un asemenea fenomen, real, a fost descris: "... acest cel mai inalt pisc al masivului Godeanu uneori se ascunde. Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poatefi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu. Nu se intampla totdeauna aceasta, poate destul de rar, dar uneori muntele Gugu se ascunde." (Victor Kernbach - "Muntele ascuns al lui Zamolxis", Romania pitoreasca nr.7/1972). Inainte de a da o explicatie acceptului de egalitate intre "muntele sacru" si Vf. Gugu, trebuie subliniat ca este vorba de un fenomen optic de totala refractie a luminii, care se produce in anumiteconditii meteo. El se datoreaza straturilor de aer, cu densitati diferite, care se "pliaza" pe versantii estici ai muntilor din zona, in conditii de calm atmosferic local. Fenomenul, de o deosebita complexitate, poate fi explicat prin rolul de factor determinant ce-l are "centrul de frig local", generat de prezenta a doua caldari glaciare in imediata apropiere a varfului Gugu si a varfului Cracul Pesterii, care modifica densitatea stratului de aer si, implicit, indicele de refractie. Un alt fenomen asociatacestui "centru" este cel de drenare a nebulozitatii (ceata, nori) de pe versantul estic al celor doua varfuri sub forma unui condens in albia paraului Branului. Pe versantul vestic, fenomenul determina precipitatii, care alimenteaza paraul Izvorul Gugului. In aceste conditii, mai ales deasupra versantului rasaritean, este frecvent cer senin. Caracteristicile mentionate confera locului o trasatura de "sacralitate", dar mai ales versantului estic ii ofera conditii ce permit observarea cerului. Conexand celede mai sus cu afirmatia lui Strabon legata de faptul ca Zamolxis "intemeiat pe semne ceresti, facea prorociri...", se pot avansa urmatoarele: - In perioada in care Zamolxis "ii invata pe fruntasii tarii", in sec VI i.e.n., in zona paralelei 45, clima Europei se racise considerabil (dovada studiile de climatologie istorica, pe baza miscarilor ghetarului Fernau), rezultand si o nebulozitate accentuata si de lunga durata, ceea ce ridica probleme in privinta amplasarii unui observator astronomic. - Zamolxis a cautat un loc, de unde, in ciuda conditiilor neprielnice, sa poata observa nestingherit cerul. Acest loc a fost gasit, era "o locuinta subpamanteana", in fapt o crevasa naturala in apropierea varfului muntelui, care a fost modificata, pentru a obtine un coridor din care se putea observa cerul intr-o anumita deschidere unghiulara. - Dupa ce lucrarea a fost terminata, Zamolxis "dispare din mijlocul tracilor, coborand in locuinta lui de sub pamant. A trait acolo trei ani. Tracii doreau mult sa-l aiba, jelindu-l ca pe un mort. In al patrulea an, el le-a aparut si astfel Zamolxis facu vrednice de crezare invataturile lui..."(Herodot.IV.95). Desi vreme de trei ani a lasat sa se creada ca este mort, ca apoi sa apara iar in comunitate, se pare ca Zamolxis nu a urmarit o "reinviere" care sa intareasca invataturile lui despre nemurire, ci cu totul altceva. Scopul auto-izolarii de trei ani a fost observarea unui anumit fenomen ceresc, considerat de o deosebita importanta. Locuinta subpamanteana, ca un observator astronomic si poate ca o constructie ce permitea urmarirea astrelor si ziua, pentru ca, desi fantanarii se feresc sa o spuna, se stie ca din fundul fantanilor adanci se poate vedea si ziua licarirea stelelor, datorita reflexiei razelor de lumina sub un anumit unghi de incidenta in mediul dat. In plus, daca lumina soarelui n-ar "estompa" in timpul zilei cerul, atunci s-ar putea observa cum in 24 de ore constelatiile zodiacului se perinda una dupa alta, la o ora si jumatate, deasupra orizontului. Terenul ales, un "amfiteatru" cu "amplificare" naturala, datorita orografiei locului, ar fi putut sa fi fost incinta sacra, unde, dupa reaparitie, se asista la "revenirile" zeului si de unde acesta isi facea cunoscute invataturile si prorocirile pe baza observatiilor astronomice. Referitor la aceste cunostinte, ele erau extrem de avansate pentru acea epoca, iar Iordanes (sec. VI e.n.), istoric al gotilor, atrage atentia ca geto-dacii, in timpul regelui Burebista si a marelui preot Deceneu, cunosteau "teoria celor douasprezecesemne ale zodiacului, cum creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de foc al Soarelui intrece masura globului pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele trei sute si patruzeci si sase de stele trec in drumul lor cel repede de la rasarit la apus, spre a se apropia sau departa de polul ceresc, eclipsele solare, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor care se grabesc sa atinga regiunea orientala si sunt duse inapoi in regiunea occidentala". Este ceva, nu? Amplasarea "observatorului astronomic"din Gugu, semnalat pentru prima data de Alexandru Borza ("Sanctuarul Dacilor", Publicatiile Institutului Social Banat - Crisana, Timisoara, 1942), permite observarea cerului pe o deschidere de cca. 160 grade, pe directia de la NE la S. In situatia data, in perioada solstitiului de iarna se putea observa Constelatia Gemenii, care prin orbita ei culmineaza deasupra orizontului de sud. Cerul nocturn din solstitiul de vara permitea observarea culminatiei Constelatiei Sagetatorului, tot deasupra orizontului sudic, ea avand orbita cea mai joasa dintre toate constelatiile zodiacului. Intre orbitele celor doua constelatii, se inscriu orbitele celorlalte constelatii zodiacale. Varful Cracul Gugului cu "observatorul astronomic" isi primeste astfel inca o legitimitate. Trebuie subliniat ca la o incercare, astazi, de a se reconstitui "cerul" observat de Zamolxis, ar aparea probleme majore, datorita procesiei echinoctiilor in timpul celor peste 2.500 de ani trecuti, in care punctul vernal si semnele zodiacului s-au deplasat in sens retrograd cu cca. 28 de grade fata de constelatiile zodiacale. In ce priveste "observatorul", acesta este o crevasa amenajata in Vf. Cracul Gugului, dimensiunile fiind: lungime 10m, latime 2 m, inaltime 2-3 m, coordonatele geografice fiind 45 16' 54'' latitudine nordica si 22 42' 44'' longitudine estica, altitudinea fiind de 2.150 m. Accesul nu este deloc facil, muntele putand fi abordat dinspre vest, dar mai ales dinspre est, unde se gasesc si astazi stanele, care acum doua milenii si jumatate "asigurau" probabil pe cel de la "observator". Acolo se poate ajunge venind doar pe plaiuri, pe creste, dinspre (fapt semnificativ) Depresiunea Hateg, Valea Jiului sau Valea Cernei. Piscul secundar al varfului Gugu - Cracul Pesterii - este alcatuit din blocuri de granit dezagregate, peisajul oferit de clivajul rocilor dislocate si pravalite de climatul aspru de altitudine, fiind spectaculos. Cu toata inaccesibilitatea muntelui si duritatea rocilor, "pestera" sugereaza o munca titanica de amenajare, intrareaamintind de o poarta megalitica. Realizarea constructiei subpamantene a marelui preot a necesitat calcule si eforturi, care nu puteau avea decat o motivatie - o credinta intensa, capabila sa mobilizeze energii spirituale si materiale la un inalt nivel... In afara de acel "confort astronomic" necesar, locul trebuia sa mai contina si unele simboluri ale marelui preot, cum ar fi triunghiul dreptunghic format de cele trei varfuri, posibile elemente de triangulatie pentru masuratori ceresti.


Din "TURISM IN BANAT" nr. 2/1996

Joi, 22 noiembrie 2007 - 17:25 
Afisari: 2,200 


predeal