Urs...

O poezioara de tip Toparceanu, scrisa acum vreo doua luni, pe care n-aveam de gand s-o public.......dar dupa ce am dat nas in nas cu o ursoaica in padure, m-am gandit ca ar fi potrivita.

In torida zi de vara

Un urs brun la rau coboara

Nici alene, nici grabit

Pe-o carare ocolita

Cu pasi usori ca de pisica

Desi e mare-n gabarit.

Drumul lui e nemarcat

Incalcit, intortocheat

Dar il stie foarte bine

Astazi insa ocoleste

Catre-un loc unde gaseste

Cativa stupi si roi de-albine.

''Buna-i mierea de furat''

Gandi el, infometat

Doar cand roiul l-a gonit

La drum lenes se urneste

Dar un zgomot il opreste

Si ramane-ncremenit.

Veneau oameni pe carare

Destul de multi, cu zarva mare

''Sa nu fie vanatori''

Gandi ursul, cam cu frica

Asa ca, repede-ntr-o clipa

Il cuprind cativa fiori.

Pana-acum n-a fost patit

Dar povesti a auzit:

Ce napasta pe alti ursi

Unii au ajuns cojoace

Sau la targ, pe jar sa joace

Altii ferecati prin custi.

N-ar vrea si el asa o soarta

Dar acum, ce-ar fi sa faca ?

Dup-un molid sa se piteasca

Cu un fund asa grasan ?

Mai bine face un alt plan:

Tot fuga-ar fi mai sanatoasa.

Ajunge la barlog de-ndat

Si se-aseaza imbufnat...

Caci se simte izgonit

Din padure - casa sa

Si nu poate protesta

Poate doar...c-un mormait.

Vineri, 12 august 2011 - 21:26 
Afisari: 1,454 


mflorin