Tatal si fiul ( In memoria Dihamului)

Decembrie 2002. Ce crunta noapte,

O noapte... parca un blestem prea crunt,

Care-a lovit cu-atata nepasare,

Si-a pus un simbol la pamant…

In clipa aceea raul si-a deschis usa,

Si-a aruncat flacari spre munti,

Iar urmele au fost cenusa,

Si lacrimile celor doi carunti…

Doi oameni ce echivaleaza cu istoria,

Istoria montana prezenta-n ochii lor,

Care reflecta atat durerea cat si gloria,

De ce nu suntem unii dintre noi, nemuritori?

Aveau un copil crescut sub ochii lor,

“Diham” ii era numele – adorat,

Dar negrul blestem, neiertator,

Din ochii lor... si din ai nostri ni l-au luat…

La scurt timp dupa moartea fiului,

Blestemul a lovit iar, neincetat,

Si-nchisi pe veci au fost si ochii tatalui,

Iar dintre noi, Nea Gigi, a plecat…

Astazi ma trezesc purtand amarul,

Neintelegand rostul invinsului,

Ma doare ca nu a ars atunci numai Dihamul,

Iar mistuit cu el... a fost si spiritul lui…

versuri : private_rayen

Duminică, 26 octombrie 2008 - 21:43 
Afisari: 1,352 


private_raye..